DECIZIA nr. 361 din 27 iunie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 24 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ART. 7REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 56 14/01/2009
ART. 9REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 85 22/07/1992
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 3 30/01/2017
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 3 30/01/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 11REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 9
ART. 11REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 26
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 85 22/07/1992
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LAHG (R) 20 17/01/1996
ART. 18REFERIRE LAHG (R) 20 17/01/1996 ART. 37
ART. 18REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 9
ART. 18REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 26
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 19REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 9
ART. 19REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 26
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991 ART. 36
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“, excepție ridicată de Mariana Stănescu în Dosarul nr. 1.965/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.580D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.581D/2019, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Maria Porst, Traian Silviu Porst și Alina Elena Babu în Dosarul nr. 2.804/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă.4.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea pune în discuție, din oficiu, măsura conexării acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.581D/2019 la Dosarul nr. 2.580D/2019, care a fost primul înregistrat.5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens susține, pe de o parte, că autorii excepției nu demonstrează legătura între situațiile normative diferite ce vizează situația chiriașilor și cea a proprietarilor și, pe de altă parte, că, prin excepția formulată, autorii acesteia urmăresc obținerea unor dezlegări în drept sau a unor interpretări ale legii, ceea ce nu intră în competența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:6.Prin încheierile nr. 13.625 și nr. 13.626 din 19 septembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.965/212/2019/a1 și nr. 2.804/212/2019/a1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mariana Stănescu și, respectiv, de Maria Porst, Traian Silviu Porst și Alina Elena Babu în cauze civile având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților – autorități publice – la efectuarea operațiunilor necesare pentru atribuirea în proprietate a unei suprafețe de teren aferente unor construcții deținute în proprietate de autorii excepției. 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, având conținut similar, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în interpretarea dată prin pct. 36-38 din Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În primul rând, se arată că, deși obiectul cu care instanța supremă a fost învestită viza o altă chestiune de drept, raportată la texte din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și nu la texte din Legea nr. 18/1991, aceasta s-a pronunțat inclusiv cu privire la interpretarea art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991, depășindu-și astfel competența. 8.În considerentele de la pct. 35-39 din decizia mai sus menționată se arată că alin. (2) al art. 36 din Legea nr. 18/1991 se referă la situația proprietarilor construcțiilor dobândite înainte de 1989, cu privire la care acest text prevede constituirea prin lege a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției în favoarea proprietarului construcției, atribuirea în proprietate a terenului urmând să se facă prin ordin al prefectului, conform alin. (6) al art. 36. Aceste considerente au fost invocate drept temei al respingerii solicitărilor formulate de autorii excepției pentru atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției pe care aceasta deja o deține în proprietate. 9.În aceste condiții, autorii excepției au criticat prevederile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerând că o atare interpretare – nelegală – este eronată, discriminatorie și afectează dreptul de proprietate. Apreciază că art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 se adresează proprietarilor construcțiilor dobândite după anul 1989, și nu anterior, în timp ce alin. (3) al art. 36 reglementează expres situația proprietarilor construcțiilor dobândite înainte de 1989. Prin această interpretare se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuințele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 112/1995, pe de o parte, și, pe de altă parte, chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, între cele două categorii de persoane neexistând nicio diferență care să justifice un tratament juridic diferit sub aspectul dobândirii prin lege a terenului aferent construcției aflate în proprietate. În acest sens, indică decizii de speță ale instanței supreme, dar și decizii ale Curții Constituționale, din care reiese că odată cu înstrăinarea unei construcții în temeiul Legii nr. 112/1995 se consideră înstrăinat și terenul aferent respectivei construcții (Decizia nr. 4.634 din 20 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă și Decizia Curții Constituționale nr. 56 din 14 ianuarie 2009). 10.În concluzie, autorii excepției consideră că, în mod eronat, prin considerentele Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a afirmat că situația chiriașilor care au cumpărat locuințele în baza Legii nr. 112/1995 nu ar fi aceeași cu cea avută în vedere de Legea fondului funciar, care dispune convertirea în favoarea titularului dreptului de folosință (chiriaș) asupra terenului aferent construcțiilor, în drept de proprietate. În plus, în baza acestei interpretări se creează o discrepanță și între prețul apartamentului dobândit în condițiile Legii nr. 112/1995 ca o măsură de protecție a persoanelor care au locuit în imobilele ce fac obiectul acestei legi și prețul terenului aferent construcției, pe care aceleași persoane se văd obligate să îl cumpere ulterior, la un preț prohibitiv și fără a avea un temei legal. 11.Judecătoria Constanța – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că nu se poate reține comparația dintre situația reglementată de Legea nr. 112/1995 și cea prevăzută de Legea nr. 85/1992 cu referire la chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate, fiind vorba despre ipoteze normative diferite, și arată că mai utilă în cauză ar fi fost invocarea neconstituționalității dispozițiilor art. 3, ale art. 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nu sunt, prin ele însele, neconstituționale prin prisma art. 16 alin. (1) din Constituție. 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile „art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“. 16.Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următoarea redactare: „(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. (…) (6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.“17.Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că motivarea acesteia se raportează exclusiv la unele considerente care au întemeiat soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3, ale art. 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, prin care instanța supremă a stabilit următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 9, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, republicate, stabilește că proprietarul construcției are dreptul să dobândească proprietatea și asupra terenului aferent acesteia și să solicite, în caz de refuz, pe calea acțiunii în justiție, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.“19.În acest context, Curtea observă, în primul rând, că obiectul actului jurisdicțional al instanței supreme, invocat în motivarea excepției, nu vizează dispozițiile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea nr. 18/1991, criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, astfel că este improprie precizarea autorilor excepției referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate, ca fiind reprezentat de dispozițiile „art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“, aceasta necorespunzând realității. Faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluția pronunțată în temeiul art. 519-521 din Codul de procedură civilă de instanța supremă prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 se face referire, printre altele, la dispozițiile art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991, în cadrul unui raționament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare și aplicare a art. 3, a art. 9 și a art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul și efectul juridic al deciziei pronunțate de instanța supremă și pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea și chiar neconstituționalitatea actului jurisdicțional menționat. Așadar, efectul obligatoriu al Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 poartă asupra modalității în care instanțele de judecată aplică și interpretează dispozițiile art. 3, ale art. 9 și ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, și nu pe cele ale art. 36 alin. (2) și (6) din Legea nr. 18/1991, criticate în cauză. 20.Așa fiind, Curtea Constituțională nu poate reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate decât dispozițiile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, nu și Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta din urmă având un obiect distinct și fără o legătură directă sau indisolubilă cu textele de lege criticate în cauză. 21.Examinând în continuare motivele formulate de autorii excepției pentru a susține pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea constată că acestea nu se bazează pe examinarea conținutului normativ intrinsec al textelor legale criticate, în sensul că acestea, prin soluțiile legislative reglementate, s-ar afla într-un raport de contrarietate cu principiile înscrise în art. 16 și 44 din Constituție, ci vizează exclusiv modalitatea în care aceiași autori ai excepției pretind că textele criticate au primit o interpretare nelegală și neconstituțională prin Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 a instanței supreme. Or, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că orice excepție de neconstituționalitate are o anumită structură inerentă și intrinsecă, formată din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă al treilea element lipsește din cuprinsul motivării, iar acesta nu se poate deduce în mod rezonabil, prin legătura logică dintre textul legal criticat și norma constituțională de referință indicată, Curtea nu are competența de a se substitui autorului în motivarea excepției și o va respinge ca inadmisibilă, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). În acest sens, Curtea reține că între conținutul normativ al textelor de lege criticate și cel al prevederilor constituționale invocate nu se poate stabili în mod rezonabil o minimă legătură, astfel încât să poată fi analizată o veritabilă critică de neconstituționalitate. 22.În plus, din natura criticilor prezentate, rezultă în mod evident faptul că autorii excepției contestă veridicitatea și legalitatea anumitor considerente cuprinse într-o decizie pronunțată de instanța supremă în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce imprimă prezentei excepții de neconstituționalitate caracterul unei veritabile căi de atac formulate împotriva respectivei decizii. Or, o atare modalitate de contestare nu este prevăzută de legislație și nici nu poate reprezenta obiect al controlului de constituționalitate în cauza de față, excepția de neconstituționalitate fiind, prin urmare, inadmisibilă. 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Mariana Stănescu și, respectiv, de Maria Porst, Traian Silviu Porst și Alina Elena Babu în dosarele nr. 1.965/212/2019/a1 și, respectiv, nr. 2.804/212/2019/a1 ale Judecătoriei Constanța – Secția civilă. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x