DECIZIA nr. 362 din 16 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 785 din 27 august 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 1REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 2REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 2REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 3REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 989 30/06/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 984 30/06/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 842 02/06/2009
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 26REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 2
ART. 27REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 455 12/04/2011
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LALEGE 261 19/12/2017
ART. 37REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 37REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 38REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 38REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 2
ART. 38REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 39REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017
ART. 39REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 39REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ART. 39REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 39REFERIRE LALEGE 7 09/01/2007
ART. 39REFERIRE LAOUG 148 03/11/2005 ART. 1
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 41REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 389 14/06/2016
ART. 41REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 41REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 68 27/02/2017
ART. 42REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 43REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017 ART. 2
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 458 02/12/2003
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 45REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 46REFERIRE LALEGE 399 30/10/2006
ART. 46REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 788 27/09/2012
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 765 15/06/2011
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 859 16/06/2009
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 47REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 47REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 48REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 48REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 49REFERIRE LAORD DE URGENTA 55 04/08/2017
ART. 49REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 49REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 2
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 49REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 2
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 91 02/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 112 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 611 24/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 50 26/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 39 19/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 149 04/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 232 07/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 147 04/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 262 22/04/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 186 26/05/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Elena Mihaela Iordache în Dosarul nr. 45.227/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 626D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 631D/2018, nr. 861D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.337D/2018, nr. 1.378D/2018, nr. 1.754D/2018, nr. 1.841D/2018, nr. 2.093D/2018, nr. 11D/2019 și nr. 852D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Gabriela Gherman în Dosarul nr. 47.867/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Mihaela Tamaș în Dosarul nr. 7.913/117/2017 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Antonia Paula Mihăescu în Dosarul nr. 12.411/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Flavia-Eliza Balazs-Șarapatin în Dosarul nr. 18/95/2018 al Tribunalului Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Kinga Rădulescu Szabo în Dosarul nr. 800/100/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Roxana-Cristina Fronie în Dosarul nr. 14.371/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Diana-Mădălina Derscariu în Dosarul nr. 17.443/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Maria Veronica Tomescu în Dosarul nr. 8.067/117/2017 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Maria-Diana Vișovan în Dosarul nr. 14.372/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Daniela-Maria Muntean-Birtar în Dosarul nr. 1.734/97/2018 al Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal efectuat în aceste dosare răspunde domnul avocat Dragoș Corneliu Dănău, cu delegație de substituire depusă la dosar, pentru autoarele excepției de neconstituționalitate Gabriela Gherman, Antonia Paula Mihăescu, Roxana-Cristina Fronie și Maria-Diana Vișovan, din dosarele nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018, respectiv nr. 11D/2019. Lipsesc celelalte autoare ale excepției de neconstituționalitate și părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul autoarelor excepției de neconstituționalitate din dosarele nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018 și nr. 11D/2019 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 631D/2018, nr. 861D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.337D/2018, nr. 1.378D/2018, nr. 1.754D/2018, nr. 1.841D/2018, nr. 2.093D/2018, nr. 11D/2019 și nr. 852D/2019 la Dosarul nr. 626D/2018, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autoarelor excepției de neconstituționalitate din dosarele nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018 și nr. 11D/2019, care solicită admiterea acesteia. În acest sens susține, în esență, că plafonarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului la 8.500 lei, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017, încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție, deoarece garantarea dreptului de proprietate privată vizează inclusiv garantarea intereselor patrimoniale. Or, în prezenta cauză, interesul patrimonial este rezultat din diferența de sume de care ar putea beneficia autoarele excepției, fără plafonarea indemnizației la 8.500 lei. De asemenea, dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 26 privind viața intimă, familială și privată și art. 56 din Constituție. Potrivit acestui ultim text constituțional, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte principiul egalității. Or, în funcție de venitul realizat, persoanele aflate în ipoteza normelor criticate sunt tratate diferit. Așadar, există o disproporționalitate în aplicarea legii, deoarece persoanele care realizează venituri care ar putea genera o indemnizație superioară sumei de 8.500 lei au parte de un tratament diferit, discriminatoriu. În concluzie, susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 sunt neconstituționale.7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale. Arată că indemnizația pentru creșterea copilului nu reprezintă un drept de proprietate, iar statul are posibilitatea de a stabili cuantumul acesteia. De asemenea, consideră că nu se pune problema încălcării principiului așezării juste a sarcinilor fiscale, deoarece în cauză este vorba despre modul de stabilire a indemnizației, fără legătură cu contribuțiile și taxele plătite de persoanele respective.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Sentința civilă nr. 1.233 din 1 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 45.227/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.9.Prin Încheierea din 21 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 47.867/3/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.10.Prin Încheierea din 30 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.913/117/2017, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.11.Prin Încheierea din 5 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.411/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.12.Prin Încheierea din 7 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 18/95/2018, Tribunalul Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.13.Prin Încheierea din 20 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 800/100/2018, Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.14.Prin Încheierea din 3 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 14.371/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.15.Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 17.443/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.16.Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.067/117/2017, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.17.Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 14.372/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017.18.Prin Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.734/97/2018, Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.19.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantele Elena Mihaela Iordache, Gabriela Gherman, Mihaela Tamaș, Antonia Paula Mihăescu, Flavia-Eliza Balazs-Șarapatin, Kinga Rădulescu Szabo, Roxana-Cristina Fronie, Diana-Mădălina Derscariu, Maria Veronica Tomescu, Maria-Diana Vișovan și Daniela-Maria Muntean-Birtar în cadrul soluționării unor acțiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziilor emise de agențiile de plăți și inspecție socială prin care s-a stabilit cuantumul indemnizației de creștere a copilului în limita plafonului instituit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017.20.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017, prin care s-a introdus un plafon maxim al cuantumului indemnizației de creștere a copilului, sunt neconstituționale, aducând critici de neconstituționalitate extrinsecă și critici de neconstituționalitate intrinsecă.21.Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 a fost adoptată fără să existe o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. De asemenea, urgența reglementării nu este motivată în cuprinsul acestei ordonanțe. Or, aceste aspecte contravin dispozițiilor art. 115 din Constituție. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la interpretarea art. 115 din Constituție. Mai mult, se arată că argumentarea din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 „oferă o pistă falsă“, deoarece pune accent pe faptul că până în anul 2016 indemnizația pentru creșterea copilului era plafonată la 3.400 lei, dar fără să menționeze că, până la intrarea ei în vigoare, a existat o perioadă în care lipsea plafonul, astfel încât indemnizația se încasa procentual din venit. Totodată, se arată că, în condițiile existenței unui excedent bugetar datorat unei creșteri economice peste nivelul prognozat, este falsă nevoia de plafonare a acestor indemnizații.22.Cu privire la încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituție se susține, în esență, că prin adoptarea unei ordonanțe de urgență Guvernul nu poate în mod fățiș să se opună unei legi deja adoptate de Parlament, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009.23.Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă se susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece se aplică în mod retroactiv și unei categorii de persoane ale căror drepturi de asigurări sociale au fost stabilite anterior intrării sale în vigoare.24.Autoarele excepției de neconstituționalitate susțin că prin instituirea plafonului maxim de 8.500 lei al cuantumului indemnizației de creștere a copilului se încalcă dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție referitoare la concediul de maternitate plătit. Se invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 765 din 15 iunie 2011.25.De asemenea, se susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 contravin prevederilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, deoarece orice persoană fizică, contribuabil, are dreptul la primirea indemnizației corespunzătoare stagiului de contribuție. Astfel, orice ingerință sau imixtiune în mecanismul de stabilire a valorii indemnizației aferente concediului pentru creșterea copilului reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată. Însă orice limitare sau restricție a dreptului de proprietate privată trebuie stabilită în asemenea manieră încât aceasta să nu atingă fondul acestui drept, să nu anihileze acest drept. De asemenea, orice limitare sau restricție a dreptului de proprietate privată trebuie supusă principiului proporționalității, fiind necesar să existe un just echilibru între interesul general urmărit și limitarea adusă dreptului de proprietate privată. Or, prin impunerea unei valori maximale a indemnizației, deși contribuția plătită de angajații cu venituri care ar genera o indemnizație superioară acestei sume nu este plafonată, se realizează o ingerință asupra dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, se realizează o discriminare, câtă vreme o persoană nu poate beneficia de indemnizația corespunzătoare venitului realizat, deși contribuția a fost achitată procentual din această sumă. Reducerea indemnizației de creștere a copilului prin încadrarea acesteia în limitele unui plafon maximal este de natură a impune o sarcină fiscală suplimentară angajaților cu venituri ridicate. Regula proporționalității stabilește un caracter just al obligațiilor fiscale, cuantumul acestora variind în funcție de variația venitului, creșterea venitului generând automat o creștere în cifre absolute a sarcinii fiscale. Stabilirea unui plafon maximal ar genera, pe de o parte, perceperea unor taxe fără cauză juridică (respectiv cele aferente diferenței dintre venitul realizat și venitul căruia iar corespunde o indemnizație în valoare de 8.500 lei), iar, pe de altă parte, împovărarea suplimentară în sensul privării de suma ce i-ar fi revenit potrivit cotizației realizate. Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 reprezintă o limitare, o ingerință asupra dreptului de proprietate privată, nejustificată de o anumită necesitate sau de un interes general, motiv pentru care încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție.26.Totodată, se susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 contravin și prevederilor art. 26 din Constituție referitoare la viața intimă, familială și privată, precum și celor ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, dispozițiile criticate sunt discriminatorii, deoarece impun o sarcină disproporționat de mare doar unei categorii de contribuabili, respectiv aceea a salariaților cu venit care ar putea genera o indemnizație superioară sumei de 8.500 lei. Discriminarea este cu atât mai evidentă cu cât mecanismul propus de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu reglementează și o limitare a cotizației.27.Se mai susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 contravine și dispozițiilor art. 56 din Constituție, deoarece sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale, care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, trebuie să reflecte însuși principiul egalității persoanelor în fața legii. Or, reducerea drastică a indemnizației de creștere a copilului este injustă din perspectivă constituțională și, de asemenea, apare ca o ingerință în sfera protecției bunurilor, ingerință care nu este proporțională cu scopul legitim urmărit, fiind așadar contrară și prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se invocă, în esență, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății private, concluzionând că ingerința în discuție nu este una legală, nu urmărește un scop legitim și nu este proporțională cu scopul urmărit.28.În final, se susține că reducerea drastică a indemnizației de creștere a copilului are un impact social, pe de o parte, de descurajare a natalității, iar, pe de altă parte, de descurajare a mamelor în a sta alături de nou-născuți în primii doi ani de viață (etapă esențială în dezvoltarea și educarea acestora), consecința fiind crearea premiselor intervenirii unor dezechilibre emoționale în rândul noii generații.29.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 626D/2018, nr. 631D/2018, nr. 1.322D/2018, nr. 1.754D/2018 și nr. 11D/2019, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor Constituției.30.Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.841D/2018, consideră că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin art. 15 alin. (2) din Constituție.31.Tribunalul Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Constituție.32.Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.33.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.34.Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 626D/2018, nr. 631D/2018, nr. 861D/2018 și nr. 1.378D/2018, consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 sunt constituționale. În acest sens, arată că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, Curtea Constituțională a statuat că „indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine“. În plus, așa cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului nu este unul contributiv, ci doar adresat părinților activi pe piața muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuție pentru acoperirea unui risc și sumele astfel colectate la bugetul de stat asigură cheltuielile generale din sănătate, educație, alte drepturi de asigurări etc., inclusiv plata acestui drept. Luând în considerare modele europene în privința acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creștere a copilului, ținând cont de faptul că pentru plata drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului în anul 2017 bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condițiile menținerii deficitului bugetar sub 3%, și având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii și Justiției Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistență socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistență socială de natura alocației de stat pentru copii, a ajutoarelor și alocațiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilități, a fost necesară ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistență socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare. Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii, Avocatul Poporului consideră că, deși doctrina are o viziune unitară asupra problemei referitoare la neretroactivitatea legii, în mod obișnuit, situațiile juridice în curs pot primi ca aplicare legea nouă fără ca aceasta să retroactiveze. Cu alte cuvinte, prevederile legale invocate se aplică doar pentru indemnizațiile ulterioare, fără a afecta drepturile bănești încasate anterior.35.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la Dosarul nr. 2.093D/2018 de către autoarea excepției de neconstituționalitate, susținerile avocatului autoarelor excepției prezent la ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:36.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.37.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 261/2017, având următorul conținut: + 
Articolul IOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1.La articolul 2, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2)Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 lei.2.La articolul 7, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2)Pentru persoanele care obțin venituri supuse impozitului potrivit art. 3, cu cel puțin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, stimulentul de inserție se acordă astfel:a)până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;b)până la împlinirea de către copil a vârstei de 4 ani, în cazul copilului cu handicap, fără a beneficia în această perioadă de prevederile art. 31 alin. (1) și (2).3.La articolul 15, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:(1^1)Prevederile alin. (1) lit. d) se aplică și în situația în care se solicită stimulentul de inserție prevăzut la art. 7 alin. (2).4.La articolul 17 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:a)copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, cu excepția situației prevăzute la art. 7 alin. (2);5.După articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 37^1, cu următorul cuprins: + 
Articolul 37^1Pentru drepturile prevăzute la art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (4), art. 31 alin. (2) și art. 32 alin. (1) lit. c) și d), alin. (2), (4) și (5), dacă din calcul rezultă fracțiuni în bani, cuantumul se rotunjește la leu în favoarea beneficiarului.
 + 
Articolul IIPrevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.
38.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 56 privind contribuții financiare, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului și ale art. 115 privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la această convenție și ale art. 2 și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.39.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că actul normativ criticat atât pentru motive de neconstituționalitate extrinseci, cât și pentru motive de neconstituționalitate intrinseci – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 – modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, instituind, în esență, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Dreptul la concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și la o indemnizație lunară a fost reglementat inițial prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare. În prezent, acest drept este reglementat de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. Din examinarea evoluției legislative în această materie reiese că indemnizația lunară pentru creșterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât și în ceea ce privește instituirea unor limite minime și/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat în prezentele cauze, era aplicabil art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma modificată prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, potrivit căruia „Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată“. Așadar, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017, nu exista o limită maximă a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci doar o limită minimă. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 s-a adăugat și o limită maximă de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă s-a menținut până în prezent, în acest sens fiind dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017, potrivit cărora „Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei“. Autoarele excepției susțin, în esență, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017, prin care s-a introdus o limită maximă a cuantumului indemnizației de creștere a copilului, sunt neconstituționale, aducând critici de neconstituționalitate extrinsecă și critici de neconstituționalitate intrinsecă.40.Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă raportată la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că în jurisprudența sa referitoare la condițiile pentru adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005) a stabilit că, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.41.În preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 se menționează că prin Legea nr. 66/2016 a fost eliminat plafonul maxim, iar „aceste modificări au condus la creșterea numărului de beneficiari, dar și a cuantumului indemnizației și, implicit, la creșterea cheltuielilor bugetare“. Totodată, se precizează că actul normativ a fost adoptat „luând în considerare modele europene în privința acordării formelor de sprijin pentru perioada concediului de creștere a copilului, ținând cont de faptul că pentru plata drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului în anul 2017, bugetul alocat nu poate acoperi necesarul de 3,4 miliarde lei, în condițiile menținerii deficitului bugetar sub 3% și având în vedere faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii și Justiției Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistență socială gestionate, pentru asigurarea drepturilor de asistență socială de natura alocației de stat pentru copii, a ajutoarelor și alocațiilor acordate categoriilor defavorizate, a drepturilor persoanelor cu dizabilități“, fiind necesară „ajustarea cheltuielii bugetare prin modificarea unor programe de asistență socială care afectează un număr redus de persoane, dar care implică o cheltuială bugetară mare“. De asemenea se precizează că în absența stabilirii unui cuantum maxim al indemnizației „ar trebui ajustate alte beneficii de asistență socială ale căror cuantumuri nu sunt la un nivel ridicat și care ar afecta un număr de peste 2 milioane de persoane, față de 1.100 cât ar fi afectate prin plafonarea indemnizației pentru creșterea copiilor“. Având în vedere cele prezentate în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, Curtea constată că aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistență socială vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgența fiind motivată în preambulul actului normativ criticat. Așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 49, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49). Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție sunt neîntemeiate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 fiind adoptată cu respectarea acestor dispoziții din Legea fundamentală.42.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă raportată la art. 61 din Constituție, autoarele excepției susțin că, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, Guvernul nu poate în mod fățiș să se opună unei legi deja adoptate de Parlament. Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică care adoptă legi. Așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragrafele 74 și 75, sub aspectul competenței de legiferare, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză, nu se poate reține că prin emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 s-ar fi încălcat dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție.43.Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece dispozițiile criticate s-ar aplica, în mod retroactiv, și unei categorii de persoane ale căror drepturi de asigurări sociale au fost stabilite anterior intrării sale în vigoare, Curtea reține că actul normativ criticat a fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 7 august 2017, iar potrivit art. II din acesta, prevederile referitoare la instituirea limitei maxime de 8.500 lei a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.44.În ceea ce privește principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a stabilit în jurisprudența sa că în conceptul de „drepturi câștigate“ pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare“.45.Așadar, având în vedere caracterul succesiv, lunar, al indemnizației pentru creșterea copilului, Curtea constată că textele de lege criticate afectează indemnizațiile pentru creșterea copilului doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condițiile privind acordarea acestor indemnizații nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestațiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“.46.În ceea ce privește critica potrivit căreia prin instituirea plafonului maxim de 8.500 lei al cuantumului indemnizației de creștere a copilului se încalcă dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție referitoare la concediul de maternitate plătit, Curtea constată că această susținere pornește de la o premisă greșită. În jurisprudența sa, Curtea a făcut distincție între concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor, care nu au o consacrare constituțională, și dreptul la concediu de maternitate plătit, care este prevăzut expres de art. 47 alin. (2) din Constituție și este reglementat distinct de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). Prin urmare, această critică de neconstituționalitate nu poate fi primită, deoarece art. 47 alin. (2) din Constituție vizează concediul de maternitate plătit, iar nu concediul și indemnizația de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.47.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 44 și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, autoarele excepției susțin că orice persoană fizică, contribuabil, are dreptul la primirea indemnizației corespunzătoare stagiului de contribuție și, astfel, orice ingerință sau imixtiune în mecanismul de stabilire a valorii indemnizației aferente concediului pentru creșterea copilului reprezintă o încălcarea a dreptului de proprietate privată. Referitor la natura indemnizației lunare pentru creșterea copilului, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, Curtea a statuat că aceasta este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor. Această prestație este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligației statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susținerea cetățenilor care, din motive obiective, se află în situații defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea acordarea indemnizației pentru creșterea copilului poate fi privită și ca o măsură de protecție a copiilor, așa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituție. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuție reprezintă pentru legiuitor o obligație de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social și economic în care este reglementată și de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcție. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituție, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reprezintă o opțiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conținutul și limitele acestuia, precum și condițiile în care poate fi acordat și să le modifice, atunci când realitățile economice și sociale o impun. De asemenea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, precitată, Curtea a reținut că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. În jurisprudența sa referitoare la garantarea dreptului de proprietate în ipoteza unor prestații succesive din partea statului, de exemplu, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un „bun“ care intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate. Această concluzie nu vizează însă drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide și exigibile.48.Având în vedere această jurisprudență, cu atât mai mult în cazul indemnizațiilor pentru creșterea copilului, care nu au o consacrare constituțională, indemnizațiile viitoare pentru creșterea copilului nu se încadrează în noțiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și nici nu sunt garantate de dispozițiile art. 44 din Constituție, cu excepția celor deja încasate. Prin urmare, Curtea constată că limitarea indemnizației pentru creșterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerință în sfera protecției proprietății private.49.În ceea ce privește criticile raportate la prevederile art. 26 din Constituție, referitoare la viața intimă, familială și privată, precum și la cele raportate la art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, autoarele excepției susțin că dispozițiile criticate sunt discriminatorii, impunând o sarcină disproporționat de mare doar unei categorii de contribuabili, respectiv aceea a salariaților cu venit care ar putea genera o indemnizație superioară sumei de 8.500 lei, discriminare cu atât mai evidentă cu cât mecanismul propus de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2017 nu reglementează și o limitare a cotizației. Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivității, cum în mod eronat susțin autorii excepției, ci este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară“. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizației pentru creșterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituție, reprezintă o opțiune a legiuitorului.50.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 56 din Constituție, autoarele excepției susțin că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale, care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, trebuie să reflecte însuși principiul egalității persoanelor în fața legii. Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că dispozițiile art. 56 din Constituție prevăd obligația cetățenilor de a contribui, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice și consacră principiul așezării juste a sarcinilor fiscale. Or, dispozițiile criticate se referă la indemnizația pentru creșterea copilului și nu vizează instituirea vreunei sarcini fiscale. Pe de altă parte, nu se poate reține că plata impozitului pe venit ar reprezenta o contribuție exclusivă pentru încasarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului. Așadar, dispozițiile constituționale referitoare la contribuții financiare – impozite și taxe – nu au incidență în cauză.51.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Mihaela Iordache în Dosarul nr. 45.227/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Gabriela Gherman în Dosarul nr. 47.867/3/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Mihaela Tamaș în Dosarul nr. 7.913/117/2017 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de Antonia Paula Mihăescu în Dosarul nr. 12.411/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Flavia-Eliza Balazs-Șarapatin în Dosarul nr. 18/95/2018 al Tribunalului Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal, de Kinga Rădulescu Szabo în Dosarul nr. 800/100/2018 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Roxana-Cristina Fronie în Dosarul nr. 14.371/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Diana-Mădălina Derscariu în Dosarul nr. 17.443/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, de Maria Veronica Tomescu în Dosarul nr. 8.067/117/2017 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, de Maria-Diana Vișovan în Dosarul nr. 14.372/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Daniela-Maria Muntean-Birtar în Dosarul nr. 1.734/97/2018 al Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Gorj – Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x