DECIZIA nr. 364 din 28 mai 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 coroborate cu cele ale art. 910-art. 914 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Simona Dumitru în Dosarul nr. 6.854/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 București. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.311D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Angelo Fantozzi a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă. … 4.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.469D/2017 și nr. 2.606D/2017, având ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 906 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 910 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Căpitănița în Dosarul nr. 1.498/239/2017 al Judecătoriei Hârlău, și, respectiv, prevederile art. 910 raportate la cele ale art. 906 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Clara Ilinca Popoacă în Dosarul nr. 35.652/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă. … 5.La apelul nominal, în Dosarul nr. 2.469D/2017, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. În Dosarul nr. 2.606D/2017, la apelul nominal, răspunde pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Marieta Avram, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Biroul executorului judecătoresc Nacu Cristian Andrei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. … 6.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.311D/2017, nr. 2.469D/2017 și nr. 2.606D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public și avocatul prezent sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.469D/2017 și nr. 2.606D/2017 la Dosarul nr. 2.311D/2017, care este primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.606D/2017, doamna avocat Marieta Avram, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Expunând argumentele în favoarea neconstituționalității reglementării criticate din Codul de procedură civilă, aceasta reiterează pe larg cele deja reținute prin notele scrise în care a fost invocată excepția de constituționalitate. Susține, în esență, că a fost invocată neconstituționalitatea prevederilor art. 910 coroborate cu cele ale art. 906 din Codul de procedură civilă, în partea referitoare la exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, textele criticate având în vedere exercitarea și executarea silită a tuturor titlurilor executorii în materie de minori.  … 8.Ca element de noutate al excepției invocate, învederează faptul că art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 în ceea ce privește cuantumul penalităților și arată că, dacă anterior acestei modificări cuantumul penalităților de întârziere era limitat la 3 luni, după ultima modificare din 2018, cuantumul penalităților nu mai este limitat, iar acesta se poate stabili după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care părintele nerezident (debitorul) nu își execută obligația, până la stingerea ei completă. În acest context, solicită Curții ca în aprecierile pe care le va face asupra excepției de neconstituționalitate să aibă în vedere inclusiv această modificare, în vederea asigurării principiului securității juridice și principiului predictibilității legii.  … 9.De asemenea, arată că, deși există o jurisprudență a instanței de contencios constituțional în această materie, Curtea pronunțându-se în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate, în speță argumentele invocate în sprijinul criticilor de neconstituționalitate sunt formulate dintr-o nouă perspectivă și prin raportare la noi dispoziții constituționale și convenționale.  … 10.Un alt element de noutate decurge și din opiniile majoritare exprimate în doctrină referitoare la legalitatea și oportunitatea mecanismului instituit prin reglementarea criticată din Codul de procedură civilă, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. … 11.În concluzie, solicită Curții Constituționale, în principal, admiterea excepției invocate și să constate că art. 906 coroborat cu art. 910 din Codul de procedură civilă este neconstituțional în parte, în măsura în care mecanismul penalităților de întârziere se aplică hotărârilor judecătorești prin care se stabilește dreptul părintelui nerezident de a avea legături personale cu minorul. Consideră că obligația părintelui rezident, în calitate de subiect pasiv al dreptului potestativ al părintelui nerezident, de a permite acestuia din urmă să aibă legături personale cu minorul este incompatibilă cu mecanismul penalităților de întârziere și compatibilă doar cu obligarea la despăgubiri sau cu alte sancțiuni contravenționale și penale, așa încât reglementarea criticată din Codul de procedură civilă este neconstituțională prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 16,art. 53,art. 47 alin. (1),art. 49 alin. (1), precum și față de cele ale art. 26 coroborate cu art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. … 12.În subsidiar, solicită Curții să constate că reglementarea criticată este constituțională numai în măsura în care, la stabilirea cuantumului penalităților, instanțele de judecată sunt obligate să țină cont de interesul superior al copilului și de opinia acestuia, atât în circumstanțierea faptelor de încălcare a obligației părintelui rezident de a permite exercitarea de către celălalt părinte a dreptului de a avea legături personale cu copilul, cât și la stabilirea individualizată a cuantumului penalităților, care apreciază că trebuie eliminate din această materie. În sensul celor mai sus expuse, depune la dosar note scrise detaliate. … 13.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciind că, în speță, nu există temeiuri noi pentru reconsiderarea acestei practici jurisprudențiale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:14.Prin Încheierea din 24 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.854/302/2017, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 coroborate cu cele ale art. 910-art. 914 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioana Simona Dumitru cu ocazia judecării unei cauze de minori și familie având ca obiect o contestație la executare. … 15.Prin Încheierea din 6 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.498/239/2017, Judecătoria Hârlău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 906 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 910 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Căpitănița cu ocazia judecării unei cauze de minori și familie, având ca obiect „alte cereri privind executarea silită – aplicare penalități, art. 910 alin. (3).“ … 16.Prin Încheierea din 22 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 35.652/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 910 raportate la cele ale art. 906 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Clara Ilinca Popoacă cu ocazia judecării unei cauze civile având ca obiect „autorizarea obligației de a face – aplicarea de penalități.“ … 17.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia consideră că reglementarea criticată aduce atingere dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, având în vedere că legea în materia dreptului familiei trebuie să respecte demnitatea omului, libera dezvoltarea a personalității umane. Arată că, la nivel european, tendința de soluționare a conflictelor de familie este aceea de epuizare a unor proceduri alternative, precum medierea, consilierea psihologică etc., însă procedura reglementată prin prevederile de lege criticate se situează la polul opus, accentuând și mai mult starea conflictuală a relațiilor de familie. Acestea susțin că normele criticate sunt imprevizibile și lipsite de claritate, ținând cont de faptul că amenzile având cuantumul cuprins între 100 și 1.000 de lei pe zi nu oferă niciun criteriu de apreciere, iar acest cuantum arbitrar al amenzilor încalcă principiul interesului superior al copilului prin faptul că în loc ca amenzile să reprezinte o modalitate exclusivă de constrângere a debitorului, cel mai adesea cuantumul lor nerezonabil aduce o atingere gravă calității vieții minorului. Consideră că prin reglementarea criticată se creează o situație discriminatorie, deoarece părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul poate pretinde penalități și își poate îmbogăți patrimoniul în mod nedrept, prin micșorarea patrimoniului celuilalt părinte la care a fost stabilit domiciliul minorului, independent de îndeplinirea obligațiilor sale părintești. … 18.Se susține, de asemenea, că prevederile criticate încalcă art. 16 și 53 din Constituție, raportat la principiul proporționalității și al egalității, întrucât, „spre deosebire de prevederile care reglementează executarea silită a obligației de a face în cadrul căreia obligația la plata penalităților reprezintă un mijloc de constrângere în cazul în care obligația nu poate fi executată în natură, prevederile criticate reglementează un dublu sistem de constrângere care constă atât în obligarea debitorului la plata de penalități, cât și la executarea silită directă.“ … 19.Se susține, totodată, că se aduce atingere și dispozițiilor art. 26,art. 47 alin. (1) și art. 49 alin. (1) din Constituție, întrucât obligativitatea procedurii de aplicare a penalităților de întârziere prealabil executării silite afectează viața de familie, iar prin aceste forme de constrângere, părintele creditor își îmbogățește patrimoniul în mod nejustificat, periclitând inclusiv situația materială a minorului. … 20.Autoarele excepției invocă faptul că dreptul la ocrotirea sănătății, garantat de art. 34 alin. (1) din Constituție, și dreptul la integritate fizică și psihică a persoanei minorului, consacrat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală, formează un tot unitar care trebuie să consolideze dreptul la o viață sănătoasă a copilului și să garanteze dreptul la viață intimă și privată a acestuia din perspectiva interesului superior al minorului. Învederează faptul că, ori de câte ori există un conflict de drepturi fundamentale între minor și părintele creditor, drepturile fundamentale ale minorului trebuie să prevaleze pentru o dezvoltare psihică armonioasă și liniștită a acestuia. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 2 februarie 2016 pronunțată în Cauza N.Ts. și alții împotriva Georgiei (Cererea nr. 71.776/12), prin care această instanță a constatat că a existat o încălcare a articolului 8, referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, datorită faptului că instanțele naționale nu au acordat o atenție adecvată faptului că minorii nu au vrut să se întoarcă la tatăl lor. … 21.Autoarele excepției consideră că reglementarea criticată este neconstituțională, întrucât nu pune la dispoziția cetățeanului sau a instanței un mecanism prin care să reevalueze, în raport cu interesul superior al copilului, măsurile dispuse prin titlul executoriu. Astfel, în cazul refuzului categoric al minorului de a-l părăsi de debitor, această împrejurare ar trebui să constituie și rațiunea unui text legal care să dea posibilitatea instanței, dacă ar fi cazul, să revizuiască măsurile referitoare la minor cuprinse în titlul executoriu. Din moment ce, prin prisma reglementării actuale, instanța nu are un asemenea drept, programul de consiliere care se dispune pare mai degrabă menit să îndeplinească un rol persuasiv, psihologul urmând să îl convingă pe minor să se supună măsurilor care îl vizează.  … 22.Consideră că mecanismul actual prevăzut în cuprinsul art. 910-art. 914 din Codul de procedură civilă aduce atingere interesului superior al copilului, dat fiind că nu este permisă nicio reevaluare a măsurilor dispuse față de acesta prin titlul a cărui executare se solicită. Or, în determinarea interesului superior al copilului, trebuie avută în vedere și opinia acestuia, în funcție de vârsta și gradul de maturitate, potrivit art. 2 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, aspect care este în mod evident neglijat în reglementarea criticată. Autoarele excepției susțin că este greu de înțeles rațiunea avută în vedere de legiuitor la elaborarea procedurii criticate, în condițiile în care debitorul nu are nicio culpă în situația în care minorul refuză executarea. Singura explicație rezidă în presupunerea ope legis că părintele debitor este un părinte alienator, ceea ce, cu siguranță, nu este valabil decât în unele situații. … 23.Arată, de asemenea, că mecanismul reglementat în art. 910-914 din Codul de procedură civilă are în vedere asigurarea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, fără excepție. Rezultatul, însă, constă într-o reglementare prin care se sacrifică în mod inutil interesele superioare ale minorului, contrar art. 12 alin. (1) din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care consacră obligația statului de a garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, urmând ca opiniile copilului să fie luate în considerare, ținându-se seama de vârsta sa și de gradul său de maturitate. Or, acest aspect este neglijat complet prin procedura de lege criticată, reglementată de Codul de procedură civilă, întrucât, deși în aparență această procedură protejează minorii, ea este una inflexibilă, prin care se încalcă drepturile copilului reglementate în Constituție și în Convențiile internaționale. … 24.Concluzionând, autoarele excepției susțin că executarea silită însăși, ca idee, este incompatibilă cu transferul minorului de la un părinte la altul, ca un bun oarecare; în al doilea rând, în măsura în care minorul refuză, chiar după consiliere și întocmirea raportului psihologului, să îl părăsească pe debitor, executarea silită ar trebui să înceteze, în caz contrar, lăsându-se deschisă calea unei hărțuiri permanente a minorului; în al treilea rând, consilierea psihologică ar trebui extinsă și la persoana creditorului, întrucât, de cele mai multe ori, acțiunile judiciare având ca miză persoana minorului au drept substrat, de fapt, doar înverșunarea creditorului împotriva debitorului. … 25.Judecătoria Sectorului 5 București, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.311D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, scopul urmărit de legiuitor fiind aducerea la îndeplinire întocmai și cu bună-credință, a obligațiilor ce revin statului, ca urmare a tratatelor la care este parte, în speță Regulamentul CE nr. 2201/2003 și Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii. … 26.Judecătoria Hârlău, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.469D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 299 din 12 mai 2016, prin care s-a reținut că „dispozițiile legale criticate reglementează procedura de executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, atunci când copilul minor a fost încredințat unuia dintre părinți, unui terț sau unei instituții de ocrotire printr-o hotărâre judecătorească, iar persoana care deține copilul încearcă să se sustragă de la executarea hotărârii, având un caracter de noutate în legislația procesual civilă.“ Curtea a observat, de asemenea, că „legiuitorul a reglementat mai multe măsuri graduale ca intensitate menite să constrângă debitorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată. Aplicarea penalităților reprezintă un mijloc de constrângere judiciară, o sancțiune pecuniară, care are rolul de a crea debitorului obligației o presiune suplimentară, inclusiv prin acumularea, timp de trei luni, a sumelor datorate pentru întârzierea în executare. După acest termen, legiuitorul a prevăzut o sancțiune mult mai gravă, respectiv constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale.“ … 27.Totodată, instanța de judecată subliniază faptul că prevederile de lege criticate sancționează refuzul debitorului de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, fiind pe deplin echitabil a fi reglementat acest mijloc de constrângere a debitorului care refuză sistematic să înapoieze minorul către părintele căruia i-a fost încredințat de către o instanță de judecată. Aspectele privind lipsa culpei debitorului aflat în imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu pot fi invocate de acesta pe calea contestației la executare. … 28.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.606D/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea cuantumului penalităților de întârziere este lăsată la aprecierea instanței de judecată tocmai pentru ca aceasta să stabilească, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, ce cuantum al penalităților ar constrânge părintele debitor să își execute obligația stabilită în sarcina sa. Norma legislativă criticată apare, în opinia instanței de judecată, ca fiind suficient de clară și previzibilă, prin stabilirea unui prag minim și al unuia maxim, debitorul obligației având reprezentarea faptului că, în cazul neexecutării culpabile a obligației sale, este pasibil de o astfel de răspundere patrimonială. … 29.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 30.Avocatul Poporului învederează faptul că reglementarea criticată din Codul de procedură civilă a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 299 din 12 mai 2016, prin care s-a constatat că textele de lege criticate sunt constituționale.  … 31.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se face referire atât la doctrină, cât și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 299 din 12 mai 2016. … 32.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:33.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 34.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 906 coroborate cu cele ale art. 910-art. 914 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins:– Art. 906:(1)Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.(2)Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. (3)Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației. (4)Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.(5)Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.(6)Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie.(7)Acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 892 sau ale dreptului comun. … – Art. 910:(1)Dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile și în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinței minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum și alte măsuri prevăzute de lege.(2)În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.(3)Dacă debitorul nu se va conforma somației executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 906. … – Art. 911:(1)Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2) debitorul nu execută obligația sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.(2)Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului și, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezența psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcției are această calificare.(3)La solicitarea executorului judecătoresc, agenții forței publice sunt obligați să își dea concursul la executare, în condițiile legii.(4)Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea. … – Art. 912:(1)Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația, penalitatea stabilită de instanță potrivit art. 906 va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2).(2)În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut la alin. (1), precum și atunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești. … – Art. 913:(1)Dacă executorul constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.(2)Reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni. Cererea se soluționează de urgență în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunțată cu citarea părinților și, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispozițiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.(3)La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanță va întocmi un raport pe care îl va comunica instanței, executorului judecătoresc și direcției generale de asistență socială și protecția copilului.(4)După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.(5)Dacă și în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalități, dispozițiile art. 906 alin. (2) și (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător. … – Art. 914: „Executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va constata modul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art. 910 alin. (1), dispozițiile art. 890 fiind aplicabile în mod corespunzător.“ …  … 35.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la valorile statului de drept, la claritatea și previzibilitatea legii, art. 11 privind Dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 12 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, art. 15 privind universalitatea, art. 16 coroborat cu art. 53 raportat la principiul egalității și proporționalității, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil și un proces rezonabil, art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (1) potrivit căruia libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, art. 24 alin. (1) care prevede că dreptul la apărare este garantat, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 34 alin. (1) potrivit căruia dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, art. 47 alin. (1) potrivit căruia „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent“, art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor, prin raportare la Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 262, 263 și 264 din Codul civil, referitoare la respectarea interesului superior al copilului, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților și art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. Apreciază, de asemenea, că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 7 teza întâi, art. 8 și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. … 36.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reglementarea criticată din Codul de procedură civilă a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 299 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 21 iulie 2016, Decizia nr. 710 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 29 martie 2018, Decizia nr. 365 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 24 august 2018, sau Decizia nr. 847 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 5 martie 2019, prin care instanța de contencios constituțional a statuat în sensul conformității acesteia cu Legea fundamentală. … 37.În jurisprudența sa în această materie, Curtea a reținut că în Codul de procedură civilă executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori este reglementată ca o secțiune distinctă a capitolului dedicat executării silite a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face, și anume, în cartea V titlul III capitolul IV secțiunea a 2-a intitulată „Executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori“. Din denumirea secțiunii rezultă că domeniul de aplicare al normelor care intră în alcătuirea sa este limitat la punerea în executare a dispozițiilor privitoare la minori din titlurile executorii reprezentate exclusiv de hotărârile judecătorești (române sau străine). Locul și rolul minorului în cadrul executării silite a unor dispoziții din hotărârile judecătorești care îl vizează sunt esențiale pentru că aceste coordonate permit identificarea drepturilor și protejarea interesului superior al minorului, inclusiv în această ultimă fază a procesului civil. Există suficiente prevederi legale în secțiunea precitată care se constituie implicit sau explicit în drepturi ale minorului asupra căruia poartă executarea, și anume dreptul minorului ca la executare să participe obligatoriu un reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului și, atunci când este necesar, un psiholog; dreptul minorului de a nu fi bruscat și de a nu face obiectul presiunilor pentru realizarea executării; dreptul minorului de a refuza să îl părăsească pe debitor; libertatea minorului de a-și manifesta aversiunea față de creditor; dreptul minorului la consiliere psihologică. Curtea a apreciat că toate aceste prevederi conduc la concluzia că minorul nu poate fi considerat doar un simplu obiect al executării silite directe reglementate în titlul III al cărții a V-a a Codului de procedură civilă. … 38.Curtea a precizat că, în temeiul prevederilor cuprinse în secțiunea „Executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii referitoare la minori“, încuviințarea executării silite se va realiza conform dreptului comun, după care executorul va comunica debitorului (părintelui sau persoanei la care se află minorul) încheierea de încuviințare a executării silite, somația și o copie certificată pentru conformitate cu originalul a titlului executoriu. Conținutul somației este adaptat specificului măsurilor din titlul executoriu, în sensul că executorul va indica debitorului data și locul în care să se prezinte cu minorul sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu. Spre deosebire de dreptul comun, care permite executorului să efectueze acte de executare silită după expirarea termenului indicat în somație sau prevăzut de lege, dacă debitorul nu se conformează somației, executorul judecătoresc nu va putea proceda la executarea silită, ci, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare pentru a obține constrângerea debitorului la îndeplinirea obligației prin aplicarea unor penalități. Instanța de executare va cita părțile și va stabili în sarcina debitorului, respectiv în favoarea creditorului, o penalitate cuprinsă între 100 lei și 1.000 lei pe zi de întârziere. Penalitatea va curge până la executarea obligației, dar nu mai mult de trei luni de la data comunicării încheierii prevăzute la art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin care s-a stabilit penalitatea. Executorul nu va putea sesiza instanța de executare în lipsa unei cereri a creditorului în acest sens, care, ad probationem, trebuie să îmbrace forma scrisă, această cerință constituind o limitare a rolului activ al executorului judecătoresc și protejând creditorul căruia, în mod corect, legiuitorul îi lasă posibilitatea să facă aprecieri de ordin subiectiv în privința executării dispozițiilor privitoare la minori. Doar după expirarea termenului prohibitiv de o lună, prevăzut în art. 911 alin. (1) din Codul de procedură civilă, executorul va putea proceda la executarea silită. Curtea precizează că penalitatea va curge și înainte, și după expirarea termenului de o lună, fără a depăși termenul de 3 luni prevăzut în art. 912 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Actele de executare efectuate înăuntrul termenului de o lună vor putea fi anulate, dacă persoana interesată va formula contestație la executare [art. 185 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. … 39.Curtea a reținut că intenția legiuitorului de a-l determina pe debitor, inclusiv prin constrângeri de natură financiară, să își îndeplinească voluntar obligațiile cu privire la minor este clară și are ca scop evitarea expunerii sau supunerii minorului unor acte de executare care i-ar putea dăuna. Executarea silită se va efectua în mod obligatoriu în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului, care va fi înștiințată despre necesitatea desemnării unui reprezentant și despre data și locul unde se va efectua executarea. Art. 911 alin. (2) din Codul de procedură civilă are în vedere prezența la efectuarea actelor de executare, și nu la întocmirea înscrisurilor constatatoare ale acestora, cum ar fi încheierea sau procesul-verbal, care nu trebuie să fie semnate de către reprezentantul direcției. Executarea în lipsa reprezentantului direcției este sancționată de lege cu nulitatea necondiționată a actelor de executare, deoarece participarea acestuia apare ca o cerință extrinsecă actului de executare efectuat. În schimb, participarea psihologului la executare este lăsată de legiuitor la aprecierea executorului, care va desemna un astfel de specialist atunci când starea minorului sau alte împrejurări concrete ale executării o impun. Sancțiunea nedesemnării ori a neparticipării psihologului atunci când s-ar fi impus este nulitatea condiționată de vătămare, în sensul art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece participarea psihologului este o cerință lăsată la aprecierea executorului, nefiind o cerință obligatorie în baza unei dispoziții legale. … 40.Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația până la împlinirea termenului de 3 luni prevăzut de art. 912 alin. (1) din Codul de procedură civilă sau dacă debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt într-un proces-verbal și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești. Aplicarea prevederilor art. 912 alin. (2) din Codul de procedură civilă presupune că executorul a stabilit o nouă dată pentru executare (alta decât cea din somația inițială), ulterioară termenului de o lună prevăzut de art. 911 alin. (1), și că debitorul nu a executat voluntar dispoziția referitoare la minor nici la această dată. Executorul nu va sesiza parchetul mai devreme de expirarea termenului de 3 luni prevăzut de art. 912 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În ipoteza debitorului de rea-credință, care ascunde minorul, executorul va putea sesiza parchetul chiar în cadrul termenului de 3 luni. Dacă penalitatea stabilită în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă nu și-a produs efectul, regula specială de executare în cazul opunerii la executare din partea debitorului, care astfel se plasează în sfera ilicitului penal, este aceea a sesizării organelor de urmărire penală. … 41.Curtea a subliniat că sub titulatura „refuzul minorului“, art. 913 din Codul de procedură civilă reglementează două situații în care executorul judecătoresc va constata existența unui impediment la executare, și anume: atunci când însuși minorul refuză în mod categoric să-l părăsească pe debitor, respectiv atunci când minorul manifestă aversiune față de creditor. În astfel de cazuri, executorul nu va face presiuni asupra minorului, ci va întocmi un proces-verbal de constatare, pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului. Acesta din urmă va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul (instanța de tutelă și de familie prevăzută în art. 114 din Codul de procedură civilă), pentru a dispune un program de consiliere psihologică adecvat vârstei copilului. Sesizarea instanței este obligatorie și trebuie făcută de îndată ce executorul judecătoresc a comunicat procesul-verbal de constatare către reprezentantul direcției. Instanța de tutelă și de familie va soluționa cererea în camera de consiliu, cu citarea părinților și a persoanei la care se află copilul, dacă este cazul, pronunțând o încheiere nesupusă niciunei căi de atac. Fiind vorba despre luarea unei măsuri legale de ocrotire a minorului care are nevoie de consiliere psihologică, procedura desfășurată în fața instanței prevăzute de art. 114 din Codul de procedură civilă este necontencioasă în sensul dispozițiilor art. 527 din Codul de procedură civilă. Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat în mod obligatoriu. Instanța va putea asculta și copilul care nu a împlinit această vârstă. Dacă instanța încuviințează consilierea, aceasta nu va dura mai mult de 3 luni. La finalul consilierii, psihologul numit de către instanță va întocmi un raport, care va fi comunicat instanței care a dispus consilierea, executorului judecătoresc și direcției generale de asistență socială și protecția copilului. Raportul nu va fi comunicat părinților sau persoanei la care se află minorul. Alin. (4) al art. 913 din Codul de procedură civilă prevede că, după primirea raportului, indiferent de conținutul acestuia, executorul va relua procedura executării silite, conform art. 911 din Codul de procedură civilă. Reluarea executării este necesară pentru a vedea dacă, în urma consilierii, subzistă sau nu refuzul minorului. … 42.Dacă nici de această dată executarea nu se poate realiza din cauza refuzului minorului, creditorul va putea sesiza instanța de tutelă de la locul în care se află minorul, în vederea aplicării unei penalități, conform dispozițiilor art. 906 alin. (2) și (4)-(6) din Codul de procedură civilă. Deși din alin. (5) al art. 913 din Codul de procedură civilă nu rezultă expres, penalitatea va fi aplicată debitorului, iar nu minorului care a refuzat să se supună măsurilor dispuse prin hotărârea judecătorească. Penalitățile stabilite în sarcina debitorului de către instanța de tutelă vor curge cel mult 3 luni, după care, la cererea creditorului, aceeași instanță de tutelă va putea să le transforme într-o sumă fixă definitivă. Tot instanța de tutelă va putea să înlăture sau să reducă penalitățile stabilite, dacă în contestația la executare formulată de către debitorul care și-a executat obligațiile se dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. În final, chiar dacă nu s-a putut realiza executarea, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va arăta modul de aducere la îndeplinire a celor dispuse prin titlul executoriu și va stabili cheltuielile de executare, conform dispozițiilor art. 890 din Codul de procedură civilă. Procesul-verbal menționat va fi titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului. … 43.Curtea a observat că prevederile legale criticate reglementează procedura de executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, atunci când copilul minor a fost încredințat printr-o hotărâre judecătorească unuia dintre părinți, unui terț sau unei instituții de ocrotire, iar persoana care deține copilul încearcă să se sustragă de la executarea hotărârii. În cazul refuzului debitorului obligației de încredințare a minorului de a executa această obligație, procedura reglementată de textele legale criticate prevede că pot fi luate măsuri de constrângere de natură patrimonială prevăzute de lege pentru neexecutarea obligațiilor de a face, respectiv când obligația nu este evaluabilă în bani [art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă], iar dacă debitorul este de rea-credință legiuitorul a reglementat obligația executorului judecătoresc de a sesiza parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale. … 44.Curtea a reținut, de asemenea, că legiuitorul a reglementat mai multe măsuri, graduale ca intensitate, menite să constrângă debitorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată. Aplicarea penalităților reprezintă un mijloc de constrângere judiciară, o sancțiune pecuniară, care are rolul de a crea debitorului obligației o presiune suplimentară, inclusiv prin acumularea, timp de trei luni, a sumelor datorate pentru întârzierea în executare. După acest termen, legiuitorul a prevăzut o sancțiune mult mai gravă, respectiv constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale. … 45.Referitor la posibilitatea de a influența comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul, Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanță va întocmi un raport. După primirea raportului, executorul judecătoresc va relua procedura executării silite. Totodată, Curtea a subliniat că legiuitorul este în drept să reglementeze măsura aplicării unei sancțiuni penale, având în vedere gravitatea opoziției la executare a debitorului, precum și valorile sociale ocrotite, reglementarea unor sancțiuni specifice conducând la respectarea normelor juridice. Calificarea încadrării faptei săvârșite revine instanțelor judecătorești competente, având în vedere trimiterea generică pe care o operează dispozițiile legale criticate la normele de incriminare incidente în funcție de specificul situațiilor. … 46.Distinct de cele mai sus reținute, Curtea observă că, în cauze, prin criticile formulate, autoarele excepției au în vedere, printre altele, și modificarea reglementării criticate din Codul de procedură civilă din perspectiva existenței unor lacune legislative, apreciind că, ab initio, executarea silită este incompatibilă cu transferul minorului de la un părinte la altul și sugerând că în situația în care minorul refuză, chiar după consiliere și întocmirea raportului psihologului, să îl părăsească pe debitor, executarea silită ar trebui să înceteze, deoarece, în caz contrar, se lasă deschisă calea unei hărțuiri permanente a minorului. De asemenea, se sugerează că ar trebui extinsă consilierea psihologică și la persoana creditorului, având în vedere că, de cele mai multe ori, acțiunile judiciare având ca miză persoana minorului au drept substrat, de fapt, doar înverșunarea creditorului împotriva debitorului. Învederează, totodată, că, în contextul actual al mecanismului prevăzut de art. 910 – 914 din Codul de procedură civilă, nu este permisă nicio reevaluare a măsurilor dispuse în cazul refuzului categoric al minorului de a-l părăsi pe debitor, or, această situație ar trebui să constituie rațiunea unui text legal care să dea posibilitatea instanței, dacă este cazul, să revizuiască măsurile cuprinse în titlul executoriu. … 47.Or, din perspectiva formulării unor astfel de critici, Curtea învederează că nu se poate substitui legiuitorului în modificarea și completarea reglementării criticate, întrucât aceasta excedează competenței sale conferite prin lege. În acest sens, așa cum a statuat în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 14). … 48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Simona Dumitru în Dosarul nr. 6.854/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 București, de Elena Căpitănița în Dosarul nr. 1.498/239/2017 al Judecătoriei Hârlău, precum și de către Clara Ilinca Popoacă în Dosarul nr. 35.652/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și constată că prevederile art. 906 coroborate cu cele ale art. 910-art. 914 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București și Judecătoriei Hârlău și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește