DECIZIA nr. 363 din 27 iunie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Al-Jobory Hazm în Dosarul nr. 3.270/30/2018 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.187D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât sancțiunea reglementată de dispozițiile legale criticate, constând în încetarea de drept a contractului de muncă, drept urmare a interzicerii prin hotărâre judecătorească definitivă, ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară, a exercitării unei profesii sau a unei funcții, transpune în legislația dreptului muncii consecința săvârșirii unei fapte penale în legătură cu desfășurarea muncii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 23 octombrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 26 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.270/30/2018, Tribunalul Timiș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Al-Jobory Hazm într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de concediere. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că măsura dispusă de textul de lege criticat este restrictivă și disproporționată, deoarece prevede încetarea de drept a contractului de muncă în mod definitiv, pentru o perioadă nedeterminată, în timp ce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unei funcții sau profesii care ar fi folosit la săvârșirea unei infracțiuni se poate dispune pentru o perioadă limitată de timp, respectiv între 1 și 5 ani. Astfel, potrivit art. 66 lit. g) din Codul penal, libertatea cetățeanului de a-și alege profesia și locul de muncă poate fi restrânsă doar pentru o perioadă limitată, de la 1 la 5 ani; or, Codul muncii impune, ca urmare a punerii în aplicare a acestei dispoziții penale, încetarea definitivă a contractului de muncă al aceleiași persoane, peste voința celor două subiecte de drept ale raportului de muncă și fără a fi întrunite exigențele stabilite de art. 53 din Constituție în sensul menținerii proporționalității măsurii aplicate și a substanței dreptului, fără abolirea existenței acestuia. … 6.Tribunalul Timiș – Secția I civilă consideră că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 sunt constituționale. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, având următoarea redactare: „(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: (…) h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții, ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția;“. … 11.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5), invocate sub aspectul exigențelor de calitate a legii, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 41 – Munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, însă din perspectiva unor critici de neconstituționalitate diferite. Prin Decizia nr. 767 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, text care, în redactarea inițială a Codului muncii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, reglementa aceeași soluție legislativă criticată și în prezenta cauză. … 13.Cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă sunt expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 53/2033 – Codul muncii, iar textul legal criticat stabilește cazul în care, prin hotărârea judecătorească definitivă, instanța de judecată dispune, ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară, măsura interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții. … 14.Autorul excepției consideră că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii sunt dezavantajoase și disproporționate față de cele din Codul penal, deoarece, pentru aceeași măsură constând în interzicerea exercitării unei funcții sau profesii, normele menționate din Codul muncii prevăd încetarea de drept și definitivă a contractului individual de muncă (sine die), în timp ce, potrivit Codului penal, această interdicție se dispune, ca pedeapsă complementară, pentru o perioadă de maximum 5 ani. … 15.Examinând prevederile art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, Curtea reține că acestea normează consecința pe care o măsură judiciară dispusă în materie penală o generează în sfera dreptului muncii, și anume asupra desfășurării raporturilor de muncă sau de serviciu pe care le are cu angajatorul persoana cercetată sau condamnată pentru săvârșirea unei fapte penale în legătură cu activitatea pe care o desfășoară la unitatea angajatoare. Astfel, pentru situația în care instanța de judecată dispune interdicția ocupării unei profesii sau funcții, fie ca măsură de siguranță, fie ca pedeapsă complementară, persoanei în cauză îi încetează de drept contractul individual de muncă, de la data rămânerii definitive a acelei hotărâri judecătorești. … 16.În prezenta cauză, autorul excepției se află în situația interdicției de a exercita profesia de medic, stabilită ca pedeapsă complementară ca urmare a condamnării pentru infracțiunea de luare de mită, în privința căreia art. 289 alin. (1) din Codul penal dispune că se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, fiindu-i astfel aplicabil art. 67 alin. (2) din același Cod penal, potrivit căruia „aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.“ Așadar, în prezenta cauză, Curtea va analiza doar această ipoteză, a dispunerii interdicției mai sus indicate ca pedeapsă complementară. … 17.Potrivit art. 66 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi, printre care este prevăzut, la lit. g), și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Executarea acestei pedepse complementare are loc în condițiile art. 68 alin. (1) din Codul penal, și anume: a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii; b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; c) după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. … 18.Autorul excepției compară, sub aspectul executării în timp, măsura interdicției dispusă de instanța penală ca pedeapsă complementară, pentru o perioadă limitată de timp, de maximum 5 ani, cu măsura încetării de drept (și definitive) a contractului de muncă, luată de angajator în baza acestei interdicții de natură penală și în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pretinzând, în realitate, suspendarea contractului de muncă pentru aceeași perioadă în care s-a dispus și se execută pedeapsa complementară, deci pentru o perioadă de maximum 5 ani, în caz contrar apreciind că este vorba de încălcarea principiului non bis in idem, fiind condamnat la două pedepse pentru aceeași faptă. … 19.Or, Curtea reține că, prin natura sa, această pedeapsă complementară este incompatibilă cu starea de privare de libertate a persoanei condamnate, astfel că aceasta nu se poate executa în concret decât în condițiile art. 68 alin. (1) din Codul penal, respectiv când persoana în cauză se află în stare de libertate, și anume: ulterior pronunțării unei pedepse cu amenda prin hotărâre judecătorească, de la momentul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau după executarea pedepsei cu închisoarea ori la îndeplinirea altor cauze de natură să asigure sau să redea condamnatului starea de libertate (grațierea totală ori a restului de pedeapsă, împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate). … 20.Prin urmare, este evident că modul de executare a pedepsei complementare a interdicției de a ocupa o anumită funcție sau o profesie de care persoana condamnată s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii are consecințe directe în sfera raporturilor de muncă sau de serviciu dintre această persoană și angajator, în sensul că, pentru această situație, Codul muncii prevede încetarea de drept a contractului de muncă. … 21.Curtea constată că măsura încetării de drept a contractului de muncă, drept urmare a dispunerii interdicției de a ocupa o anumită funcție sau de a exercita o funcție, ca pedeapsă complementară, este o măsură cu caracter sancționator care se justifică prin interesul general al societății constând în împiedicarea persoanei condamnate pentru o faptă săvârșită în legătură cu serviciul de a avea în continuare acces sau legătură cu respectiva activitate profesională, având în vedere faptul că, potrivit art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este dispusă atunci când, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, instanța de judecată o consideră necesară. Totodată, încetarea de drept a contractului individual de muncă se justifică și în mod pragmatic, din perspectiva angajatorului, acesta având interesul de a vacanta funcția ocupată de respectiva persoană și de a asigura, prin angajarea altei persoane, funcționarea în condiții normale a persoanei juridice, suspendarea contractului de muncă pentru o perioadă maximă de 5 ani, așa cum sugerează autorul excepției, producând în mod inevitabil perturbarea activității sale. De altfel, aceeași măsură a încetării de drept a contractului individual de muncă este prevăzută, pentru aceleași ultime considerente, la art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii și pentru cazul condamnării unei persoane la executarea unei pedepse privative de libertate, situație în care această măsură este impusă prin însăși natura pedepsei principale aplicate, al cărei regim de executare este incompatibil cu desfășurarea raporturilor de muncă de către persoana aflată în stare de detenție. … 22.Contrar susținerilor autorului excepției, Curtea reține că măsura luată în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii nu afectează sine die exercitarea dreptului la muncă și la alegerea profesiei, garantat de art. 41 din Constituție, de vreme ce, după epuizarea perioadei de interdicție, persoana în cauză poate reveni în activitatea profesională anterioară, încheind un nou contract de muncă cu un alt angajator sau chiar cu fostul angajator, libertatea contractuală fiind nelimitată sub acest aspect. Mai mult, pe parcursul interdicției, aceasta are libertatea de a desfășura orice altă activitate profesională. Scopul pedepsei complementare constând în interzicerea ocupării unei anumite funcții sau exercitării profesiei ori meseriei de care persoana condamnată s-a folosit la săvârșirea infracțiunii nu este doar punitiv, ci și educativ și preventiv, fiind firesc ca, în materie penală, legiuitorul să restrângă în mod temporar [de la 1 la 5 ani, conform art. 66 alin. (1) din Codul penal] exercițiul dreptului de a practica respectiva meserie sau profesie ori de a ocupa acea funcție care a facilitat persoanei condamnate săvârșirea faptei penale, aceasta recăpătându-și însă ulterior capacitatea neîngrădită a exercițiului drepturilor sale. … 23.Totodată, Curtea reține că reglementările Codului penal stabilesc, pentru situația privării nelegale de libertate, remedii cu implicații în dreptul muncii. Astfel, art. 540 din Codul penal garantează persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, că li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, și timpul cât au fost private de libertate. … 24.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 21 din Constituție în motivarea excepției, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate prin care să demonstreze modalitatea în care încetarea de drept a contractului de muncă în condițiile art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii împiedică exercitarea dreptului de acces liber la justiție, iar în lipsa unei rezonabile legături logice între norma legală criticată și cea constituțională invocată, excepția are, din acest punct de vedere, caracter inadmisibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). … 25.În ceea ce privește pretinsa contradicție a textului legal criticat cu normele art. 1 alin. (5) din Constituție, invocate sub aspectul exigențelor de calitate a legii ce derivă din principiul calității legii, Curtea constată că, prin modalitatea de redactare, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii sunt suficient de clare, precise și previzibile, fără a conduce la apariția unor confuzii sau interpretări arbitrarii în practică. Acestea reglementează în mod expres un caz de încetare de drept a contractului de muncă, care își produce efectele ope legis, indiferent de voința părților contractante, angajatorul nefăcând altceva decât să aplice dispozițiile art. 56 alin. (2) din același cod și să îl constate în scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea cazului de încetare de drept, prin emiterea unei decizii în acest sens, pe care o comunică în termen de 5 zile lucrătoare persoanei în cauză. … 26.Întrucât dispozițiile legale criticate nu afectează exercitarea niciunui drept sau libertăți fundamentale dintre cele invocate de autorul excepției, Curtea nu poate reține nici pretinsa contradicție față de prevederile art. 53 din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Al-Jobory Hazm în Dosarul nr. 3.270/30/2018 al Tribunalului Timiș – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește