DECIZIA nr. 361 din 23 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 9 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 3REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 83
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 9REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 11REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 48 01/02/2018
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 297 28/04/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 8 15/01/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 743 16/12/2014
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 680 13/11/2014
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 543 15/10/2014
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 222 13/03/2012
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1610 20/12/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 16REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 661 15/10/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 680 13/11/2014
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 9
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 109 06/03/2014
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 112 24/02/2005
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 221 12/04/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 743 16/12/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 680 13/11/2014
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1476 08/09/2011
ART. 22REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010
ART. 22REFERIRE LALEGE 177 28/09/2010 ART. 1
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1610 20/12/2011
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1422 20/10/2011
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1106 22/09/2010
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 198 31/03/2015
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 533 09/10/2014
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 182 04/04/2023





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de Florentina Gabriela Barbir – prin mandatar Gabriel Dinuț Barbir, în Dosarul nr. 1.755/334/2018/A2 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.328D/2018.2.La apelul nominal se prezintă Gabriel Dinuț Barbir, mandatar, pentru partea Florentina Gabriela Barbir. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 5D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de Florentina Gabriela Barbir – prin mandatar Gabriel Dinuț Barbir în Dosarul nr. 1.925/334/2018/a2 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.4.La apelul nominal se prezintă Gabriel Dinuț Barbir, mandatar, pentru partea Florentina Gabriela Barbir. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul identic al excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 5D/2019 la Dosarul nr. 2.328D/2018.6.Atât mandatarul prezent, cât și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 5D/2019 la Dosarul nr. 2.328D/2018, care este primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții îl întreabă pe mandatarul autoarei excepției de neconstituționalitate dacă are studii juridice și, având în vedere răspunsul negativ al acestuia, în baza art. 83 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, îi pune în vedere că poate depune doar concluzii scrise.8.În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin încheierile din 11 și 13 decembrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 1.755/334/2018/A2 și nr. 1.925/334/2018/a2, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, invocată de Florentina Gabriela Barbir – prin mandatar Gabriel Dinuț Barbir, în dosare având ca obiect soluționarea unor cereri privind reexaminarea unor taxe judiciare de timbru.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că nu este împotriva taxei în sine, ci împotriva cuantumului total exagerat al acesteia care a crescut de la 10 lei, înainte de intrarea în vigoare a prevederilor legale criticate, la suma actuală de 100 de lei, ceea ce este de natură să blocheze accesul liber la justiție.11.În ceea ce privește prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 se arată că acestea sunt neconstituționale prin faptul că au înlăturat soluția legislativă care prevedea obligativitatea suspendării procesului pe timpul cât dura soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.12.Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Aceasta invocă jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 222 din 13 martie 2012, Decizia nr. 543 din 15 octombrie 2014, Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, Decizia nr. 743 din 16 decembrie 2014, Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2015, Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015, Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016 și Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, și ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, care au următorul conținut:– Art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013:Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:a)cereri de recuzare în materie civilă – pentru fiecare participant la proces – pentru care se solicită recuzarea – 100 lei;“;– Art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010: „La articolul 29, alineatul (5) se abrogă.“17.În opinia autoarei excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare și în art. 51 privind dreptul de petiționare. Se mai invocă prevederile art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale atacate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituționale.19.Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în raport cu art. 21 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014, Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, și Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, paragrafele 22-25, prilej cu care a reținut că dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“.20.În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă însă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). Curtea a mai reținut totodată că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005). Plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, iar legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a accesului liber la justiție.21.De altfel, cu privire la instituirea taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu [a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014, Decizia nr. 743 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 12 februarie 2015, sau Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, paragraful 25].22.Referitor la prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, prin Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale, reținând, în esență, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecății cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituționale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrarul într-o formă care nu poate fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării accesului liber la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate – interesul general al societății de a asana legislația în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate – a fost pervertit într-un scop eminamente personal al unor părți litigante, care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. Or, Curtea a reținut că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.23.Prin Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012, Curtea a reținut că, chiar dacă nu se mai suspendă cauzele în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, aceasta nu înseamnă că este afectat principiul egalității în drepturi, întrucât, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, acesta nu presupune uniformitate și impune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit.24.Tot astfel nu au putut fi primite susținerile referitoare la încălcarea art. 21 din Legea fundamentală, deoarece prevederile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea părților interesate de a se adresa instanțelor judecătorești și de a valorifica în acest cadru toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, întrucât, așa cum rezultă din chiar conținutul prevederilor criticate, în măsura în care s-a admis o excepție de neconstituționalitate, aceasta poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri definitive pronunțate, dacă soluția dată s-a întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare. În plus, prin continuarea judecății în cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, se dă expresie exigenței constituționale consacrate de art. 21 alin. (3) potrivit căreia părțile au dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, și Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011).25.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.26.În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 51 din Constituție privind dreptul de petiționare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014, și Decizia nr. 198 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, paragrafele 14-15, a reținut că, pe de o parte, Constituția reglementează dreptul de petiționare, care este un drept cetățenesc, de care beneficiază cetățenii, în mod individual, sau grupurile de cetățeni, indiferent că sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, în sensul că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.27.Curtea a observat că dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (1) se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. În consecință, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul de petiționare, din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florentina Gabriela Barbir – prin mandatar Gabriel Dinuț Barbir, în dosarele nr. 1.755/334/2018/A2 și nr. 1.925/334/2018/a2 ale Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și constată că prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x