DECIZIA nr. 362 din 27 iunie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 24 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 33
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 33
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 92 04/08/1992
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 92 04/08/1992
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 242 12/10/2018 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 303 15/11/2022 ART. 294
ART. 13REFERIRE LALEGE 313 27/12/2021 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 33
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 14REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 6
ART. 14REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 26
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 17
ART. 15REFERIRE LALEGE 313 27/12/2021
ART. 15REFERIRE LALEGE 242 12/10/2018
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 291 01/07/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE 303 15/11/2022
ART. 18REFERIRE LALEGE 313 27/12/2021 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 97 14/04/2008
ART. 18REFERIRE LAOUG 46 16/04/2008
ART. 18REFERIRE LAOUG 100 04/10/2007
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 31
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 33
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 92 04/08/1992 ART. 67
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 31 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 195 09/04/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Elena Fira Mancaș în Dosarul nr. 332/57/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.795D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent-șef învederează că autoarea excepției a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia, precum și judecata în lipsă. 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, susține că examinarea îndeplinirii condițiilor de vechime în magistratură în procedura administrativă derulată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru numirea în funcția de judecător sau procuror, fără concurs, are în vedere condițiile prevăzute de lege în vigoare la momentul aplicării cererii de revenire în magistratură printr-o nouă numire, și nu pe cele în vigoare la momentul ieșirii din funcția anterior deținută. Aceste condiții se aplică în egală măsură tuturor celor care formulează asemenea solicitări, astfel că nu poate fi reținută crearea unui regim preferențial sau, dimpotrivă, discriminatoriu față de situațiile de fapt diferite în care se pot afla diverși candidați, vechimea anterioară în magistratură solicitată de lege fiind aceeași.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 332/57/2019, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Fira Mancaș într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin aplicarea art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 acelor persoane care au demisionat sub imperiul Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească se încalcă principiul neretroactivității legii civile și al egalității în fața legii, întrucât legea anterioară prevedea o vechime minimă de 5 ani ca judecător sau procuror pentru revenirea în magistratură fără concurs sau examen, în timp ce Legea nr. 303/2004 impune o condiție de vechime de 10 ani. La momentul demisiei, guvernate de Legea nr. 92/1992, persoana îndeplinea cerințele legii atunci în vigoare pentru revenirea în funcție fără concurs sau examen și nu putea să prevadă modificarea în viitor a acestei cerințe de vechime. Prin urmare, se creează o discriminare între acele persoane care au demisionat sub imperiul aceleiași legi anterioare, însă, în mod cu totul întâmplător, în privința unora condiția de vechime de 10 ani, solicitată de noua lege în același scop, al numirii în funcțiile vacante de judecător sau procuror fără concurs sau examen, este îndeplinită, iar în privința altora nu, așa cum este cazul autoarei excepției, care a demisionat din funcția de judecător după 8 ani de activitate. Dacă în anul 2001 demisia sa era văzută de legiuitor ca fiind reversibilă, aceasta s-a transformat în mod retroactiv și imprevizibil într-o sancțiune neprevăzută și perpetuă, încălcând dreptul la muncă și la alegerea liberă a profesiei. 7.În concluzie, cerința vechimii de 10 ani, prevăzută de art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, este neconstituțională în cazul aplicării acesteia în situațiile în care calitatea de „fost magistrat“ a fost dobândită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, respectiv sub imperiul Legii nr. 92/1992. 8.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că examenul îndeplinirii condițiilor de vechime în procedura administrativă derulată în fața Consiliului Superior al Magistraturii, la care face referire art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, trebuie efectuat prin prisma legii în vigoare la momentul la care fostul judecător sau procuror a aplicat pentru o nouă numire în funcție, ceea ce nu echivalează cu retroactivarea textului legal criticat sau cu generarea unui tratament juridic discriminatoriu față de persoane care și-au valorificat vocația de a fi numite în funcția de judecător/procuror fără concurs sau examen. 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introdus prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Textul de lege criticat are următorul conținut normativ: „Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent, care nu au fost sancționate disciplinar, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările și și-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcțiile vacante de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior.“13.Ulterior sesizării Curții Constituționale, art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 a fost abrogat în mod expres prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 28 decembrie 2021. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată integral prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, act normativ care a înlocuit vechea reglementare în materia statutului judecătorilor și procurorilor, fără a prelua fostul art. 33^1 din legea anterioară, criticat în prezenta cauză. Chiar dacă textul criticat nu mai este în prezent în vigoare, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituțională analizează dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepții îl reprezintă prevederile de lege indicate de autoarea acesteia. 14.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii civile, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind principiul egalității în drepturi, ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă și la alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 78 – Intrarea în vigoare a legii. Prin prisma dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, sunt invocate, de asemenea, și prevederile art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, referitoare la dreptul la muncă, ale art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitoare la principiul egalității în fața legii și al nediscriminării, ale art. 14 – Interzicerea discriminării și ale art. 17 – Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, privind interzicerea generală a discriminării. 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 au fost introduse prin Legea nr. 242/2018 și au fost abrogate prin Legea nr. 313/2021, aceste două acte normative delimitând perioada de acțiune în timp a textului legal criticat în prezenta cauză.16.Aplicabilitatea legii în timp este marcată, ca regulă, de momentul intrării ei în vigoare (stabilit în conformitate cu art. 78 din Constituție) și, respectiv, de cel al ieșirii din vigoare (prin abrogare expresă sau implicită), acesta fiind timpul său propriu de acțiune, retroactivitatea și ultraactivitatea legii civile fiind interzise prin chiar norma constituțională cuprinsă la art. 15 alin. (2), potrivit căreia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.17.Cu privire la principiul neretroactivității legii, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004). 18.Față de aceste considerente de principiu, Curtea reține că, în prezenta cauză, autoarea excepției este nemulțumită de modificarea în timp, printr-o nouă lege, a condițiilor de vechime în magistratură care permiteau, la un moment anterior, reîncadrarea fără concurs în funcția vacantă de judecător sau procuror. În acest sens, Curtea reține că dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească stabileau o vechime de minimum 5 ani în funcția de judecător sau procuror pentru reîncadrarea fără concurs pe funcții vacante similare, aceeași condiție fiind menținută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea sa inițială. În forma republicată a Legii nr. 303/2004 (în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005), vechimea în magistratură necesară în același scop a fost modificată, prin art. 33 alin. (5), la 10 ani, pentru ca prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, acest beneficiu să fie eliminat din cuprinsul Legii nr. 303/2004, fiind reintrodus ulterior prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea acestei ordonanțe de urgență, la art. 33 alin. (10^1) din Legea nr. 303/2004, text ulterior abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Beneficiul reîncadrării în funcțiile de judecător sau procuror, fără concurs, cu anumite condiții, printre care și cea a unei vechimi în aceste funcții de 10 ani, a fost ulterior reintrodus prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018, acesta fiind eliminat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021, noua lege în materia statutului judecătorilor și procurorilor (Legea nr. 303/2022) nemaiprevăzând această posibilitate de acces în magistratură.19.Autoarea excepției consideră că, demisionând din funcția de judecător sub imperiul Legii nr. 92/1992, care prevedea posibilitatea revenirii fără concurs pe aceeași funcție cu condiția unei vechimi de minimum 5 ani în funcția de judecător sau procuror, ar trebui ca, pentru reîncadrare, să fie respectate aceleași condiții în vigoare la momentul demisiei, și nu unele ulterioare acestui moment, apreciind că aplicarea în cazul său a dispozițiilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 este retroactivă și discriminatorie.20.Dincolo de faptul că în cauză se ridică probleme concrete de interpretare și aplicare la o speță anume a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, care nu pot constitui obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, este de subliniat că, în lumina considerentelor de principiu arătate de Curte în jurisprudența sa, asemenea critici sunt neîntemeiate. 21.Instituirea prin legea nouă a unor condiții noi pentru exercitarea unui beneficiu legal – așa cum era posibilitatea reîncadrării fără concurs, în funcția de judecător sau procuror, dacă erau îndeplinite anumite condiții, printre care și cea a vechimii de 5 sau, după caz, 10 ani în funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent – și aplicarea acestora la situații juridice născute anterior, dar care nu și-au produs sau epuizat efectele juridice sub aspectul analizat, nu poate fi interpretată ca o retroactivare a legii noi față de cea veche doar pentru că aceasta din urmă conținea condiții mai favorabile, ci are semnificația acțiunii legii noi în câmpul și timpul propriu de aplicare. În virtutea principiului tempus regit actum, un drept sau beneficiu se exercită în conformitate cu condițiile reglementate de legea în vigoare la momentul exercitării sau solicitării acelui drept/beneficiu, și nu în raport cu reglementări legale anterioare, întrucât, dacă s-ar proceda astfel, legea veche ar ultraactiva, ceea ce ar încălca art. 15 alin. (2) din Constituție. 22.În plus, în cauza de față nu este în discuție un drept fundamental, ci un beneficiu legal, instituit la un moment dat de legiuitor în considerarea unor circumstanțe specifice, astfel că atât asupra existenței lui în sine, cât și asupra modalităților și condițiilor de exercitare este suveran același legiuitor, care este limitat doar de respectarea normelor și principiilor fundamentale. 23.În motivarea excepției se invocă și încălcarea principiului egalității în drepturi, garantat de art. 16 din Constituție. Or, Curtea constată că textul de lege criticat nu instituie în sine vreo discriminare, aceeași condiție de vechime de 10 ani în funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent aplicându-se în egală măsură tuturor destinatarilor normei, deci tuturor celor care solicită/au solicitat reîncadrarea în temeiul acestei norme juridice, în funcția de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior. Faptul că, deși au demisionat sub imperiul aceleiași legi anterioare, unele persoane se încadrează, la data solicitării exercitării beneficiului legal, în noile condiții de vechime, iar altele nu se încadrează nu poate fi convertit într-o inechitate/discriminare generată de lege, prin conținutul său normativ, ci reprezintă rezultatul unor situații de fapt diferite în mod obiectiv în care se află cele două categorii de persoane. Prin urmare, aceste critici sunt neîntemeiate.24.În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate care vizează, în esență, încălcarea dreptului la muncă și la alegerea profesiei, Curtea Constituțională constată că și acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce posibilitatea reîncadrării în funcția de judecător sau procuror, fără concurs sau examen, în anumite condiții, nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu, acordat de legiuitor în anumite condiții și perioade acelor persoane care, din motive neimputabile lor, nu mai ocupă funcții similare. Această posibilitate nu se poate confunda cu modalitatea principală de acces într-o funcție, ca expresie a exercitării dreptului la muncă și a profesiei liber alese, ea variind în funcție de necesarul de resurse umane specific domeniului justiției la un moment dat. Aceste persoane au părăsit însă sistemul justiției (în cazul de față, prin demisie), iar dacă acest beneficiu este eliminat din legislație, le rămâne deschisă calea încadrării prin concurs pentru funcțiile vizate, fără a fi împiedicați în vreun fel să își exercite profesia sau dreptul la muncă. 25.În considerarea celor mai sus arătate, nu se poate reține nici încălcarea art. 53 din Constituție, atât timp cât Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu restrâng exercițiul vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Fira Mancaș în Dosarul nr. 332/57/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x