DECIZIA nr. 371 din 16 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 16
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 57
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 28/03/2018
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 834 12/12/2019
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 668 15/12/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 12.022/3/2018* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.295D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.022/3/2018*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Rosemary Băzăvan într-o cauză având ca obiect un litigiu privind drepturi salariale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.295D/2019.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât permit autorității publice locale să stabilească prin hotărâre a consiliului local salarizarea personalului său angajat. Această reglementare creează un dezechilibru între cetățeni, astfel că nu se mai asigură egalitatea și solidaritatea între aceștia, valori ocrotite prin art. 4 din Constituție.7.Se apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 9 din Constituție, întrucât textul de lege criticat permite consiliilor locale să stabilească salarii fără consultarea sindicatelor, iar prevederile art. 11 și art. 78 din Constituție sunt încălcate pentru că hotărârea consiliului local a intrat în vigoare la o dată anterioară aprobării sale. Art. 16, art. 61 și art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție sunt nesocotite pentru că permit autorității locale să se substituie legiuitorului și să acționeze după bunul plac.8.Dispozițiile legale criticate contravin art. 21, art. 51 și art. 52 din Constituție, întrucât lasă la latitudinea ordonatorului de credite soluționarea contestației împotriva dispoziției de salarizare.9.Mai este încălcat și art. 41 din Constituție pentru că permite eludarea unei legi speciale, mai precis a Codului muncii, ceea ce nu poate fi permis. Nici art. 47 nu este respectat, pentru că diminuarea salarială afectează nivelul de trai, iar prerogativa consiliului local de a stabili salariile contravine bunei-credințe în exercitarea drepturilor, recunoscute în art. 57 din Constituție, întrucât autoritatea deliberativă locală poate invoca în mod neîntemeiat lipsa fondurilor necesare pentru asigurarea salariilor, în realitate putând fi vorba de o proastă administrare a bugetului județean.10.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:(1)Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.(2)Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.(3)Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.(4)Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.(5)Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.15.Curtea observă că prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017 au fost modificate prin Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile legale criticate în forma anterioară modificării, având în vedere că acestea continuă să își producă efecte juridice în cauza de față.16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 4 privind nediscriminarea, ale art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor, ale art. 16 privind principiul egalității în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 41 referitor la dreptul la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 56 privind contribuțiile financiare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind adoptarea prin lege a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, pronunțându-se cu privire la dispozițiile art. 11 alin. (1), (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, a reținut, în esență, că soluția legislativă care deleagă competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepție de la principiul legalității sistemului de salarizare. Opțiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluții legislative este însă justificată prin invocarea în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a dispozițiilor art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă.18.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal bugetar și celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă – salariul minim brut pe țară și limita maximă – indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice.19.Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificația unei discriminări contrare art. 16 din Constituție.20.Neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.21.Referitor la celelalte aspecte privitoare la momentul intrării în vigoare a hotărârii consiliului județean sau a consiliului local privind salarizarea personalului angajat din subordine sau cu privire la modul de stabilire a salarizării, acestea sunt aspecte care privesc modul de aplicare și interpretare a legii și care sunt de resortul ordonatorilor de credite sau al instanțelor de judecată, excedând, astfel, competenței Curții Constituționale.22.În ceea ce privește prevederile art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 56 privind contribuțiile financiare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind adoptarea prin lege a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 12.022/3/2018* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x