DECIZIA nr. 362 din 8 iunie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 12 ianuarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 2REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 297 26/04/2018
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 297 26/04/2018
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 123
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 358 26/05/2022
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 358 26/05/2022
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 155
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 83
ART. 16REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 22
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 129
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și d) și ale art. 155 alin. (1) din Codul penal, precum și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016/a2 al Curții de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2022, în prezența reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și a domnului avocat Ștefan Alexandru, reprezentantul autorului excepției. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea succesiv pentru datele de 17 mai 2022, 26 mai 2022, respectiv 8 iunie 2022, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheiere din 4 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.770/180/2016/a2, Curtea de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și d) și ale art. 155 alin. (1) din Codul penal, precum și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Răzvan Cosor.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. Susține că legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 147 din Constituție, astfel încât, în momentul de față, dispozițiile criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, garantate de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Apreciază că pentru o persoană, chiar cu o pregătire juridică serioasă, este imposibil să înțeleagă dacă se mai întrerupe cursul termenului de prescripție și să determine prin ce anume se întrerupe acesta.5.Face referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, apreciind că o normă juridică poate fi considerată „lege“ în sensul Convenției doar dacă este elaborată în termeni suficient de clari și preciși pentru ca situațiile în care se va aplica și consecințele pe care le va produce aplicarea sa să fie previzibile. Legea trebuie să fie accesibilă, clară și previzibilă, astfel ca destinatarii acesteia să își poată adapta comportamentul fără riscul de a fi trași la răspundere. Cu alte cuvinte, norma penală trebuie să fie atât de clară, încât orice persoană să poată să își dea seama dacă acțiunea sau inacțiunea sa ar putea intra sub incidența normei de incriminare. Apreciază că neclaritatea dispozițiilor de lege criticate rezultă și din soluțiile pronunțate în practică, din cele menționate în doctrină și din punctele de vedere exprimate de către universități și instanțe, astfel cum acestea se regăsesc în dosarele Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizată cu pronunțarea unor hotărâri prealabile.6.În ceea ce privește dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal și cele ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, apreciază că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 23. Nu există nicio rațiune pentru care persoanele aflate în situații juridice mai ușoare, respectiv cele care săvârșesc după majorat o a doua infracțiune mai puțin gravă (sancționabilă cu amenda), să fie supuse unui tratament juridic mai aspru decât cele care au săvârșit o a doua infracțiune mai gravă (sancționabilă cu închisoarea). Totodată, având în vedere faptul că acest regim sancționator disproporționat determină și o restrângere nejustificată a libertății individuale a celor care săvârșesc infracțiuni pedepsibile cu amenda penală, se ajunge și la încălcarea dispozițiilor art. 23 din Constituție, dispoziții care consfințesc libertatea individuală a persoanei.7.Curtea de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal doar în aparență stabilesc un tratament mai sever inculpatului major condamnat la pedeapsa amenzii (care a comis o infracțiune în termenul de încercare stabilit în urma suspendării condiționate a executării unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracțiune săvârșită înaintea împlinirii vârstei de 18 ani), în raport cu cel care este condamnat la pedeapsa închisorii în aceleași condiții. În primul caz sancțiunea aplicată (măsura educativă privativă de libertate) ar putea avea o durată mai mare decât în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea pentru care se aplică regulile de la art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal. Plecând de la premisa că cele două sancțiuni (măsura educativă privativă de libertate și pedeapsa închisorii) sunt de natură diferită, cu regimuri și consecințe diferite, arată că dispozițiile criticate nu creează o situație discriminatorie. În ceea ce privește dispozițiile art. 155 alin (1) din Codul penal, arată că în considerentele Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 Curtea Constituțională a arătat modalitatea de aplicare a acestora, prin raportare la prevederile din vechiul Cod penal, respectiv art. 123 alin. 1 din Codul penal din 1969.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) și d) și ale art. 155 alin. (1) din Codul penal, precum și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea nr. 187/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal:(2)În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: […]b)dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat; […]d)dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta.– Art. 155 alin. (1) din Codul penal: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“;– Art. 22 alin. (2) și (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012:(2)În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani. […](4)Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: […]b)dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.12.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 23 referitor la libertatea individuală.13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale.*) Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022.14.Având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la această excepție de neconstituționalitate, sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Întrucât instanța de contencios constituțional a fost sesizată prin Încheierea Curții de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie din 4 iulie 2019, înainte de pronunțarea Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 și având în vedere soluția de admitere pronunțată de Curtea Constituțională prin această decizie, Curtea constată că, în această cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă.15.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Instanța de fond, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din Codul de procedură penală, l-a condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. În baza art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din Codul penal din 1969, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.321 din 13 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, și a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 4 luni. În baza art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 și a art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 1/4 din durata de 1 an și 4 luni a măsurii educative a internării într-un centru educativ, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare.16.În acest context, Curtea observă că autorul excepției deduce neconstituționalitatea dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pornind de la o situație ipotetică, aceea a aplicării în cazul său a unei pedepse cu amenda penală. Curtea observă că autorul excepției arată că „în situația în care instanța ar fi decis că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate mai redusă, […], dacă ar fi aplicat o pedeapsă cu amendă penală, chiar și în cuantum minimal, i-ar fi agravat situația. Astfel, […], dacă instanța ar fi considerat că ar fi trebuit să îi aplice o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 180 de zile amendă la o valoare de 10 lei/ziua amendă, […] instanța ar trebui să dispună ca inculpatul să execute măsura educativă a internării într-un centru educativ, pe care ar trebui să o majoreze cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru acesta“.17.Așa fiind, Curtea reține că în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, instanța judecătorească nu a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda penală, ci o pedeapsă cu închisoarea. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepției pune în discuție o problemă ipotetică, din această perspectivă dispozițiile criticate neavând legătură cu soluționarea cauzei, de vreme ce instanța judecătorească nu a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda penală. Astfel, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.18.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016/a2 al Curții de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal, precum și ale art. 22 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 iunie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x