DECIZIA nr. 367 din 16 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 844 din 15 septembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 4REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 6REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 7REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 7REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 8REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 158 30/03/2004
ART. 11REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1175 11/12/2007
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 568 19/09/2006
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 407 07/10/2004
ART. 12REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 12REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 12REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 131
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 17REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 5
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 437 04/07/2019
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 131
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 51 08/03/2006
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 158 30/03/2004
ART. 19REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1175 11/12/2007
ART. 20REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 437 04/07/2019
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 437 04/07/2019
ART. 25REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 12
ART. 26REFERIRE LALEGE 129 15/06/2018
ART. 26REFERIRE LALEGE 102 03/05/2005
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 102 03/05/2005
ART. 26REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 26REFERIRE LALEGE 677 21/11/2001
ART. 26REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 26REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 131
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 391 04/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 29 27/01/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 738 08/10/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 27.886/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.394D/2017. 2.La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3.În susținerea neconstituționalității textelor de lege criticate, autorul excepției arată, în esență, că acestea au un caracter neclar, precar și insuficient, dând posibilitatea autorităților să le invoce abuziv. Astfel, se arată că legislația națională reglementează regimul juridic corespunzător celor trei categorii de informații: informații publice, informații clasificate și informații ce nu sunt destinate publicității. Această din urmă categorie nu beneficiază însă de o definiție clară, textele de lege criticate enumerând unele dintre aceste informații sustrase publicității. Lipsa unei definiții legale creează dificultăți în practică, deoarece, față de cereri vizând obținerea anumitor informații necesare în cursul unor proceduri judiciare, autoritățile publice pot invoca aceste texte, respectivele cereri fiind respinse. Or, în condițiile în care informațiile solicitate nu sunt secrete, nefiind prin lege încadrate la categoria informațiilor de securitate națională, un refuz al autorităților devine abuziv și reprezintă o ingerință asupra dreptului la informație consacrat de art. 31 din Constituție, în special dacă în discuție sunt proceduri penale. 4.În continuare, autorul excepției oferă detalii cu privire la situația de fapt specifică litigiului în care a cerut instanței să oblige o autoritate publică să îi comunice informațiile de interes public solicitate, referitoare, în esență, la persoana expertului desemnat spre a face evaluarea într-o altă cauză. Arată că refuzul autorității publice în cauză, întemeiat pe dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001, afectează atât principiul transparenței ce trebuie să guverneze activitatea oricărei autorități publice, cât și garanțiile unui proces echitabil. În concluzie, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, considerând că se impune menținerea jurisprudenței Curții față de aceleași texte și în raport cu critici de neconstituționalitate similare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 14 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 27.886/3/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Antonie Popescu într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect comunicarea de informații de interes public și obligația de a face. 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dacă anumite informații solicitate de o persoană nu sunt clasificate conform Legii nr. 181/2002 privind protecția informațiilor clasificate sau nu reprezintă secret de serviciu, rezultă că acestea cad sub incidența Legii nr. 544/2001 și au caracter public în sensul art. 1, 2 și 6 din aceasta. Prin urmare, refuzul autorităților vizate de a asigura, la cererea unei persoane interesate, accesul la informațiile solicitate reprezintă o practică defectuoasă administrativă prin care se încalcă, în principal, dreptul constituțional la informație, dreptul la un proces echitabil și accesul liber la justiție. Netransparența în activitatea judiciară creează în mod legitim îndoiala, bănuiala legitimă și erodează încrederea justițiabilului în autoritatea statului. În acest sens se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la imparțialitatea și independența anchetatorului/magistratului (Hotărârea din 24 mai 2011, pronunțată în Cauza Asociația „21 Decembrie 1989“ și alții împotriva României [cauza 33.810/07] și Hotărârea din 9 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza AGVPS-Bacău împotriva României, paragraful 55). 8.În concret, se arată că principiile care guvernează un proces echitabil și, în special, un proces penal, și anume principiul contradictorialității și principiul egalității armelor, prevăzute de Codul de procedură penală, devin goale de conținut dacă autoritățile publice refuză accesul la informații de interes public prin invocarea art. 12 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 544/2001, acestea fiind neconstituționale și contrare art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru argumentele arătate.9.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, subliniind că autorul acesteia învederează, în motivele formulate, că legea este interpretată și aplicată cu încălcarea exigențelor constituționale, aspecte „cu privire la care Curtea este singura autoritate competentă să se pronunțe“.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența prin care Curtea Constituțională a arătat că dreptul la informație, consacrat de art. 31 din Constituție, garantează dreptul de acces la orice informație de interes public și obligația corelativă a autorităților publice de a asigura, potrivit competențelor ce le revin, informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal (Decizia nr. 158 din 30 martie 2004). Așadar, informațiile privind datele personale, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001, sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor, conform art. 12 alin. (1) lit. d) din aceeași lege. Pe de altă parte, stabilirea, în concret, dacă anumite informații intră sau nu în sfera noțiunii de „informație cu privire la datele personale“ nu este o problemă de constituționalitate, ci reprezintă un aspect ce ține de competența instanței de judecată. Totodată, prin excluderea acestor date de la liberul acces la informație al cetățenilor este protejat dreptul constituțional la viață intimă, familială și privată, consacrat de art. 26, drept ce se înscrie între valorile enumerate la art. 1 alin. (3) din Constituție. 12.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Legea nr. 544/2001 privește liberul acces la informații de interes public. Informațiile cu privire la datele personale, exceptate prin art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 de la accesul liber al cetățenilor, fac domeniul de reglementare al unui act normativ distinct, respectiv Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare nu sunt exceptate a priori de la accesul publicului, ci doar dacă acestea sunt de natură să pericliteze rezultatul anchetei, să dezvăluie surse confidențiale ori să pună în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane în urma anchetei care a fost efectuată sau care este în curs de desfășurare. De asemenea, dezvăluirea publică a unor informații în baza art. 12 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 544/2001 nu va fi permisă dacă în acest mod se va aduce atingere unuia dintre principiile care guvernează dreptul la un proces echitabil, și anume principiul egalității părților în proces, ce implică respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea și dreptul la o instanță independentă și imparțială. În plus, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune posibilitatea oricărei persoane interesate de a utiliza procedurile instituite de legiuitor, în formele și modalitățile în care sunt edictate (deciziile nr. 407 din 7 octombrie 2004, nr. 568 din 19 septembrie 2006 și nr. 1.175 din 11 decembrie 2007). 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:(1)Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații: (…)d)informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;e)informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;f)informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;16.Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 – Statul român, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 31 – Dreptul la informație și ale art. 131 – Rolul Ministerului Public. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că informațiile de interes public pe care fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să le comunice din oficiu sunt enumerate la art. 5 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Dispozițiile art. 12 alin. (1) din această lege stabilesc, cu titlu de excepție de la regula instituită la art. 5, categoriile de informații ce nu sunt destinate publicității. În cadrul acestei categoriei de informații, textele de lege criticate enumeră informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii [lit. d)], informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare [lit. e)], și informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces [lit. f)].18.Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. Prin Decizia nr. 437 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 18 octombrie 2019, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 1, art. 20, art. 21, art. 31 și art. 131 din Constituție și nici art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză.19.În esență, Curtea a arătat că dreptul la informație consacrat de art. 31 din Constituție se referă numai la informațiile de interes public și că acesta nu este un drept absolut, exceptarea unor informații de la accesul liber la informații fiind legitimată chiar de aceste norme constituționale la alin. (3), care stabilesc că „Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională“. Dreptul fundamental la informație implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit „la orice informație de interes public“ și obligația corelativă a autorităților publice, potrivit competențelor ce le revin, de a asigura informarea corectă „a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004). Așadar, dreptul la informație consacrat de art. 31 din Legea fundamentală se referă numai la informațiile de interes public, sens în care legiuitorul a precizat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 că „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informației“. Potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin „autoritate sau instituție publică“ se înțelege „orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorități publice centrale sau locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar, precum și orice operator sau operator regional, astfel cum aceștia sunt definiți în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federațiile sportive și organizațiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanțare din bani publici“.20.Or, informațiile la care fac referire dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001 nu au caracterul unor informații de interes public, ci sunt informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor. Legiuitorul este cel în drept să stabilească atât condițiile, cât și situațiile în care se exceptează de la accesul liber al cetățenilor unele categorii de informații, atât în considerarea normelor art. 31 din Constituție, evocat, cât și ale art. 53 din aceasta, potrivit cărora exercițiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securității naționale, a drepturilor și a libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.175 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008).21.Cât privește criticile de neconstituționalitate raportate la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite. Norma invocată din Constituție vizează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit art. 6 din Convenție, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Astfel, Curtea a observat că art. 22 din Legea nr. 544/2001 consacră posibilitatea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, de a face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului.22.Prin aceeași decizie, Decizia nr. 437 din 4 iulie 2019, Curtea a mai reținut că prevederile de lege criticate nu conțin norme contrare dreptului persoanei interesate de a se adresa unui tribunal independent și imparțial și de a formula, în cadrul procesului având ca obiect comunicarea unor informații de interes public, precum și în calea de atac a recursului, toate apărările necesare pentru valorificarea pretențiilor sale. În consecință, Curtea a constatat că dreptul la un proces echitabil garantat constituțional și convențional nu este sub niciun aspect încălcat.23.În sfârșit, Curtea a subliniat cu același prilej că individualizarea informațiilor exceptate, potrivit legii, de la accesul liber al cetățenilor nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii de către autoritățile publice cărora le sunt solicitate informațiile și, eventual, de către instanța de judecată.24.Având în vedere că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi sub aspectul motivării excepției de neconstituționalitate, se impune, pentru identitate de rațiune, ca argumentele statuate în Decizia nr. 437 din 4 iulie 2019 să fie menținute în consecință.25.În plus, Curtea reține că în prezenta cauză autorul excepției reclamă „procedura administrativă defectuoasă“ prin care autoritățile publice obișnuiesc să invoce dispozițiile legale criticate pentru a excepta de la accesul la informații unele date, în special în cadrul instrumentării unor cauze penale, ceea ce imprimă activității judiciare lipsă de transparență. Or, așa cum s-a arătat mai sus, modalitatea în care autoritățile competente apreciază că anumite informații se încadrează sau nu în categoria informațiilor ce nu sunt destinate publicității nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii, care, în final, este supusă controlului judecătoresc. Pe de altă parte, Curtea reține că autorul a invocat excepția referitoare la neconstituționalitatea art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001 în fața instanței de contencios administrativ utilizând calea procesuală reglementată de art. 22 din aceasta, la care s-a făcut anterior referire ca reprezentând o garanție a asigurării accesului liber la justiție și a unui proces echitabil.26.Mai mult, autorul excepției consideră că dacă anumite date nu sunt clasificate potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate sau nu reprezintă secret de serviciu, rezultă că acestea cad sub incidența Legii nr. 544/2001 și au caracter public în sensul art. 1, 2 și 6 din aceasta. O atare deducție este lipsită de rigoare juridică, având în vedere atât caracterul special al Legii nr. 182/2002, cât și faptul că datele cu caracter personal erau, la momentul invocării excepției, supuse unei alte reglementări, și anume Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestora, în prezent abrogată prin Legea nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. În prezent, regimul datelor cu caracter personal este guvernat de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE.27.Cât privește pretinsa încălcare prin prevederile de lege criticate a dispozițiilor art. 1 și 131 din Constituție, Curtea constată că în legătură cu acestea nu sunt formulate motive distincte de neconstituționalitate, care să reflecte relația de contrarietate dintre norma legală atacată și norma de referință invocată. Or, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“, rezultă că simpla enunțare în susținerea excepției a unor dispoziții din Constituție nu este suficientă pentru realizarea controlului de constituționalitate.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 27.886/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) și f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x