DECIZIA nr. 369 din 29 iunie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 13 octombrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 415 22/09/2022
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 11REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 27
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 267 27/04/2017
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 503
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Teodor Ivan în Dosarul nr. 3.814/311/2019 al Judecătoriei Slatina și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.114D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că este criticată o omisiune de reglementare, iar pe fond pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea, prin Decizia nr. 415 din 22 septembrie 2022, constatând constituționalitatea acestora.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.814/311/2019, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Teodor Ivan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare exercitată împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea de reexaminare formulată de autorul excepției împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul nu a prevăzut că pot fi atacate cu contestație în anulare și încheierile definitive pronunțate în soluționarea cererilor de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Astfel, procedura reglementată de dispozițiile legale criticate creează un tratament discriminatoriu în dezacord cu rațiunea căii extraordinare de atac a contestației în anulare.6.Judecătoria Slatina apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: (2)Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.(3)Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.11.Anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, în sensul că „Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs“. Însă, având în vedere data înregistrării dosarului, precum și dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța constituțională este competentă să analizeze prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecății.12.În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului și alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 21 – Accesul liber la justiție.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale sunt criticate din perspectiva faptului că nu pot fi atacate cu contestație în anulare încheierile definitive pronunțate în soluționarea cererilor de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.14.Sub acest aspect, Curtea reține că cererea de reexaminare reprezintă o cerere prejudicială, judecată potrivit unei proceduri necontencioase specifice, ce are ca obiect verificarea legalității taxei de timbru judiciar, respectiv o nouă analiză a modului în care aceasta a fost stabilită. Atunci când a reglementat soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, scopul legiuitorului a fost respectarea principiului celerității, care ar fi grav afectat prin acordarea dreptului de a exercita o cale de atac împotriva încheierii de soluționare a respectivei cereri, dat fiind că formularea acesteia suspendă procedura în fața instanței, așa cum rezultă din ultima teză a alin. (2) al art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017, paragraful 22).15.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, precitată, paragraful 21).16.Totodată, invocarea prevederilor art. 21 din Constituție este lipsită de fundament, de vreme ce autorul excepției a beneficiat de posibilitatea, valorificată în mod concret, de a se adresa unei instanțe judecătorești pentru reexaminarea modului în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru.17.În continuare, Curtea reține că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege; potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În virtutea acestui mandat, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații.18.În cazul contestației în anulare speciale, condiția de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv poate fi formulată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs. Obiectul contestației în anulare speciale este extins și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, prin alin. (3) al art. 503, care prevede că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică, în mod corespunzător, hotărârilor instanțelor de apel. Așadar, Curtea a observat în jurisprudența sa că, prin art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat calea de atac extraordinară a contestației în anulare speciale numai pentru hotărârile instanței de recurs și, în condițiile prevăzute la art. 503 alin. (3), și pentru hotărârile instanței de apel, spre deosebire de calea de atac extraordinară a contestației în anulare obișnuite, de drept comun, care are ca obiect hotărârile definitive. Curtea a constatat că această reglementare nu poate contraveni dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul stabilește condițiile de exercitare a căilor de atac (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 415 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 9 februarie 2023, paragrafele 21 și 22).19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Teodor Ivan în Dosarul nr. 3.814/311/2019 al Judecătoriei Slatina și constată că dispozițiile art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Slatina și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x