DECIZIA nr. 360 din 27 iunie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale art. 29 din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Tribunalul Mureș – Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.247/102/2018/a1 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 598D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 757D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Tribunalul Mureș – Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.248/102/2018/a1. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 757D/2020 la Dosarul nr. 598D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 850 din 14 decembrie 2017 și nr. 673 din 15 decembrie 2022. Arată că, la contestarea actelor administrative tipice și asimilate, sindicatele și responsabilul cu protecția muncii au calitate procesuală. Este permisă detalierea unor criterii prin metodologii specifice adoptate prin hotărâri ale Guvernului, reliefând punerea în executare a legii.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 19 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.247/102/2018/a1, și Încheierea din 28 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.248/102/2018/a1, Tribunalul Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale art. 29 din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind obligarea unui angajator la calcularea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale aferente condițiilor deosebite de muncă în care au lucrat salariații.  … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3)-(5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 34 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și (2), ale art. 42 alin. (1), ale art. 47 alin. (2), ale art. 53, ale art. 61, ale art. 126 alin. (2) și (3) și ale art. 20 din Legea fundamentală raportate la art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și la Protocolul nr. 12 la Convenție. … 9.Astfel, se arată că, în contextul probat inechivoc și în cauza dedusă judecății prin expertiză judiciară de specialitate, instanța a remarcat că, în practică, există o serie de situații în care prevederile limitative ale art. 29 din Legea nr. 263/2010 (inclusiv în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii) împiedică încadrarea în condiții deosebite de muncă și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente stagiului de cotizare/vechimii în condiții deosebite a salariaților care lucrează efectiv în aceste condiții, în ipoteza în care aceste condiții de muncă deosebite apar sau reapar la distanță în timp după data încetării avizului anterior de încadrare sau apar chiar pentru prima oară (de pildă, în cazul locurilor de muncă nou-înființate pentru angajări noi, extinderi de activitate, introducerea de noi tehnologii sau al angajatorilor nou-înființați etc., toate acestea după data de 1 ianuarie 2011, de exemplu, în anul 2017). Aceasta, în pofida faptului că și salariații în cazul cărora condițiile deosebite de muncă apar sau reapar ulterior după încetarea unei avizări anterioare muncesc efectiv în condiții de muncă deosebite și le este puternic afectat dreptul fundamental la pensie și la ocrotirea sănătății, dar sunt împiedicați prin textul legal să beneficieze de compensația reprezentând recunoașterea și reconstituirea respectivei perioade muncite în condițiile extrem de nocive ca fiind vechime/stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă. Se realizează o discriminare față de ceilalți salariați care muncesc în asemenea condiții și le este recunoscut acest beneficiu doar pentru că nu au existat „întreruperi“ de timp între avizele de încadrare începând cu 1 aprilie 2001, adică doar pentru că respectivele condiții deosebite au existat neîntrerupt. … 10.Or, asemenea condiționări legale sunt extrem și inacceptabil de vătămătoare la adresa drepturilor fundamentale la pensie și la ocrotirea sănătății ale salariaților nou-angajați (condiționări legale lipsite de obiectivitate și rezonabilitate, precum și de proporționalitate), dând gir unor practici abuzive și arbitrare, chiar dolosive, ale angajatorilor, care normalizează condițiile de muncă doar temporar ca să nu mai primească avizele de încadrare, pentru a nu se mai plăti niciodată în viitor contribuțiile de asigurări în cuantum majorat aferent condițiilor deosebite, iar ulterior neavizării pun capăt măsurilor de normalizare a condițiilor de muncă (sau introduc noi tehnologii nocive aferente condițiilor deosebite ori înființează noi locuri de muncă în condiții deosebite sau noi unități în care se lucrează în condiții deosebite), fraudându-se astfel obligația de plată a contribuțiilor aferente condițiilor deosebite de muncă existente efectiv și vătămător la adresa salariaților. Toate aceste ipoteze care se petrec în practică scapă în mod aberant protecției legii, prin nerecunoașterea lor ca fiind obiect al dreptului la stagii în condiții deosebite al cetățenilor salariați ce muncesc efectiv în aceste condiții și prin vătămarea drepturilor lor fundamentale la pensie și la ocrotirea sănătății, din cauza limitărilor impuse de art. 29 din Legea nr. 263/2010. … 11.În urma acestei situații abuzive, inadmisibile într-un stat de drept, ce rezultă din caracterul imprecis și lipsit de predictibilitate al art. 29 din Legea nr. 263/2010, este încălcat atât dreptul constituțional la ocrotirea sănătății al salariaților (prin supunerea acestora la condiții de muncă deosebite incontrolabile prin criterii și metodologii care să aibă caracter de aplicabilitate permanentă), cât și dreptul constituțional la pensie (prin posibilitatea discreționară a angajatorilor de a se sustrage de la plata contribuției de asigurări sociale suplimentare de 4%, prin simplul fapt dolosiv al profitării de împrejurarea că textul art. 29 din lege nu reglementează criterii și o metodologie cu caracter de aplicabilitate permanentă, anuală, până în anul 2021, a reîncadrării în condiții deosebite a cazurilor nou-apărute sau reapărute). … 12.În această manieră se ajunge la imposibilitatea constatării pe cale judiciară a existenței dreptului salariaților la vechimea/stagiul în condiții deosebite de muncă (pentru perioada muncită în aceste condiții din culpa angajatorilor, care încetează să normalizeze condițiile de muncă la o perioadă după expirarea avizelor), încălcându-se dreptul fundamental la acces la instanță în această materie, precum și dreptul la un proces echitabil, care presupune dreptul justițiabilului de a administra proba cu expertiza judiciară în materia protecției muncii, pentru verificarea tehnico-științifică și medicală a locului de muncă drept încadrabil în condiții deosebite de muncă. … 13.Nu mai există o cale judiciară efectivă de restabilire a drepturilor individuale la vechime/stagiu în condiții deosebite ale salariaților în fața neglijenței sau dolului angajatorului. … 14.Se produc, astfel, situații de discriminare vădită între salariații care lucrează faptic, efectiv, în condiții deosebite de muncă. … 15.Această situație de discriminare nu poate fi remediată, deoarece salariații nu pot cere constatarea apariției sau reapariției acestor situații, tocmai din cauza limitării impuse de art. 29 din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. … 16.De asemenea, dreptul salariaților la „acțiunea în contencios administrativ“, la care face trimitere Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 a instanței supreme, este o acțiune iluzorie, un nudum jus fără nicio șansă reală de câștig, o simplă ficțiune, contrară practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, care interzice invocarea acțiunilor lipsite de efectivitate. … 17.Pe de o parte, salariații nou-angajați, după intrarea în vigoare a art. 29 din Legea nr. 263/2010 (1 ianuarie 2011), nu mai sunt în termenul legal de a ataca în contencios administrativ caracterul incomplet al avizelor emise în trecutul îndepărtat, pe vechea legislație (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite), iar după data de 1 ianuarie 2011, art. 29 din Legea nr. 263/2010 permite numai „reînnoirea“ avizelor existente anterior, deci cele incomplete. Prin urmare, acțiunea în contencios nu este efectivă pentru acești salariați. … 18.Așadar, există situația salariaților nou-angajați care sunt puși să lucreze în condiții deosebite cu mult după încetarea efectelor avizelor și care nu mai sunt în termenul legal de a mai introduce vreo acțiune în contencios administrativ referitor la avize, iar o acțiune în obținerea unui nou aviz nu are absolut nicio șansă legală de câștig, deoarece nu mai este practic îndeplinită condiția normativă de preexistență a continuității neîntrerupte a unor avize de încadrare în condiții deosebite a locurilor de muncă, începând încă din 1 aprilie 2001. Este permisă exclusiv „reînnoirea“ avizului avut în data de 1 aprilie 2001 conform succesiunii de hotărâri ale Guvernului – deci cadrul normativ criticat sub aspectul constituționalității exclude posibilitatea obținerii unui nou aviz de încadrare pentru condițiile deosebite de muncă nou-apărute sau reapărute după o anumită perioadă de la expirarea avizului anterior. … 19.Pe de altă parte, trebuie subliniat și faptul că acțiunea în contencios administrativ amintită prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în mod vag, generic și inexact, nu poate avea ca obiect un raport juridic de muncă, deci nu poate reconstitui retroactiv dreptul salariatului la vechime/stagiu în condiții deosebite de muncă. Acțiunea în contencios administrativ poate avea ca obiect numai anularea actului administrativ emis de autoritatea publică sau obligarea acesteia, deci nu a angajatorului, la emiterea actului. Autoritatea publică nu are calitate de angajator al salariaților în condiții deosebite de muncă și nu poate emite acte individuale de dreptul muncii pentru reconstituirea vechimii/stagiului lor în executarea contractelor individuale de muncă. … 20.În interpretarea, cu efect obligatoriu, dată art. 29 din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a încălcat și art. 20 raportat la art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin prisma Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Glod împotriva României. Pe de o parte, prin declararea pe cale pretoriană a inadmisibilității necondiționate a acțiunilor, este exclusă totalmente competența instanței specializate din cadrul jurisdicției muncii de a cerceta sub toate aspectele cauzele judiciare ce au ca obiect constatarea dreptului salariaților la vechimea/stagiul în condiții deosebite pentru perioada în care au lucrat efectiv în aceste condiții. Astfel, prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, se introduce pretorian, ca fine de neprimire a acțiunii în constatare prevăzute de lege (și recunoscute de Înalta Curte de Casație și Justiție, analog, prin Decizia nr. 9/2016 și Decizia nr. 13/2016), un simplu act administrativ (refuz de eliberare a avizului sau de reînnoire a avizului de către autoritatea administrativă; aviz incomplet sau nelegal; toate ale inspectoratului de muncă). … 21.Prin urmare, jurisdicția muncii nu mai poate examina toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei și ale deciziei administrative pe calea unei excepții de nelegalitate a actului administrativ respectiv [conform art. 4 alin. (1)-(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004], administrând și proba cu expertiza judiciară în materia protecției muncii, pentru verificarea tehnico-științifică și medicală a locului de muncă pentru a fi încadrat în condiții deosebite de muncă, deci dacă autoritatea administrativă a respectat sau nu legea când a emis avizul ori refuzul de eliberare a avizului sau de reînnoire a avizului administrativ. Deci autoritățile administrative sunt învestite inadmisibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție și cu calitatea de „instanță“ în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, contrar practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Hotărârea din 27 mai 2003, pronunțată în Cauza Crișan împotriva României, paragraful 24; Hotărârea din 25 noiembrie 1994, pronunțată în Cauza Ortenberg împotriva Austriei, Hotărârea din 23 aprilie 1997, pronunțată în Cauza Stallinger și Kuso împotriva Austriei, Hotărârea din 22 octombrie 1984, pronunțată în Cauza Sramek împotriva Austriei). Tribunalul apreciază că se aduce atingere substanței dreptului de acces la justiție, aspect care constituie o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție.  … 22.De asemenea, nu mai poate fi administrată expertiza judiciară pentru verificarea tehnico-științifică și medicală a locului de muncă al reclamantului ca fiind încadrabil în condiții deosebite de muncă, deci pentru verificarea existenței dreptului litigios. Dimpotrivă, Înalta Curte de Casație și Justiție statuează pretorian existența unei prezumții simple irefragabile de existență a unor condiții normale de muncă. Deci este răsturnat, lipsit de obiectivitate, rezonabilitate și proporționalitate sistemul legal al probațiunii judiciare, din moment ce o prezumție simplă enunțată în abstract nu poate fi combătută cu o expertiză judiciară administrată în concret de instanța de fond. … 23.Totodată, nu se mai poate sancționa judiciar, în baza Codului muncii, încălcarea de către angajator, din culpă sau dolosiv, a obligației sale de normalizare a condițiilor de muncă ale salariaților, prin restabilirea situației juridice reale din cadrul raportului juridic de muncă (restitutio in integrum), care nu se poate realiza decât prin reconstituirea dreptului reclamantului la vechimea/stagiul în condiții deosebite de muncă, dovedite prin expertiza judiciară, pentru condiții deosebite nou-apărute și reapărute. … 24.Prestarea muncii de către salariați efectiv în condiții deosebite, fără a li se recunoaște tuturor acestora, indiferent de data angajării lor și a apariției/reapariției condițiilor deosebite, de către art. 29 din Legea nr. 263/2010 în interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, calea judiciară efectivă de a putea obține reconstituirea în concret a dreptului lor la vechimea/stagiul în condiții deosebite muncită/muncit efectiv, reprezintă muncă forțată în condiții deosebite de muncă, întrucât salariații devin simple instrumente, a căror voință de a determina restabilirea situației reale este abolită prin lipsa mijlocului judiciar aferent în raport cu angajatorul lor. … 25.Neconstituționalitatea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prezintă caracter prioritar față de Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, întrucât interpretarea judiciară dată, pe această cale, prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 va rămâne fără obiect, prin efectul abrogativ al deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, conform art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție. … 26.În plus, neconstituționalitatea privește și interpretarea dată textului legal de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 are ca efect îngrădirea dreptului cetățenilor de a formula o acțiune de drept comun al muncii privind constatarea existenței dreptului la vechimea/stagiul în condiții deosebite, contrar art. 21 alin. (1)-(3), art. 61 și art. 1 alin. (4) din Constituție, în lipsa existenței unei prevederi legale adoptate de Parlament care să consacre expres această îngrădire. … 27.Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 are ca efect restrângerea competenței legale depline a jurisdicției muncii de judecare a acțiunilor în constatarea existenței dreptului la vechimea/stagiul în condiții deosebite și a excepțiilor de nelegalitate a actelor administrative de încadrare în condiții deosebite, contrar art. 1 alin. (4), art. 61 și art. 126 alin. (2) din Constituție, în lipsa existenței unei prevederi legale adoptate de Parlament care să consacre expres această limitare. … 28.Totodată, Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 are ca efect adăugarea la lege, respectiv la conținutul art. 29 din Legea nr. 263/2010, a unei îngrădiri a dreptului la acțiune și a unei goliri a competenței legale depline a jurisdicției muncii, adăugări care nu sunt reglementate prin nicio lege de către Parlament și care deci nu au putut face obiect al vreunei interpretări de către Înalta Curte de Casație și Justiție, contrar art. 1 alin. (4), art. 126 alin. (3) și art. 61 din Constituție. … 29.Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 are ca efect instituirea pretoriană a unei prezumții irefragabile de existență a condițiilor normale de muncă, nereglementată de o lege adoptată de Parlament, ce nu poate fi combătută prin administrarea de către instanțe a probei legale concludente cu expertiza judiciară în materia protecției muncii, pentru verificarea tehnico-științifică și medicală a locului de muncă al reclamantului ca fiind încadrabil în condiții deosebite de muncă, deci pentru verificarea existenței dreptului litigios. … 30.Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 are ca efect învestirea cu calitatea de „instanță“, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, a autorităților administrative din materia încadrării în condiții deosebite de muncă, contrar practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, cu punerea în imposibilitate a jurisdicției muncii de a stabili dacă un reclamant salariat are dreptul la vechimea/stagiul în condiții deosebite de muncă, constatată prin cenzurarea deciziei administrative care statuează asupra drepturilor sale civile, pe calea excepției de nelegalitate a actelor administrative ale respectivelor autorități administrative coroborată cu administrarea probei legale concludente cu expertiza judiciară în materia protecției muncii, pentru verificarea tehnico-științifică și medicală a concluziilor actelor administrative respective. … 31.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 32.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la susținerea privind încălcarea art. 1 alin. (3)-(5), a art. 16 alin. (1), a art. 21 alin. (1)-(3) și a art. 34 alin. (1) din Constituție, precum și a dispozițiilor art. 20 din Constituție raportate la art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și la Protocolul nr. 12 la Convenție, arată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 667 din 29 octombrie 2019 s-a reținut constituționalitatea prevederilor art. 29 din Legea nr. 263/2010 luate separat, precum și a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la art. 41 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (2) și art. 53 din Constituție, apreciază că acestea sunt neîntemeiate. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 615 din 2 octombrie 2018. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 42 alin. (1) din Constituție, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată de reclamant este inadmisibilă, dată fiind nerespectarea exigențelor de motivare a excepției de neconstituționalitate, pe care Curtea Constituțională le-a impus, în mod constant, în jurisprudența sa. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 61 și ale art. 126 alin. (2) și (3) din Constituție, arată că, fiind chemată să se pronunțe asupra dispozițiilor din vechiul Cod de procedură civilă ce reglementau efectele deciziilor pronunțate în procedura recursului în interesul legii, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, a constatat conformitatea acestor reglementări cu Legea fundamentală, considerente care apreciază că rămân valabile atât în raport cu noua reglementare privind recursul în interesul legii, cât și, pentru identitate de rațiune, mutandis mutandis, în situația sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, subliniind și rolul constituțional al instanței supreme în vederea asigurării unei practici unitare la nivelul instanțelor judecătorești.  … 33.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:34.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 35.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea apreciază că, în realitate, aspectele de neconstituționalitate invocate de autorul acestei excepții cu privire la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 nu sunt diferite față de cele privind neconstituționalitatea aceluiași articol de lege, în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, se va reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Curtea mai observă că dispozițiile art. 29 alin. (1^2) din Legea nr. 263/2010 au fost supuse unor modificări succesive, în sensul prelungirii perioadei care constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, soluția legislativă criticată fiind păstrată însă. La data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate aveau următoarea redactare:(1)Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora.(1^1)Avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, al căror termen de valabilitate este data de 31 decembrie 2018, se mențin până la data de 1 septembrie 2021, dată până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.(1^2)Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2018 și data de 1 septembrie 2021 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează contribuția de 4% potrivit prevederilor art. 138 lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. … 36.La pct. I din dispozitivul Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 și 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 1–4, art. 7–9, art. 13 alin. (4) și art. 13^1 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.“ … 37.Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 34 alin. (1) referitor la dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 alin. (1) și (2) privind munca și protecția socială a muncii, art. 42 alin. (1) referitor la interzicerea muncii forțate, art. 47 alin. (2) privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 126 alin. (2) și (3) referitor la instanțele judecătorești, precum și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind accesul liber la justiție și interzicerea discriminării, și la Protocolul nr. 12 la convenția amintită, referitor la interzicerea generală a discriminării. … 38.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010, inclusiv în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, Decizia nr. 850 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 17 august 2018, Decizia nr. 667 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 6 februarie 2020, sau Decizia nr. 673 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 aprilie 2023. … 39.Prin deciziile amintite, Curtea Constituțională, analizând evoluția legislativă în materie, a reținut că Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a prevăzut reglementări diferite în ceea ce privește stabilirea și acordarea dreptului la pensie, după cum titularul acestui drept și-a desfășurat munca în condiții normale, deosebite sau speciale. Aceste deosebiri de tratament juridic au fost justificate de împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea profesională și care au afectat într-o proporție diferită capacitatea de muncă, impunând în cazul persoanelor care au lucrat în condiții deosebite sau speciale stabilirea unor reglementări mai favorabile în ceea ce privește pensionarea. … 40.În acest sens, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 a definit locurile de muncă în condiții deosebite ca fiind acelea care, „în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc“. Din chiar conținutul acestei definiții se întrevede necesitatea unei evaluări efective, concrete a diverselor locuri de muncă pentru a se aprecia dacă acestea întrunesc condițiile stabilite prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, iar pentru aceasta legiuitorul a prevăzut, la alin. (2) și (3) ale aceluiași articol de lege, că metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, sens în care a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001. … 41.Ulterior, Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 a fost abrogată prin dispozițiile art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007. Prin acest din urmă act normativ s-a prevăzut o procedură de reînnoire a avizelor de încadrare a unor locuri de muncă în condiții deosebite, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, procedură care a fost prelungită prin acte normative succesive până la data de 31 decembrie 2015. … 42.La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19/2000. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 a prevăzut că sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora, iar în alin. (1^1) – care a fost introdus în Legea nr. 263/2010 prin articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2015 pentru completarea art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 31 decembrie 2015 și aprobată prin Legea nr. 108/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 30 mai 2016 – s-a stabilit că locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă. … 43.Termenul prevăzut de acest text de lege a fost prorogat succesiv, până la data de 1 septembrie 2023, potrivit modificărilor aduse prin articolul unic pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2021 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 31 august 2021. … 44.Examinând acest parcurs legislativ, Curtea a reținut că reglementarea regimului locurilor de muncă în condiții deosebite s-a realizat pe cale legislativă, respectiv prin Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010. Dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 au definit locurile de muncă în condiții deosebite. De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 a definit locurile de muncă în condiții deosebite, iar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 a prevăzut că sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora. Complexitatea problematicii referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite a făcut necesară adoptarea unor reglementări de ordin secundar, respectiv hotărâri ale Guvernului, prin care au fost precizate toate criteriile care, în mod cumulativ, erau necesare pentru a justifica încadrarea locurilor de muncă în condițiile mai sus amintite și care vizau nu doar tipul activității, ci și elemente concrete, precum prezența la locul de muncă a factorilor de risc pentru sănătatea salariaților, măsurile concrete adoptate în scopul înlăturării acestor factori, efectele reale asupra securității și sănătății în muncă și altele asemenea. Totodată, evaluarea acestor elemente concrete a impus reglementarea unei metodologii etapizate, constând dintr-o serie de operațiuni tehnice și administrative necesar a fi urmate în ordine cronologică. De asemenea, reevaluarea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale a necesitat adoptarea unor reglementări asemănătoare prin care s-au stabilit criteriile și metodologia acestei proceduri (a se vedea paragrafele 17 și 18 din Decizia nr. 850 din 14 decembrie 2017, precitată). … 45.Curtea a arătat că detalierea prin hotărâri ale Guvernului a unor aspecte ce țin de concretizarea dispozițiilor unor texte de lege nu poate fi privită ca o opțiune de reglementare contrară prevederilor constituționale. Din contră, prevederile art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală consacră în mod expres posibilitatea Guvernului de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, iar în acest sens Curtea Constituțională a precizat că Parlamentul, ca unică putere legiuitoare a țării, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte prin acte normative specifice, în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituția României (a se vedea, spre exemplu, paragraful 46 din Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, precitată). … 46.Curtea a reținut și că abilitarea Guvernului de a emite hotărâri în organizarea executării legilor nu poate fi privită ca un impediment pentru exercitarea dreptului de acces la justiție, de vreme ce hotărârea Guvernului poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, care se poate pronunța cu privire la legalitatea actului normativ. Faptul că o hotărâre a Guvernului nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate decurge din împrejurarea că un astfel de act normativ reprezintă un act de reglementare secundară dat în aplicarea legii (a se vedea paragraful 46 din Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017). … 47.Analizând susținerile vizând lipsirea salariaților de dreptul de a ataca în justiție, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale, Curtea a observat că reglementarea accesului la justiție împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci, așa cum s-a reținut mai sus, al hotărârilor Guvernului date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța de contencios constituțional nu poate analiza acest aspect. … 48.În ceea ce privește criticile aduse celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, Curtea Constituțională a reținut că, prin paragrafele 81-83 și 90 din decizia mai sus amintită, instanța supremă a reținut că instanța de judecată nu se poate substitui organelor administrative, eludând procedura ce intră în competența acestora, pentru a recunoaște apartenența unor locuri de muncă la categoria celor aflate în condiții deosebite sau speciale. În acest sens, dacă avizele emise pentru angajator, ce nu includ locurile de muncă ale reclamanților, nu au fost contestate în procedura administrativă prevăzută de art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, iar ulterior la instanța de contencios administrativ ori, după caz, în condițiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, fie la Inspecția Muncii, fie direct la instanța de judecată competentă, acestea se bucură de prezumția de legalitate. Absența acestor acte administrative prezumă că activitatea se desfășoară în condiții normale. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a arătat că instanțele de judecată nu se pot substitui partenerilor sociali și autorităților administrative cu atribuții în aplicarea legii (inspectorate teritoriale de muncă, Inspecția Muncii și Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare), îndrituite să constate, în cadrul unei proceduri strict reglementate, condițiile concrete de muncă și situația medicală a lucrătorilor care au activat/activează în aceste locuri de muncă, să analizeze planul de prevenire și protecție întocmit de angajator pentru îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să dispună, în final, încadrarea sau nu a unor locuri de muncă în condiții deosebite. Cu atât mai mult, la reînnoirea avizului nu au vocație decât unitățile care l-au obținut în etapa precedentă. Prin urmare, instanța supremă a reținut că încadrarea locurilor de muncă în condiții superioare de muncă era de competența autorităților administrative, competență ce se exercita prin emiterea și, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicție din partea instanțelor de contencios administrativ, prin care se putea sancționa pasivitatea ori neglijența angajatorului și/sau a reprezentanților angajaților de a iniția și de a derula procedura pentru încadrarea locurilor de muncă ale angajaților în condiții deosebite. … 49.Curtea Constituțională a apreciat că cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 nu instituie o interdicție pentru salariați de a-și susține interesele în ceea ce privește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, ci explică și circumscriu condițiile legale în care salariații își pot apăra drepturile, având în vedere legislația aplicabilă în materie. Această interpretare nu este contrară prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, de vreme ce, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, acest drept fundamental nu este un drept absolut, iar stabilirea unor termene și condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a acestui drept fundamental. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, și Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006. În mod asemănător, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, din care poate fi amintită, cu titlu de exemplu, Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, a statuat că accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului. … 50.De altfel, și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 806 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 14 martie 2019, paragrafele 26-28, a reținut că, având în vedere complexitatea și specificitatea expertizei necesare încadrării unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale, legiuitorul a optat pentru o procedură în care inițiativa aparținea partenerilor sociali, respectiv angajatorilor împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, iar evaluările se realizau de către autoritățile administrative cu atribuții specifice în domeniu. Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul nu a avut în vedere acordarea competenței de a evalua îndeplinirea condițiilor speciale ale unor locuri de muncă instanțelor de judecată, ci unor autorități administrative, specializate, dar a apreciat că această opțiune legislativă nu poate avea, per se, semnificația încălcării dreptului de acces la justiție, de vreme ce legiuitorul este liber să stabilească modalitatea cea mai adecvată în care evaluarea acestor condiții corespunde obiectivelor avute în vedere și organele cele mai competente să realizeze această evaluare. … 51.Curtea Constituțională a reținut și faptul că dispozițiile de lege criticate, precum și Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu se referă la posibilitatea lucrătorilor de a solicita angajatorului respectarea legislației în vigoare referitoare la normalizarea condițiilor de muncă, ci doar la încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite, astfel că este lipsită de temei susținerea potrivit căreia, prin textele de lege supuse analizei de constituționalitate, angajatorilor li s-ar asigura degrevarea de obligațiile ce le revin de a îmbunătăți continuu condițiile de la locul de muncă în raport cu noile standarde ce definesc normele de securitate și sănătate în muncă. … 52.Curtea apreciază că cele reținute în jurisprudența în materie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 53.Instanța de control constituțional observă însă și faptul că, adițional criticilor de neconstituționalitate deja analizate în jurisprudența sa anterioară, Tribunalul Mureș – Secția civilă pune în discuție unele aspecte noi. Astfel, este invocată situația când condițiile deosebite reapar sau apar ulterior datei încetării avizării încadrării anterioare în aceste condiții. De asemenea, este invocată situația persoanelor angajate după data de 1 ianuarie 2011, care nu mai sunt în termenul legal de a acționa în contencios administrativ autoritățile publice cu privire la inexistența avizelor de încadrare în condiții deosebite sau la refuzul de reînnoire. … 54.Analizând aceste aspecte, Curtea constată că, în realitate, problemele evidențiate nu sunt determinate de conținutul reglementării supuse controlului de constituționalitate, ci de modul în care angajatorii au înțeles să respecte obligațiile legale referitoare la normalizarea condițiilor de muncă. … 55.Așa cum s-a reținut mai sus, obiectivul urmărit de legiuitor este acela de a elimina treptat locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. Întrucât obiectivul este de a proteja sănătatea lucrătorilor, această eliminare nu poate avea loc însă doar la nivel scriptic, ci trebuie însoțită de măsuri concrete de normalizare a condițiilor de muncă. În caz contrar, s-ar aduce atingere prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. … 56.Dispozițiile hotărârilor Guvernului prin care s-a prevăzut încadrarea, respectiv reîncadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite au făcut în mod constant referire la obligația angajatorilor de a face demersuri în vederea normalizării condițiilor de muncă. În acest sens sunt, spre exemplu, dispozițiile art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 sau ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 ori înseși dispozițiile art. 29 alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010, care prevăd, în mod expres, obligația angajatorilor de a normaliza condițiile de muncă. … 57.Întrucât, potrivit dispozițiilor legale, încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite nu mai este posibilă, angajatorul este ținut să asigure existența unor condiții de lucru normale și, în situația în care totuși ar apărea condiții care ar putea fi considerate ca fiind deosebite, să facă demersuri în vederea normalizării acestora. Este avută în vedere respectarea obligațiilor legale ce decurg din dispozițiile art. 175 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, și din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006. … 58.Prin urmare, Curtea apreciază că, în realitate, problemele invocate de autorul excepției de neconstituționalitate vizează aspecte de fapt, privind neîndeplinirea unor obligații legale de către angajator referitoare la normalizarea condițiilor de muncă, a căror soluționare revine competenței exclusive a instanței de judecată. … 59.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tribunalul Mureș – Secția civilă, din oficiu, în dosarele nr. 2.247/102/2018/a1 și nr. 2.248/102/2018/a1 și constată că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește