DECIZIA nr. 37 din 27 ianuarie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 417 din 29 aprilie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 3REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 3REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 39
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 390 08/06/2021
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 10REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 39
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 39
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 12REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 457 25/06/2020
ART. 13REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 127 27/03/2003
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 18REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 39
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 416 10/06/2021
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 21REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 457 25/06/2020
ART. 23REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 457 25/06/2020
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 25REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 27REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 416 10/06/2021
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 29REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 61 17/02/2004
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 39
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 32REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 80 03/03/2022





Mona-Maria Pivniceru – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Mircea-Victor-Daniel Chitic în Dosarul nr. 26.197/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.603D/2021.2.La apelul nominal răspunde personal autorul excepției. Lipsește partea Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Arată că, punctual, prin prevederile de lege criticate Executivul este abilitat să limiteze drepturi și libertăți prin hotărâri ale Guvernului. Se încalcă astfel dispozițiile art. 1, 53, 108 și 115 din Constituție, precum și jurisprudența Curții Constituționale care statuează cu privire la limitele delegării legislative. Arată că o situație de excepție, care conduce la restrângerea unor drepturi, precum cele prevăzute de art. 25, 29, 39 și 45 din Legea fundamentală, nu poate reprezenta o justificare pentru încălcarea Constituției și a arhitecturii constituționale a statului român. Spre exemplu, libertatea religioasă a fost limitată prin hotărâre a Guvernului; or, hotărârile Guvernului privind instituirea sau prelungirea stării de alert nu pot fi supuse unui control judecătoresc care să aibă ca rezultat încetarea producerii de efecte juridice pentru perioada în care sunt aplicabile. În consecință, solicită constatarea neconstituționalității prevederilor art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 55/2020, pentru a se evita, pe viitor, ca o situație de excepție să devină un mod de funcționare a statului.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021 și Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, și arată că organizarea executării legii se realizează prin hotărâre a Guvernului, iar măsurile de limitare dispuse nu pot fi mai restrictive decât cadrul lor general stabilit de lege. O asemenea reglementare are în vedere caracterul de protecție al măsurilor dispuse care sunt aplicabile, de la caz la caz, de la perioadă la perioadă, în funcție de particularitățile teritoriale existente.5.Având cuvântul în replică, autorul excepției arată că neconstituționalitatea rezultă din faptul că se lasă la latitudinea Guvernului inclusiv stabilirea limitelor măsurilor dispuse cu efecte asupra drepturilor și libertăților fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 26.197/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Mircea-Victor-Daniel Chitic într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că posibilitatea instaurării și prelungirii stării de alertă, astfel cum a fost acordată Executivului prin Legea nr. 55/2020, a stabilirii ariei geografice și a perioadei în care Guvernul poate institui una dintre sau toate „Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc“ constituie o încălcare flagrantă atât a principiului fundamental al separației puterilor în stat, cât și a caracterului fundamental și inviolabil al unor drepturi și libertăți și, nu în ultimul rând, constituie o delegare neconstituțională către Guvern a atributului de a legifera în domeniul drepturilor fundamentale, atribut ce aparține exclusiv Parlamentului.8.Art. 53 din Constituție, interpretat izolat, permite restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale fie prin lege, fie prin alt act juridic cu forță egală cu a legii, adică prin ordonanță – în niciun caz însă prin hotărâri ale Guvernului. Cum normele care conțin limitări, interdicții, decăderi sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie, cum acolo unde legiuitorul a dorit să facă distincții și interpretul trebuie să le facă, având în vedere jurisprudența constituțională în sensul posibilității intervenției ordonanței în materiile pentru care Constituția prevede existența „numai“ a legii, rezultă că restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție, se poate face atât prin lege, cât și prin ordonanță simplă a Guvernului, dar nu și prin ordonanță de urgență a Guvernului și, cu atât mai puțin, prin hotărâri ale Guvernului.9.Se invocă aspecte din literatura de specialitate referitoare la dispozițiile art. 53 din Constituție și se arată că în jurisprudența sa Curtea Constituțională, de exemplu, în Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, a reținut că nu trebuie confundată instituția juridică a restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzută de art. 53 din Constituție, cu instituția juridică a stării de urgență sau a stării de asediu, care își are sediul în art. 93, cu titlul „Măsuri excepționale“. Tot jurisdicția constituțională a subliniat următoarele: „chiar dacă instituirea stării de urgență sau de asediu poate avea drept consecință restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, sfera de aplicare a art. 53 nu se circumscrie numai situațiilor prevăzute de art. 93 din Constituție“.10.Față de argumentele mai sus prezentate, autorul consideră că instituirea unei stări de alertă, care are ca efect principal restrângerea unor drepturi constituționale, fundamentale, prin hotărâre a Guvernului, deci printr-un act infralegal, constituie nu doar o încălcare a separației puterilor în stat, ci înfrânge în mod direct principiul instituit de art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege“. În acest sens, este fundamental de observat că „Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc“ ce sunt avute în vedere de alin. (3) al art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie o restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, realizată printr-un act infralegal, astfel cum este o hotărâre a Guvernului.11.Măsurile enumerate la alin. (3) al art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie încălcări flagrante ale unor drepturi și libertăți inalienabile ale cetățeanului, doar unele dintre acestea putând fi restrânse în condiții cu totul speciale și doar prin dispoziții exprese ale unor legi, nicidecum prin hotărâri ale Guvernului, după cum urmează: „restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării unor mitinguri, demonstrații“ constituie o limitare brutală și nejustificată a dreptului prevăzut de art. 39 din Constituție. „Restrângerea […] unor întruniri de natura […] religioase, […], în spații închise“ reprezintă o încălcare a dreptului inalienabil al cetățeanului la libertate a conștiinței, prevăzut de art. 29 din Constituție. „Restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite“ încalcă flagrant dreptul la libera circulație, consacrat de art. 25 din Constituție; „Limitarea sau suspendarea pe durată determinată a activității unor instituții sau operatori economici“, precum și interzicerea „participării cetățenilor și a operatorilor economici la unele activități în folosul comunităților locale“ constituie, la rândul lor, încălcări evidente ale art. 45 din Constituție care edictează libertatea economică. Astfel, dacă s-ar accepta că starea de alertă (despre care Constituția nu spune nimic) se instituie prin hotărâre a Guvernului, aceasta nu înseamnă că și drepturile cetățenești se pot limita prin hotărâre a Guvernului, atâta vreme cât drepturile și libertățile nu pot fi limitate nici măcar prin ordonanță de urgență, act care se supune totuși adoptării și controlului de către Parlament, în procedură de urgență.12.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că Parlamentul a stabilit, prin dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, competența Guvernului de a institui, prin hotărâre, starea de alertă. Conceptul de „stare de alertă“ este definit în art. 2 din aceeași lege, prin acesta înțelegându-se „răspunsul la o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia și necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății.“13.Hotărârile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, expresie a competenței originare a Guvernului, prevăzută în Constituție, tipică pentru rolul acestuia de autoritate publică a puterii executive. Organizarea executării legilor pe calea hotărârilor este un atribut exclusiv al Guvernului, neputând fi, în niciun caz, un atribut al Parlamentului, care, de altfel, a adoptat legea/actul normativ principal. Potrivit regimului său constituțional, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi ale legii reclamă stabilirea de măsuri sau reguli subsecvente. Ca urmare, hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza și în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora. Atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la dispozițiile legii, ea poate fi atacată în instanța de contencios administrativ în temeiul art. 52 și al art. 126 alin. (6) din Constituție și al dispozițiilor conținute în legea specială în materie, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Decizia Curții Constituționale nr. 457 din 25 iunie 2020). Ca urmare, în măsura în care legiuitorul a stabilit că starea de alertă se instituie prin hotărâre a Guvernului, a stabilit atribuții ale Guvernului în legătură cu starea de alertă și acte pe care Guvernul le adoptă în exercitarea atribuțiilor menționate, iar toate acestea nu pot fi decât în limitele Constituției. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, în jurisprudența sa că „prin nicio lege însă nu se poate stabili ori înlătura, prin extindere sau restrângere, o competență a unei autorități, dacă o asemenea acțiune este contrară dispozițiilor ori principiilor Constituției“ (Decizia nr. 127 din 27 martie 2003).14.Normele constituționale nu disting însă în privința hotărârilor Guvernului în funcție de obiectul acestora, iar hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă nu au regim cu caracter de excepție. Ca urmare, hotărârea Guvernului prin care se instituie starea de alertă poate fi doar un act administrativ normativ, deci un act de reglementare secundară, care pune în executare un act de reglementare primară. În ceea ce privește hotărârile Guvernului, tocmai în considerarea naturii lor juridice, legiuitorul constituant a prevăzut competența de control a instanțelor de judecată. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut că „separația puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, ci, dimpotrivă, presupune existența unui control reciproc, precum și realizarea unui echilibru de forțe între acestea“. Prin urmare, hotărârea Guvernului privind instituirea stării de alertă intră în sfera actelor administrative normative supuse controlului judecătoresc în contencios administrativ, iar, în aplicarea regulii constituționale de referință, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată“, dacă respectiva hotărâre a Guvernului ar încălca legea sau ar adăuga la dispozițiile legii.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, care au următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1): „Starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, și nu poate depăși 30 de zile. Starea de alertă poate fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.“;– Art. 5 alin. (3): Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt:a)restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării unor mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, în spații deschise, precum și a unor întruniri de natura activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spații închise;b)restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite;c)interzicerea ieșirii din zonele stabilite și, după caz, în intervalele orare stabilite sau instituirea carantinei asupra unor clădiri, localități sau zone geografice;d)restrângerea sau interzicerea efectuării de către operatori a transporturilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale, aeriene sau cu metroul pe rutele și, după caz, în intervalele orare stabilite;e)închiderea temporară a unor puncte de trecere a frontierei de stat;f)limitarea sau suspendarea pe durată determinată a activității unor instituții sau operatori economici;g)participarea cetățenilor și a operatorilor economici la unele activități în folosul comunităților locale.– Art. 6: Hotărârile prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind:a)baza legală;b)perioada stării de alertă;c)măsuri pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri;d)instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz.19.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și principiul legalității, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulație, art. 29 privind libertatea conștiinței, art. 39 privind libertatea întrunirilor, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 108 privind actele Guvernului și art. 115 privind delegarea legislativă.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, criticile de neconstituționalitate formulate vizează stabilirea mecanismului juridic privind starea de alertă, susținându-se că acesta creează posibilitatea Guvernului de a dispune prin acte infralegale restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, iar critici similare au mai fost analizate de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 25 august 2021, Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2022, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii).21.Curtea a observat că Legea nr. 55/2020 a fost adoptată în considerarea necesității instituirii, inclusiv la nivel legislativ, a unor mecanisme care să protejeze, în mod adecvat și cu prioritate, drepturile convenționale, unionale și constituționale la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății și având în vedere obligația instituită de Legea fundamentală în sarcina statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice a cetățenilor.22.Curtea a reținut că Legea nr. 55/2020 constituie un act normativ-cadru care stabilește principiile de bază ale instituirii stării de alertă, prevăzând, cu titlu general, măsurile ce pot fi dispuse în cadrul acesteia în vederea atingerii obiectivelor mai sus arătate. Aceste măsuri, astfel cum se arată, în mod expres, la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, sunt adoptate, în aplicarea legii analizate, de către Guvern, prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, starea de alertă putând fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile. Această manieră de reglementare denotă intenția legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare și adecvate particularităților crizei epidemiologice existente și evoluției acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesități de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii nr. 55/2020 și nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, legea analizată prevede, în mod expres, procedura de instituire și de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate și prelungite astfel de măsuri, condițiile implementării lor, precum și autoritățile și instituțiile statale implicate.23.Așa fiind și având în vedere natura legii, pe de o parte, și a hotărârii Guvernului, pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut ca instituirea stării de alertă – în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 55/2020 pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, după caz – să fie făcută prin hotărâre a Guvernului. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, paragraful 42, Curtea a reținut că hotărârile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, expresie a competenței originare a Guvernului, prevăzută în Constituție, tipică pentru rolul acestuia de autoritate publică a puterii executive. S-a arătat, totodată, că organizarea executării legilor pe calea hotărârilor este un atribut exclusiv al Guvernului și că, potrivit regimului său constituțional, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi ale legii reclamă stabilirea de măsuri sau reguli subsecvente. Prin urmare, Curtea a reținut că hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza și în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora.24.Curtea a mai reținut că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviințării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispozițiile Legii fundamentale.25.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate conform căreia dispozițiile Legii nr. 55/2020 permit Guvernului să limiteze exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale, prin adoptarea de hotărâri de instituire și de prelungire a stării de alertă, Curtea a reținut că, prin natura lor, măsurile instituite în perioada stării de alertă presupun limitarea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale în scopul asigurării unei protecții adecvate a dreptului la viață, la integritate fizică și psihică și la ocrotirea sănătății, aspect menționat în preambulul Legii nr. 55/2020. Aceste restrângeri au ca temei legal dispozițiile legii anterior menționate, care, de altfel, prevăd în mod expres care sunt măsurile restrictive ce pot fi dispuse în perioada stării de alertă, precum și regimul juridic al dispunerii lor, corespunzând scopului arătat în cuprinsul legii. În aceste condiții, hotărârile Guvernului la care fac referire prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 asigură organizarea executării dispozițiilor legii analizate, prin reglementarea formelor concrete ale măsurilor specifice stării de alertă, care pot să difere de la o perioadă la alta sau de la o unitate administrativ-teritorială la alta, fiind corespunzătoare dinamicii crizei epidemiologice. 26.Astfel, urmând capitolului I, „Dispoziții generale“, care conține norme juridice referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă pe durata pandemiei de COVID-19, dispozițiile capitolului II, „Măsuri sectoriale“, din Legea nr. 55/2020 reglementează, în mod distinct, pe domenii, tipul de măsuri ce pot fi dispuse în vederea atingerii obiectivului propus de legiuitor, inclusiv „Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc“. Prin urmare, art. 5 din lege constituie un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19.27.Curtea amintește că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, astfel că revine Executivului să selecteze, în funcție de datele concrete ale evoluției pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporțională a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale persoanei.28.În aceste condiții, prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii, pentru a răspunde în mod adecvat evoluției pandemiei de COVID-19, se circumscrie prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reține încălcarea prerogativelor constituționale ale acestei autorități și nici încălcarea principiului separației puterilor în stat.29.Curtea a mai precizat că garanția respectării tuturor exigențelor legale referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă nu poate fi realizată decât în măsura în care, în aplicarea prevederilor constituționale ale art. 21, 52 și ale art. 126 alin. (6), hotărârile Guvernului care dispun aceste măsuri sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ. În cadrul controlului judecătoresc, instanțele pot analiza dacă există condițiile obiective care justifică instituirea stării de alertă sau prelungirea acesteia, dacă măsurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevăzut de lege, precum și dacă respectă exigențele constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, precitată). De asemenea, Curtea a subliniat că, în vederea asigurării unei reglementări clare, ca să garanteze în mod efectiv și eficient accesul la justiție al persoanelor ale căror drepturi sau interese au fost încălcate prin emiterea unor hotărâri ale Guvernului, ordine sau instrucțiuni ale miniștrilor pentru punerea în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, legiuitorul este chemat să reglementeze o procedură al cărei conținut să fie ușor identificabil, clar și previzibil sub aspectul consecințelor și care să asigure posibilitatea soluționării cauzelor în regim de urgență, într-un termen foarte scurt, astfel încât hotărârile pronunțate să fie apte să înlăture în mod concret și eficient consecințele actelor administrative atacate, în perioada în care acestea produc efecte. Așa fiind, Curtea a constatat că viciul de neconstituționalitate circumscris inexistenței unei căi de atac efective în ceea ce privește contestarea hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau încetează starea de alertă și a actelor subsecvente a fost sancționat prin pronunțarea Deciziei nr. 392 din 8 iunie 2021 (a se vedea Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, precitată).30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.31.Distinct, în ceea ce privește criticile formulate în raport cu art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulație, art. 29 privind libertatea conștiinței, art. 39 privind libertatea întrunirilor și art. 45 privind libertatea economică, Curtea precizează, în acord cu jurisprudența sa, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe care dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anume drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 53 din Constituție (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 61 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 11 martie 2004).32.În același timp, Curtea constată că, prin conținutul lor normativ, dispozițiile criticate cuprinse în Legea nr. 55/2020 nu interferează cu normele constituționale cuprinse în art. 115 privind delegarea legislativă.33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea-Victor-Daniel Chitic în Dosarul nr. 26.197/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 4 alin. (1), ale art. 5 alin. (3) și ale art. 6 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2022.
PREȘEDINTE
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x