DECIZIA nr. 37 din 4 februarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 9 iunie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ActulREFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 2REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 4REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 4REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 13
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 88 28/02/2013
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 11REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 102 03/03/2015
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 16REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 16REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 9
ART. 16REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 16REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006
ART. 16REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002
ART. 16REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002 ART. 2
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 19REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 121 20/03/2018
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 39 29/05/2017
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 209 17/04/2018
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 64 24/02/2015
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 13
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Ioan Alexandru Cârneală în Dosarul nr. 4.695/107/2015 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.940D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că este opțiunea legiuitorului să acorde tichete/vouchere de vacanță, acestea nefiind o expresie a unui drept fundamental.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.695/107/2015, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Ioan Alexandru Cârneală într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță pe anii 2012-2015.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că neacordarea tichetelor/voucherelor de vacanță în perioada 2012-2015 este contrară art. 115 alin. (6) din Constituție și că art. 41 alin. (2) din Constituție cuprinde dreptul de a beneficia de tichete/vouchere de vacanță, din moment ce textul constituțional stabilește că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială și „în alte situații specifice“. Totodată, se menționează că textele legale criticate încalcă art. 13 lit. a) și b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, subliniindu-se că, în realitate, Guvernul nu a amânat, ci a anulat acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță.6.Se mai arată că ordonanțele de urgență criticate sunt contrare art. 108 alin. (3) din Constituție, întrucât nu s-a specificat legea specială de abilitare, și anume limitele și condițiile prevăzute de aceasta în ceea ce privește posibilitatea de a anula dreptul de a beneficia de tichete/vouchere de vacanță. 7.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile criticate prevăd doar suspendarea acordării tichetelor/voucherelor de vacanță, fără a afecta substanța dreptului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție. Acestea reprezintă evenimente legislative în sensul Legii nr. 24/2000, și nu un element de incoerență legislativă. Totodată, nu aduc atingere drepturilor constituționale, ci instituie un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente.8.Se mai arată că art. 108 alin. (3) din Constituție nu este incident în cauză, având în vedere faptul că actele normative care cuprind textele criticate sunt ordonanțe de urgență, și nu ordonanțe emise în baza unei legi de abilitare.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu pe care legiuitorul a considerat oportun să îl acorde personalului bugetar la un moment dat, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 47 și art. 115 alin. (6) din Constituție. Se mai invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 28 februarie 2013, în sensul că este opțiunea legiuitorului să stabilească măsurile prin care se va asigura cetățenilor un nivel de trai decent, precum și condițiile, limitele, modificarea și încetarea acordării lor.11.Se menționează că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că refuzul autorităților de a acorda drepturile bănești pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspendă aceste drepturi nu contravine art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei). 12.Se mai apreciază că art. 108 alin. (3) din Constituție nu este incident în cauză, având în vedere faptul că actele normative care cuprind textele criticate sunt ordonanțe de urgență, și nu ordonanțe emise în baza unei legi de abilitare.13.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Se arată că premiile și primele de vacanță nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel că legiuitorul le poate acorda, modifica, suspenda sau chiar anula. În acest sens, se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 102 din 3 martie 2015 și Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei. Se susține că primele de vacanță nu reprezintă măsuri de protecție socială în sensul normelor constituționale, astfel că textele criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (2) din Constituție. Se mai subliniază faptul că măsurile dispuse de ordonanțele de urgență nu afectează vreun drept fundamental, astfel că nu încalcă art. 115 alin. (6) din Constituție.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, care au următorul cuprins:– Art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010: „(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.“; – Art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: „Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“;– Art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „(2) În anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.“;– Art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „(5) În bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora“.17.Curtea constată că dispozițiile legale criticate au avut o aplicare limitată în timp, însă, având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să se pronunțe asupra acestora.18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecție socială a salariaților, ale art. 108 alin. (3) privind ordonanțele Guvernului, ale art. 115 alin. (6) privind ordonanțele de urgență și ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul acțiunii principale constă în obligarea Ministerului Afacerilor Interne la acordarea tichetelor/ voucherelor de vacanță pe perioada 2012-2015. Or, art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 nu vizează această materie, ci premiile și primele de vacanță, beneficii care, în accepțiunea normei criticate, nu s-au acordat pe anul 2014. Prin urmare, art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate având acest obiect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.20.Cu privire la celelalte texte criticate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 121 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, paragrafele 19-22, a statuat că dreptul la tichete/vouchere de vacanță este prevăzut de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, cu modificările și completările ulterioare. Curtea a reținut că dreptul la tichete/vouchere de vacanță își are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituțional. S-a mai arătat că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 instituie o obligație pentru instituțiile din sectorul bugetar, menționate în ipoteza legală, de a acorda aceste drepturi, însă prevăd, în același timp, că această obligație se realizează în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Prin urmare, existența resurselor bugetare și alocarea lor acestei destinații reprezintă una dintre condițiile de acordare a dreptului la vouchere de vacanță impusă de însuși textul legal care consacră acest drept, iar absența acestor resurse constituie un motiv suficient pentru a justifica neacordarea dreptului, fără a mai fi necesară întrunirea altor condiții și, cu atât mai puțin, a cerințelor prevăzute de art. 53 din Constituție care se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.21.În sensul celor de mai sus, s-a reținut și Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017, prin care s-a statuat că existența dreptului angajatului unei instituții bugetare de a beneficia de prime de vacanță sub forma tichetelor/voucherelor de vacanță este subsumată condiției legale a alocării în bugetul instituției respective de sume cu această destinație. Or, în absența condiției legale, nu se poate vorbi despre existența dreptului angajatului instituției publice la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță și nici despre existența obligației corelative a angajatorului – instituție publică centrală sau locală, de a acorda astfel de beneficii sau drepturi suplimentare. Neexistând dreptul la acordarea tichetelor/ voucherelor de vacanță, nu se poate vorbi nici despre vreun eventual efect de suspendare pe care să-l producă asupra acestuia dispozițiile din actele normative succesive anterior evocate, aplicabile în perioada 2012-2014, prin care s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor pe anii menționați nu se prevăd sume cu această destinație.22.Dreptul la tichete/vouchere de vacanță nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului acestora, fără a avea însă un temei constituțional. În consecință, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, a stabilirii conținutului, limitelor și condițiilor de acordare a acestora. De asemenea, legiuitorul este liber să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Constituție (Decizia nr. 209 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 19 iulie 2018, paragraful 33).23.Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la art. 41 alin. (2) din Constituție privind protecția socială a muncii, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că protecția socială a muncii este o noțiune bivalentă, fiind reglementată atât ca drept fundamental din perspectiva cetățeanului, cât și ca obligație din perspectiva statului în vederea apărării persoanei aflate într-o poziție de inferioritate economică în cadrul raportului de muncă. Cu privire la garanțiile drepturilor fundamentale la muncă și la protecția socială a muncii, Curtea a stabilit că acestea vizează reglementarea legală a raporturilor de muncă, asigurarea stabilității acestora, a drepturilor și obligațiilor angajatorilor și ale angajaților, ele având menirea, pe de o parte, să asigure desfășurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios și echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților și, pe de altă parte, să împiedice angajatorii să dispună, din proprie inițiativă, încetarea raporturilor de muncă în mod abuziv, nelegal și nejustificat, și, corelativ, să asigure exercitarea dreptului de apărare al salariaților împotriva oricăror măsuri nelegale sau neîntemeiate (a se vedea Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 18). Prin urmare, textele criticate nu vizează măsuri de protecție socială a muncii, ci acordarea unui beneficiu de nivel infraconstituțional celor angajați în raporturi de muncă.24.Curtea mai reține că art. 108 alin. (3) din Constituție nu este incident în cauză, întrucât acest text se referă la ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare, or, în cauză, măsurile criticate au fost reglementate prin ordonanțe de urgență. Totodată, ordonanțele de urgență din care fac parte textele criticate nu încalcă art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât în discuție nu sunt drepturi sau libertăți fundamentale care ar putea fi afectate, ci beneficii de natură infraconstituțională. Prin urmare, nu se poate reține nici încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție.25.În fine, cu privire la invocarea art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, Curtea reține că această critică formulată nu este motivată, astfel că, având în vedere art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța constituțională nu are competența de a se pronunța cu privire la pretinsa încălcare a acestui text constituțional.26.De asemenea, nu poate fi analizată susținerea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție prin prisma nerespectării art. 13 lit. a) și b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care: a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel, cu care se află în conexiune; b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia“. În acest sens, Curtea reține că autorul excepției nu demonstrează pretinsa incongruență normativă invocată și nici nu indică relevanța constituțională a susținerii sale, limitânduse la o critică de neconstituționalitate pur formală, astfel că și raportarea sa la art. 1 alin. (5) din Constituție este una formală și, în consecință, nu poate fi analizată de Curtea Constituțională.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Ioan Alexandru Cârneală în Dosarul nr. 4.695/107/2015 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x