DECIZIA nr. 360 din 31 mai 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 23 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 283 14/12/2011
ActulREFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ActulREFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 18
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 8
ART. 4REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 18
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 90 07/02/2012
ART. 8REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 15
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 373 14/05/2015
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 10 16/01/2014
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 373 24/09/2013
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 372 24/09/2013
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 8
ART. 16REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 18
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE 347 21/07/2006 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 17REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 18REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 366 24/09/2013
ART. 21REFERIRE LADECRET 961 14/12/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 21REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 21REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 372 24/09/2013
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 22 18/11/2013
ART. 23REFERIRE LAOUG 11 09/02/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010 ART. 10
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 23REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 373 14/05/2015
ART. 24REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 24REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 88 28/02/2013
ART. 25REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 756 05/11/2015
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 372 24/09/2013
ART. 26REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 26REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 314 05/06/2014
ART. 27REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 373 14/05/2015
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 756 05/11/2015
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „art. 8 și art. 18 din Legea nr. 283/2011 actualizată și art. II și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar“, excepție ridicată de Eugenia Roman, în Dosarul nr. nr. 45.542/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 598 D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află la al doilea termen de judecată, fiind amânată în ședința publică din data de 10 mai 2018 pentru lipsa îndeplinirii procedurii de citare cu autorul excepției.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 45.542/3/2015, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 8 și art. 18 din Legea nr. 283/2011 actualizată și art. II și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2010“. Excepția a fost invocată de Eugenia Roman, întro cauză având ca obiect soluționarea acțiunii prin care s-a solicitat plata indemnizațiilor reparatorii, inclusiv pentru anul 2012, și calcularea acesteia prin aplicarea coeficienților prevăzuți pentru fiecare categorie în parte, asupra câștigului salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că actul normativ criticat a fost semnat la data de 14 decembrie 2011, de președintele Camerei Deputaților – doamna Roberta Alma Anastase și de președintele Senatului – domnul Mircea Geoană, în condițiile în care, la data de 23 noiembrie 2011, acesta din urmă a fost suspendat din funcția pe care o exercita, fiind înlocuit, în data de 29 noiembrie 2011, de către domnul Vasile Blaga. Ca atare, în opinia autorului excepției, semnarea acestui act normativ de către domnul Mircea Geoană este în afara cadrului legal și, în consecință, nu poate produce efecte juridice.6.Totodată, autorul consideră că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor Legii fundamentale, care consacră demnitatea și libera dezvoltare a personalității umane, ca valori supreme ale statului român, deoarece suspendă drepturi acordate unor persoane, în virtutea contribuției lor deosebite la desfășurarea Revoluției din Decembrie 1989.7.De asemenea, autorul arată că, prin dispozițiile art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, revoluționarii sunt discriminați în raport cu alte categorii de persoane cărora li s-a restituit reducerea de 15% din venit. Persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului.8.Totodată, autorul apreciază că este încălcat și dreptul de proprietate, deoarece, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, Curtea a constatat că sumele ce constituie indemnizație reprezintă un bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.9.În continuare, autorul consideră că dispozițiile art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 încalcă prevederile Constituției referitoare la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți. Astfel, motivele invocate pentru adoptarea măsurilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 nu pot constitui o justificare pentru neacordarea unor drepturi. De asemenea, restrângerea drepturilor din perspectiva unei simple utilități publice nu poate fi acceptată. În acest sens, se invocă cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunțată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit cărora, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepțional, statul trebuie să acționeze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.10.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Referitor la critica privind încălcarea principiului bicameralismului, apreciază că aceasta poate fi reținută.11.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 373 din 14 mai 2015.13.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, făcând referire la opinia sa, reținută în decizii ale Curții Constituționale, cum ar fi, spre exemplu, nr. 372 din 24 septembrie 2013, nr. 373 din 24 septembrie 2013 și nr. 10 din 16 ianuarie 2014.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, „art. 8 și art. 18 din Legea nr. 283/2011 actualizată și art. II și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 80/2010“. Din examinarea motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt formulate atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, vizând Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cât și critici privind dispozițiile art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. II: + 
Articolul IIPentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: […] + 
Articolul 8(1)În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), alin. (4), art. 13 lit. b) și c) și la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. […] + 
Articolul 18În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
17.Prevederile art. 4 alin. (4) teza întâi din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, aveau următorul cuprins: „De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. […]“18.Titlul atribuit luptătorilor pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, era acela de: „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite – atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.“19.Curtea constată că dispozițiile art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2012. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea observă că acestea continuă să își producă efectele juridice în cauză, astfel încât pot fi supuse controlului de constituționalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“, din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, obiectul controlului de constituționalitate urmează să-l constituie dispozițiile Legii nr. 283/2011, în ansamblul său, precum și dispozițiile art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010.20.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale Statului român, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 61 alin. (2) referitor la structura Parlamentului. Autorul arată, de asemenea, că sunt încălcate și prevederile art. 1, referitor la protecția proprietății, din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 7, referitor la egalitatea în fața legii, din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că o primă critică, de natură extrinsecă, vizează modalitatea de adoptare a Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, autorul excepției invocă faptul că acest act normativ a fost semnat la data de 14 decembrie 2011, de președintele Camerei Deputaților – doamna Roberta Alma Anastase și de președintele Senatului – domnul Mircea Geoană, în condițiile în care, la data de 23 noiembrie 2011, acesta din urmă a fost suspendat din funcția pe care o exercita, fiind înlocuit, în data de 29 noiembrie 2011, de către domnul Vasile Blaga. Ca atare, în opinia autorului excepției, semnarea acestui act normativ de către domnul Mircea Geoană este în afara cadrului legal și, în consecință, nu poate produce efecte juridice. Analizând derularea procesului legislativ privind adoptarea Legii nr. 283/2011, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte: proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a fost depus la Senat, ca primă Cameră sesizată, fiind adoptat de acesta la data de 15 iunie 2011, cu respectarea dispozițiilor art. 76 alin. (2) din Constituție, dată la care funcția de președinte al Senatului era exercitată de domnul Mircea Geoană. Ulterior, proiectul de lege a fost transmis la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, fiind adoptat de aceasta în data de 8 noiembrie 2011, iar legea a fost promulgată de Președintele României la data de 14 decembrie 2011, prin Decretul nr. 961/2011, dată la care Legea nr. 283/2011 a fost și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Așa fiind, Curtea reține că au fost respectate, sub aspectul modului de legiferare, dispozițiile constituționale ale art. 61, astfel încât nu poate fi reținută critica autorului excepției, referitoare la pretinsul viciu de neconstituționalitate în ceea ce privește adoptarea Legii nr. 283/2011 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 366 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013).22.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a reținut că demnitatea este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi, prin interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante. Altfel spus, fiecare individ este ținut să recunoască și să respecte în oricare altă ființă umană atributele și valorile care îl caracterizează ca om. Curtea a apreciat însă că respectarea demnității umane, așa cum este aceasta consacrată de Legea fundamentală, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a ființei umane, având aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi. De aceea, recunoștința și respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societății, nu trebuie raportate la conținutul art. 1 alin. (3) din Constituție, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăși obligația morală a întregii societăți de a-și manifesta gratitudinea față de aceste persoane. Deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu instituie însă o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații, în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției române din decembrie 1989 (a se vedea Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, pct. 2).23.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit de modul de calcul al indemnizațiilor, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut, în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. În această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului, și a stabilit – în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 – că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației, aflat în plată în luna octombrie 2010.24.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție a art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că nu se poate reține discriminarea celor care au dobândit titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, în raport cu alte categorii de persoane ce beneficiază de indemnizații, deoarece situația în care se află acestea este obiectiv diferită, astfel că instituirea unui tratament juridic diferențiat este justificată. Cu atât mai mult nu se poate vorbi despre existența unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 și beneficiarii unor indemnizații în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 373 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 9 iulie 2015, paragraful 20).25.Cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 și celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013 că, deși indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea pentru anul 2012 a plății acestor indemnizații, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanța dreptului. Prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Curtea a reținut că, referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaților, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, că „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare“ (paragraful 23). Prin aceeași hotărâre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că refuzul autorităților de a acorda drepturile bănești pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspendă aceste drepturi nu contravine dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În considerarea celor mai sus precizate, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului de proprietate.26.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, introduse prin Legea nr. 283/2011, Curtea a reținut că acestea nu aduc atingere dispozițiilor dreptului constituțional la un nivel de trai decent, reglementat de art. 47 din Constituție. Acestea instituie mai degrabă un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente atunci. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul este chemat să reglementeze un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă – condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională, și care tind către același obiectiv. În același spirit, Constituția consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului, consacrate deopotrivă la nivel constituțional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016, paragraful 29). De asemenea, Curtea a mai observat că indemnizația lunară reparatorie nu reprezintă o pensie sau un salariu, ci a fost reglementată ca un beneficiu acordat persoanelor care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989, care aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (a se vedea Decizia nr. 372 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 26 noiembrie 2013, pct. 5).27.Referitor la invocarea paragrafului 25 din Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea reține că, ulterior pronunțării acesteia, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, prin care sa reluat plata indemnizațiilor pentru aceia care au obținut în urma preschimbării certificatelor titlul de „Luptător cu Rol Determinant“ și prin care s-a adoptat soluția legislativă a raportării indemnizațiilor la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.28.În ceea ce privește prevederile actului normativ criticat, vizând limitarea ori chiar neacordarea, între anii 2012 și 2014, a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi, astfel, de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 373 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 9 iulie 2015, paragraful 18).29.În concluzie, criticile autorului excepției de neconstituționalitate nu pot fi reținute, deoarece, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 756 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016, paragraful 34).30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta excepție, ca neîntemeiată.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugenia Roman, în Dosarul nr. 45.542/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și constată că dispozițiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în ansamblul său, precum și dispozițiile art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 mai 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x