DECIZIA nr. 364 din 3 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 722 din 22 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 34 23/04/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 34 23/04/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013 ART. 10
ART. 1REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 3
ART. 6REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013 ART. 9
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013 ART. 9
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 15REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013
ART. 15REFERIRE LALEGE 214 15/11/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 13 15/01/2015
ART. 16REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE 214 15/11/2011 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 214 15/11/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 814 24/11/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 662 11/11/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 266 21/05/2013
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 13 15/01/2015
ART. 19REFERIRE LAOUG 34 23/04/2013
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 136 03/05/2001
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 24REFERIRE LALEGE 199 17/11/1997
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACARTA 15/10/1985
ART. 24REFERIRE LACARTA 15/10/1985 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Municipiul Curtea de Argeș, prin primar, și Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeș în Dosarul nr. 3.647/109/2018 al Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.162D/2019.2.La apelul nominal, răspunde partea Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeș, prin consilier juridic, cu delegație depusă la dosar, precum și partea Daniel Petrescu, personal. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Curtea de Argeș, care solicită admiterea excepției. În acest sens, arată că prin instituirea unei obligații în sarcina consiliului local al unității administrativ-teritoriale, de a concesiona pajiștile aflate în domeniul public al comunelor, al orașelor, respectiv al municipiilor, se înlătură posibilitatea proprietarului de a dispune liber de aceste bunuri ce aparțin domeniului public, se încalcă principiul autonomiei locale și se golesc de conținut dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.4.Partea Daniel Petrescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând aspecte de fapt, aplicabile fondului cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești. Depune concluzii scrise.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat face referire la hotărâri ale consiliilor locale, nefiind încălcate dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 18 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.647/109/2018, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe de obligare a unității administrativ-teritoriale la inițierea hotărârii de consiliu local privind aprobarea concesionării, pe o durată cuprinsă între 7 și 9 ani, în condițiile legii, a unor pajiști situate pe raza municipiului Curtea de Argeș.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că interpretarea dispozițiilor legale criticate în sensul impunerii unor obligații pentru unitățile administrativ-teritoriale de a încheia contracte de concesiune pentru suprafețele de pajiști disponibile, respectiv de a iniția procedura de concesionare/închiriere până la 1 martie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local, încalcă dispozițiile constituționale invocate.8.Se mai arată că, în acest mod, se înlătură posibilitatea autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru concesionarea sau închirierea acestora, încălcându-se dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate, fiind golite de conținut dispozițiile cuprinse în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.9.Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate limitează autonomia locală, impunând declanșarea procedurilor pentru concesionarea/închirierea pajiștilor aflate în domeniul public/privat. O asemenea măsură urmărește punerea în valoare a pajiștilor aflate în domeniul public al comunelor, al orașelor, respectiv al municipiilor, și folosirea eficientă a acestora, fără a fi afectat dreptul de proprietate publică.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 13 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:(1)Pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în domeniul public al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor și pentru folosirea eficientă a acestora, unitățile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în RNE, încheie contracte de concesiune/închiriere, în condițiile legii, pentru suprafețele de pajiști disponibile, proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație, pe o perioadă cuprinsă între 7 și 10 ani.(2)Pentru punerea în valoare a pajiștilor aflate în domeniul privat al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor și pentru folosirea eficientă a acestora, unitățile administrativ-teritoriale, prin primari, în conformitate cu hotărârile consiliilor locale, în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor, membri ai colectivității locale sau care au sediul social pe teritoriul localității respective, încheie contracte de închiriere prin atribuire directă, în condițiile prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pentru suprafețele de pajiști disponibile, proporțional cu efectivele de animale deținute în exploatație, pe o perioadă cuprinsă între 7 și 10 ani. Suprafețele de pajiști rămase nealocate se atribuie în condițiile prevederilor alin. (1) crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice având animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor.(2^1)Asociațiile crescătorilor locali, persoanele juridice cu sediul social pe teritoriul localității respective cu care se încheie contracte de închiriere prin atribuire directă trebuie să fie legal constituite cu cel puțin un an înainte de data depunerii cererii pentru atribuirea directă a contractului.(2^2)Asociațiile crescătorilor locali, persoanele juridice cu sediul social pe teritoriul localității respective care solicită încheierea de contracte de închiriere pentru pajiștile aflate în domeniul privat al comunelor, orașelor, respectiv al municipiilor depun un tabel cu membrii asociației, crescătorii locali de animale având un număr de animalele înscrise în Registrul național al exploatațiilor care asigură încărcătura minimă, conform prevederilor art. 10 alin. (1).(3)Consiliile locale ale comunelor, orașelor, respectiv ale municipiilor vor dispune cu privire la inițierea procedurii de concesionare/închiriere până la data de 1 martie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local al comunei, orașului, respectiv al municipiului.“14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, art. 121 alin. (1) privind autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală, precum și art. 136 alin. (2) referitor la proprietatea publică.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 a abrogat Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, fiind adoptată, așa cum reiese din expunerea de motive a actului normativ, între altele, ținând cont de importanța creșterii animalelor și de facilitarea accesului acestora la suprafețele de pajiști disponibile, aflate atât în domeniul public, cât și în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, începând cu luna mai 2013, în condițiile în care pentru majoritatea crescătorilor de animale singura sursă de asigurare a hranei pe perioada verii este masa verde obținută de pe pajiști.16.Până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013, Legea nr. 214/2011 reglementa posibilitatea schimbării categoriei de folosință a pajiștilor, cu cele două excepții prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) și c) din acest din urmă act normativ. După aderarea României la Uniunea Europeană, prin regulamente ale Consiliului Uniunii Europene, a fost impusă obligația statului român de a menține ca pășune permanentă terenul utilizat în acest scop la data de 1 ianuarie 2007. În acest sens, prin pct. (7) al preambulului Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, s-a reținut că „Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 a recunoscut efectul pozitiv asupra mediului al pășunilor permanente. Ar trebui menținute măsurile stipulate în respectivul regulament care urmăresc să încurajeze menținerea pășunilor permanente existente, pentru a oferi garanții împotriva transformării masive a acestora în terenuri arabile.“ Prin urmare, art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede obligația ca România și Bulgaria să se asigure că terenurile utilizate ca pășuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt în continuare utilizate în același scop. (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia Curții Constituționale nr. 13 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 13 martie 2015, paragrafele 17-20).17.Prevederile legale criticate în prezenta cauză dispun în legătură cu obligația unităților administrativ-teritoriale, prin primari, de a încheia contracte de concesiune/închiriere, pentru pajiștile aflate în domeniul public sau privat al acestora, către crescătorii de animale, persoane fizice sau juridice, consiliile locale având obligația de a iniția procedura de concesionare/închiriere până la data de 1 martie a fiecărui an. În acest mod, Curtea reține că prevederile legale criticate instituie o limitare a atributului dispoziției al dreptului de proprietate publică sau privată al unităților administrativ-teritoriale asupra pajiștilor aflate în domeniul public sau privat al acestora.18.În acord cu jurisprudența sa (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, paragraful 33, și Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013), Curtea urmează să analizeze, prin prisma unui test de proporționalitate, dacă ingerința în dreptul de proprietate publică sau privată este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim și dacă aceasta este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit și nu tinde la transformarea acestui drept în unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporționalității, astfel cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.19.Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reține că scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2013 vizează, între altele, reglementarea organizării, administrării și exploatării pajiștilor permanente, în acord cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009, precum și crearea de ferme viabile din punct de vedere economic și sprijinirea fermierilor în elaborarea unui plan de afaceri și program de dezvoltare pe termen scurt și mediu, adaptat la cerințele pieței. Integrat acestui scop, Curtea reține că, în mod punctual, dispozițiile criticate sunt menite să asigure accesul crescătorilor de animale la resursele locale de hrană, având în vedere și faptul că, pentru majoritatea dintre aceștia, singura sursă de asigurare a hranei pentru animale pe perioada verii este masa verde obținută de pe pajiști. Astfel, aceste obiective, subsumate finalității urmărite, califică scopul ca fiind unul legitim (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2015, anterior citată, paragraful 29).20.Totodată, Curtea reține că măsura criticată este aptă în mod obiectiv să susțină îndeplinirea scopului legitim urmărit, neputând fi reținută o distonanță între natura mijloacelor folosite și scopul acestora.21.În acord cu scopul legitim urmărit, instituirea obligației de a încheia cu crescătorii de animale contracte de concesiune/ închiriere a pajiștilor, în condițiile în care nu lipsește unitatea administrativ-teritorială de o indemnizație corespunzătoare, relevă o ingerință minimă asupra dreptului de proprietate al acestora și asigură în același timp sustenabilitatea sectorului zootehnic, în vederea punerii în valoare a acestor terenuri, prin asigurarea hranei animalelor. În acest mod, măsura legislativă criticată este necesară pentru îndeplinirea scopului legitim anterior menționat. 22.Totodată, actul normativ criticat respectă justul echilibru între măsurile care au determinat limitarea dreptului de dispoziție, ca atribut al dreptului de proprietate, pe de o parte, și scopul legitim urmărit, pe de altă parte, întrucât între interesele concurente ale colectivității și individului există un raport rezonabil de proporționalitate, textul criticat asigurând atât protejarea intereselor colectivității referitoare la punerea în valoare a pajiștilor, conform destinației acestora, respectiv creșterea animalelor și facilitarea accesului acestora la suprafețele de pajiști disponibile, aflate în domeniul public și în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, cât și posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a folosi pajiștile în conformitate cu natura și tipologia acestora, și de a beneficia de o prestație bănească, stabilită conform legii.23.Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) referitor la principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice și ale art. 121 alin. (1) privind autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală. Asupra semnificației principiului constituțional al autonomiei locale, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, că acesta se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.24.Prin urmare, și în prezenta cauză, Curtea reține că exercitarea autonomiei locale trebuie să se circumscrie principiului constituțional al respectării legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. În același sens sunt și dispozițiile art. 3 cuprins în Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, potrivit cărora „Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice.“25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Municipiul Curtea de Argeș, prin primar, și Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeș, în Dosarul nr. 3.647/109/2018 al Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 9 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x