DECIZIA nr. 363 din 30 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Adrian Vasile Peștean în Dosarul nr. 897/1.752/2016 al Tribunalului Sălaj – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.025 D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se face trimitere la doctrina de drept penal recentă, care apreciază că este lăudabilă inițiativa legiuitorului de a fi introdus, în ipoteza normei penale criticate, condiția ca fapta săvârșită să fie de natură a pune în pericol valorile sociale ocrotite. Se susține că această condiție a capacității de a pune în pericol poate fi obiectivizată, pe baza datelor existente în dosarul cauzei, care sunt supuse aprecierii judecătorului. Se mai susține că legiuitorul nu poate fi exhaustiv și nu poate epuiza toate situațiile pe care realitatea, la un moment dat, le creează. De altfel, se observă că, în jurisprudența lor, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că, oricât de clară ar fi o dispoziție legală, în mod inevitabil, se ajunge la elemente de interpretare judiciară, iar exigența previzibilității nu împiedică sau nu se opune clarificării graduale, pe bază de interpretare judiciară, cu condiția ca această interpretare să fie una rezonabilă și coerentă, prin raportare la substanța infracțiunii. Or, se arată că o simplă lectură a jurisprudenței în materie permite oricărei peroane să înțeleagă care este sensul sintagmei „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri“ din cuprinsul dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 19 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 897/1.752/2016, Tribunalul Sălaj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Adrian Vasile Peștean într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prevăzută la art. 253 alin. (4) din Codul penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri“ din cuprinsul dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal nu îndeplinește cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât este susceptibilă de a primi interpretări diferite prin hotărârile instanțelor judecătorești, lăsând, astfel, loc arbitrariului. Se arată că transformarea infracțiunii de distrugere în forma agravată dintr-o infracțiune de rezultat în una de pericol, prin dispozițiile Codului penal în vigoare, și lipsa unei definiții legale a noțiunii criticate au ca efect încadrarea, în mod arbitrar, a faptelor care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de distrugere, conform alin. (1) sau alin. (4) al art. 253 din Codul penal, cu consecința dispunerii, în cel de-al doilea caz, în mod arbitrar, a măsurii arestului preventiv, având în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru forma agravată a infracțiunii, reglementate la art. 253 alin. (4) din Codul penal. Or, această măsură preventivă, fiind cea mai intruzivă în drepturile fundamentale ale persoanei vizate, este obligatoriu a fi dispusă conform unor dispoziții legale ce respectă standardul calității legii. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 553 din 16 iulie 2015, prin care Curtea a constatat că lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, ce reglementează măsura arestului preventiv, este de natură a încălca dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, având în vedere că persoana supusă măsurii arestării preventive nu poate beneficia de un proces corect și echitabil, de vreme ce norma în cauză poate fi interpretată de către instanțele de judecată cu o marjă largă de apreciere a sferei infracțiunilor pentru care poate fi dispusă această măsură, statuând, totodată, că aprecierile pur subiective trebuie excluse din cadrul ipotezei normative analizate. Se mai susține că dispozițiile art. 217 alin. 4 din Codul penal din 1969, ce reglementau infracțiunea de distrugere, erau mai clare, mai precise și mai previzibile. … 6.Tribunalul Sălaj – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri“ îndeplinește cerințele de calitate a legii impuse de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că, în lipsa unei definiții legale a sintagmei criticate, destinatarii legii pot deduce, prin interpretarea dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, care sunt faptele sancționate penal prin norma anterior menționată și își pot adapta conduita conform exigențelor acesteia. Se arată că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, infracțiunea de distrugere, în forma calificată, a devenit o infracțiune de pericol, spre deosebire de infracțiunea similară, prevăzută la art. 217 alin. 4 din Codul penal din 1969, care era o infracțiune de rezultat, dar că acest aspect ține de politica penală a legiuitorului. Mai mult, se susține că noua reglementare clarifică noțiunea de „pericol public“ din cuprinsul prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul penal din 1969, legiuitorul arătând că prin aceasta se înțelege un pericol pentru alte persoane sau bunuri. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 253 alin. (4) din Codul penal sunt clare, precise și previzibile și că acestea îndeplinesc exigențele de calitate a legii impuse prin jurisprudența Curții Constituționale și prin cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 146 din 12 martie 2015, precum și la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, 25 noiembrie 1996, 4 mai 2000 și 9 noiembrie 2006, pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Rotaru împotriva României, paragraful 55, și Leempoel S.A. Ed. CineRevue împotriva Belgiei, paragraful 59. Se arată, de asemenea, că dispozițiile legale criticate trebuie interpretate în contextul ansamblului normativ din care fac parte, pentru a decide cu privire la previzibilitatea acestora, făcându-se, de asemenea, trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 92 din 3 martie 2015, paragraful 14. … 9.Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituționale. Se susține că, într-adevăr, spre deosebire de vechea reglementare, conform căreia reținerea infracțiunii de distrugere în forma agravată era condiționată de producerea unui pericol public, potrivit prevederilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, aceeași infracțiune este una de pericol, faptele săvârșite trebuind să fie „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri“. Însă, acest aspect nu este de natură a încălca cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale textului criticat, destinatarii legii putându-și adapta conduita la exigențele acestuia. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la hotărârile din 25 mai 1993, 24 mai 2007, 12 februarie 2008, 20 ianuarie 2009 și 17 septembrie 2009, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, Kafkaris împotriva Ciprului, Sud Fondi și alții împotriva Italiei și Scoppola împotriva Italiei, prin care instanța europeană a reținut că, având în vedere caracterul general al legilor, acestea nu pot prezenta o precizie absolută, dar că acest aspect nu încalcă, de principiu, dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 253 alin. (4) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani“. … 13.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării, critică ce rezultă din analiza excepției de neconstituționalitate. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, sintagma „de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri“ nu beneficiază de o definiție legală, în sensul normei penale. Lipsa acestei autonomii conceptuale denotă intenția legiuitorului de a conferi sintagmei „de natură să pună în pericol“ sensul uzual al termenilor care o compun. Prin urmare, procedând la interpretarea literară a textului, Curtea constată că expresia criticată, în contextul definirii infracțiunii de distrugere, în forma agravată, prevăzută la art. 253 alin. (4) din Codul penal, are în vedere orice faptă de distrugere, de degradare sau de aducere în stare de neîntrebuințare a unui bun, comisă prin una dintre metodele enumerate în ipoteza normei de incriminare, respectiv incendiere, explozie sau orice alt mijloc asemănător, aptă să creeze prejudicii altor persoane sau bunuri. Așa fiind, Curtea reține că legiuitorul a reglementat sintagma criticată în scopul incriminării nu doar a faptelor descrise în ipoteza normei de incriminare a formei de bază a infracțiunii, prevăzute la art. 253 alin. (1) din Codul penal, ci și a faptelor ce creează o situație care, per se, este însoțită de premisele afectării altor persoane sau bunuri. … 15.Aceste aspecte nu sunt, însă, de natură a afecta claritatea, precizia și previzibilitatea dispozițiilor art. 253 alin. (4) din Codul penal, sensul textului criticat putând fi, cu ușurință determinat, de către destinatarii legii penale, prin simpla interpretare gramaticală a prevederii legale analizate. Astfel, atât organele judiciare, chemate să aplice legea penală, cât și persoanele cu o educație medie, apelând, eventual, la interpretarea dată de către un profesionist, pot stabili dacă faptele de distrugere analizate și, respectiv, săvârșite, pun în primejdie alte persoane sau bunuri și, în consecință, pot fi plasate în sfera de incriminare a normei penale prevăzute la art. 253 alin. (4) din Codul penal, putându-și adapta actele și, respectiv, conduita la exigențele textului criticat. … 16.Cu privire la respectarea principiului legalității incriminării, Curtea constată că, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragrafele 30 și 31, a statuat că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Cu aceeași ocazie, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că formularea normelor juridice nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. S-a arătat, astfel, că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal.S-a reținut, totodată, că nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna și că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. S-a constatat, prin urmare, că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, s-a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 17.Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art. 253 alin. (4) din Codul penal respectă standardul de calitate a legii, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, și, prin urmare, principiul legalității incriminării, reglementat la art. 1 din Codul penal și la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru acest din urmă considerent, neputând fi reținută nici încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție [a se vedea, cu privire la aplicarea art. 1 alin. (5) din Constituție în materia incriminării, Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragrafele 15-17, și Decizia nr. 321 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, paragraful 17]. … 18.Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea reține că norma constituțională anterior menționată garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenție. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. De asemenea, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Așa fiind, dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) vizează drepturi procesuale, motiv pentru care nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât art. 253 alin. (4) din Codul penal constituie o normă de drept penal substanțial, prin intermediul căreia nu pot fi asigurate standardele de constituționalitate mai sus enumerate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19-20). … 19.În ceea ce privește critica referitoare la modificarea infracțiunii de distrugere, față de varianta corespunzătoare prevăzută la art. 217 din Codul penal din 1969, dintr-o infracțiune de rezultat într-o infracțiune de pericol, Curtea constată că aspectul consumării formei agravate, prevăzute la art. 253 alin. (4) din Codul penal, în momentul creării stării de pericol pentru alte persoane sau bunuri reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată conform politicii sale penale și în marja de apreciere prevăzută la art. 61 alin. (1) din Constituție, nefiind de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 17). … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Vasile Peștean în Dosarul nr. 897/1.752/2016 al Tribunalului Sălaj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 253 alin. (4) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sălaj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește