DECIZIA nr. 364 din 30 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Antonie Popescu, în Dosarul nr. 1.745/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.288D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă reprezentantul Ministerului Tineretului și Sportului, consilierul juridic Radu Tomescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 4.Reprezentantul Ministerului Public arată că este atribuția exclusivă a legiuitorului de a stabili competența completului de judecată și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.745/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Antonie Popescu, intimat într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că dispozițiile art. 131 și art. 132 din Codul de procedură civilă, prin aplicarea mecanică abuzivă, permit violarea unor proceduri și drepturi procedurale (cum ar fi ca, în pofida unei competențe exclusive, Judecătoria Sectorului 4 București să judece o contestație la executare, deși nici sediul biroului executorului judecătoresc și nici sediul debitorului nu sunt în sectorul 4) din perspectiva dreptului la un proces echitabil, protejat prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și prin aceasta încălcarea art. 20 și 21, raportate la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României. Apreciază că art. 131 din Codul de procedură civilă permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. O asemenea soluție normativă afectează garanțiile constituționale și, implicit, cele convenționale, care caracterizează dreptul la un proces echitabil. Totodată, nu există nicio justificare pentru lipsirea justițiabilului de un important mijloc de apărare prin interdicția de a invoca o excepție procedurală și se instituie un dezechilibru între stat/autoritate, ca emitent al actului normativ, și persoana care se pretinde vătămată, ceea ce este contrar principiului egalității armelor, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În ceea ce privește dispozițiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autorul arată că dispoziția legală nu ar conține, în sine, un viciu de neconstituționalitate, dacă legiuitorul ar opera modificările legislative în acord cu cele reținute în prealabil, trimiterea la instanța de executare competentă să judece contestația la executare fiind în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale. Aceste prevederi au însă o problemă de neconstituționalitate câtă vreme persistă o neclaritate cu privire la instanța de executare. De asemenea, restrângerea puterii judecătorului de a dezlega pe deplin problemele de drept descoperite pe parcursul procesului civil, penal sau de contencios administrativ nu este în concordanță cu standardul de protecție care trebuie să existe din perspectiva primatului drepturilor fundamentale în fața procedurilor, respectat prin tradiția constituțională națională la art. 20 din Constituția României. … 7.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 131 din Codul de procedură civilă nu conțin niciun viciu de neconstituționalitate și nu fac altceva decât să reglementeze verificarea competenței de către instanța de judecată, stabilind un moment procesual de discutare a competenței. Totodată, dispozițiile art. 132 din Codul de procedură civilă reglementează doar modul de soluționare a excepției de necompetență. Referitor la art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014, așa cum s-a reținut și prin Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014, dispoziția legală nu conține, în sine, niciun viciu de neconstituționalitate, în condițiile în care nu face decât să stabilească competența de soluționare a contestației la executare în favoarea instanței de executare, care, de altfel, are căderea de a statua și asupra altor incidente ivite în faza de executare silită. … 8.Pe de altă parte, instanța apreciază că excepția a fost invocată îndeosebi în scopul de a tergiversa soluționarea procesului, întrucât, în prealabil, autorul a mai invocat în cauză o altă excepție de neconstituționalitate. … 9.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/7.088/2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 11.927 din 6 decembrie 2016, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în forma inițială, adoptată prin Legea nr. 134/2010, astfel cum a fost amendată prin legea pentru punerea în aplicare a acestui cod (Legea nr. 76/2012), instituia regula în conformitate cu care instanța de executare era judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care făcea executarea. Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții. Ulterior, prin Legea nr. 138/2014, avându-se în atenție considerentele reținute în decizia Curții, au fost amendate inter alia dispozițiile art. 650 alin. (1) teza întâi din cod [în prezent, art. 651 alin. (1)], stabilindu-se, ca instanță de executare (în competența căreia intră, printre altele, ca regulă, și judecarea contestațiilor la executare), judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost analizată conformitatea cu Legea fundamentală și a dispozițiilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură penală [actualmente art. 714 alin. (1) din cod], Curtea Constituțională statuând că aceste prevederi nu conțin, în sine, niciun viciu de neconstituționalitate, în condițiile în care legiuitorul operează modificările legislative în acord cu cele reținute în decizia instanței de contencios constituțional, trimiterea la instanța de executare competentă să judece contestația la executare fiind în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale. În concluzie, Guvernul apreciază că soluțiile legislative contestate nu sunt de natură să încalce normele constituționale invocate de autorul excepției. … 11.Avocatul Poporului a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 19.454/28 februarie 2017, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2.411 din 2 martie 2017, prin care susține constituționalitatea dispozițiilor criticate. Prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituționale referitoare la procedura de judecată, legiuitorul asigură atât dreptul părților la un parcurs procedural previzibil, cât și dreptul acestora de a-și adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, precum și regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. … 12.Președinții Senatului și Camerei Deputaților nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, în forma anterioară modificării operate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014. Dispozițiile criticate aveau următorul cuprins:– Art. 131: Verificarea competenței:(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.(2)În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.“; … – Art. 132: Soluționarea excepției:(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.(2)Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză.(3)Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.(4)Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară.“; … – Art. 713 alin. (1): Condiții de admisibilitate: „(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.“ …  … 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 privitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul de apărare, art. 44 alin. (1) care consacră garantarea dreptului de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, art. 129 privind folosirea căilor de atac și în art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea sunt invocate Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției își fundamentează critica dispozițiilor art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pe „aplicarea mecanică abuzivă“ a acestora, care permite „violarea unor proceduri și drepturi procedurale“, întrucât creează premisele stabilirii competenței exclusive a instanței de executare, alta decât cea de la sediul biroului executorului judecătoresc sau de la sediul debitorului creanței supuse executării silite. Modul de aplicare a dispozițiilor legale ar afecta dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și ar încălca prevederile art. 20 și 21, raportate la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României. … 17.Dincolo de împrejurarea că aspectele invocate în susținerea criticilor formulate nu vizează probleme de constituționalitate a dispozițiilor legale, ci modul de aplicare a acestora în speța dedusă judecății de fond, cu privire la care instanța judecătorească este suverană a aprecia și a decide, Curtea observă că nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate nu rezidă decât indirect din aplicarea dispozițiilor art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, principala sursă de conflict cu normele constituționale reprezentând-o dispozițiile art. 650 alin. (1) din cod, potrivit cărora „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.“ De altfel, autorul excepției a formulat în fața instanței de fond critici cu privire la toate cele patru texte legale, însă instanța, reținând incidența dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă excepția ce viza art. 650 alin. (1) din cod, întrucât, în prealabil, Curtea Constituțională constatase, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, neconstituționalitatea acestor prevederi legale. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă lasă o marjă largă de apreciere creditorului, care, în mod indirect, este cel care stabilește instanța de executare prin alegerea executorului judecătoresc. Or, prin conferirea unui asemenea drept procesual creditorului, legea nu a făcut altceva decât să creeze premisa normativă necesară pentru ca acesta să se substituie chiar legiuitorului, ceea ce contravine principiului constituțional prevăzut de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legiuitorului îi revine sarcina stabilirii în concret a instanței competente. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile procedurale nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Așa fiind, Curtea nu a putut decât să concluzioneze în sensul că textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. … 18.În ceea ce privește dispozițiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin aceeași decizie, constatând că acestea sunt constituționale. Curtea a reținut că dispoziția legală nu conține, în sine, niciun viciu de neconstituționalitate, în condițiile în care legiuitorul operează modificările legislative în acord cu cele reținute de Curte privind neconstituționalitatea art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, trimiterea la instanța de executare competentă să judece contestația la executare fiind în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale. … 19.Raportând cele de mai sus la cauza de față, Curtea constată că argumentele reținute cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă își mențin valabilitatea, fiind pe deplin aplicabile și respingerii criticilor formulate cu privire la art. 131 și art. 132 din același cod, care instituie, pe de o parte, obligația instanței de judecată de a se pronunța asupra competenței sale, ceea ce reprezintă o garanție că problema competenței este discutată la primul termen de judecată, moment până la care excepția necompetenței teritoriale de ordine publică mai poate fi invocată, și, pe de altă parte, procedura de soluționare a acestei excepții. … 20.Cu toate acestea, Curtea reține că motivele invocate de către autor în susținerea excepției nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, privesc modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege criticate. Totodată, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituționalități a normelor procesual civile criticate prin raportare, nu la conținutul normativ intrinsec, ci prin coroborarea acestora cu o normă procedurală a cărei neconstituționalitate a fost deja constatată printr-o decizie a Curții Constituționale. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“. … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 131, art. 132 și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Antonie Popescu în Dosarul nr. 1.745/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește