DECIZIA nr. 360 din 11 iulie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1055 din 21 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 29/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 2
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016
ART. 6REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 5
ART. 7REFERIRE LANORMĂ 31/08/2016 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 288
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 291
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 296
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 5
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 15REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 6
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 16REFERIRE LALEGE 221 27/10/2008
ART. 16REFERIRE LAOG 15 30/01/2008
ART. 17REFERIRE LAHG 614 31/08/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 1
ART. 17REFERIRE LANORMĂ 31/08/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 274 04/06/2020
ART. 18REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 21REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 5
ART. 21REFERIRE LALEGE 85 29/04/2016 ART. 6
ART. 21REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010
ART. 21REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 21REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009
ART. 21REFERIRE LAOG 15 30/01/2008
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 393 18/06/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 489 30/06/2016
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, excepție ridicată de Mihai Lupu în Dosarul nr. 927/118/2019* al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.095D/2020.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Adina Lupu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2016 sunt neconstituționale, întrucât nu permit aplicarea acestei legi și personalului didactic din învățământul universitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, ceea ce este contrar art. 16 din Constituție. Deși art. 2 din acest act normativ prevede că legea se aplică personalului didactic din învățământul de stat (fără a face vreo diferențiere), normele supuse controlului de constituționalitate, care sunt norme de strictă interpretare, dispun că prevederile legii în discuție se aplică și personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, fiind, așadar, exclus personalul didactic din învățământul universitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora. Față de această împrejurare, apreciază că nu este vorba despre interpretarea și/sau aplicarea legii, ci despre instituirea unui tratament juridic discriminatoriu între situații comparabile – personal didactic universitar titular, personal didactic universitar în regim de plată cu ora și personal didactic preuniversitar în regim de plată cu ora. Astfel, înlăturarea tratamentului diferențiat poate avea loc prin eliminarea termenului „preuniversitar“ din textul criticat.4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că, în realitate, critica vizează modul de interpretare și aplicare a legii, aspect ce intră în competența instanței judecătorești, în contextul în care din art. 1 și art. 2 din Legea nr. 85/2016 rezultă că se face referire la personalul didactic din învățământul de stat, fără a face vreo diferențiere.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 10 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 927/118/2019*, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, excepție ridicată de Mihai Lupu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 85/2016.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece sunt aplicabile numai personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, cu excluderea de la acordarea dreptului la diferențele de drepturi salariale litigioase a personalului didactic din învățământul universitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora. Astfel, se instituie o discriminare între personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat și personalul didactic din învățământul universitar de stat, deopotrivă încadrat în sistem de plată cu ora, aspect ce contravine principiului egalității în drepturi, mai ales că Legea educației naționale nr. 1/2011 prevede în mod clar că între cele două categorii de personal didactic nu există nicio diferență în privința modului de plată a drepturilor salariale, singurele deosebiri constând în durata raporturilor juridice de muncă (determinată sau nedeterminată, ambele impunând încheierea unui contract individual de muncă). Aplicarea reglementării în cazul personalului încadrat în sistem de plată cu ora exclusiv pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat este de natură să discrimineze personalul didactic universitar care beneficiază de același tip de încadrare.7.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2016 sunt neconstituționale prin aceea că limitează aplicarea acestei legi la personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, excluzând, cu încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, personalul didactic din învățământul universitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora. În acest sens, se arată că dispozițiile art. 2 din Legea nr. 85/2016 stabilesc că în sfera de aplicare a acestora intră membrii categoriei juridice a personalului didactic din învățământul de stat cărora, până la data intrării în vigoare a acestei legi, nu li s-au acordat diferențele salariale, indiferent din ce motiv și pe baza căror decizii, prevăzute de actele normative menționate în cuprinsul acestui articol, fără a exclude în mod expres categoria cadrelor didactice asociate, încadrate în regim de plată cu ora, din învățământul universitar. Astfel, ținând seama de dispozițiile art. 296 alin. (1), ale art. 288 alin. (1) și ale art. 291 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, se învederează că personalul didactic asociat (precum autorul excepției de neconstituționalitate), încadrat în regim de plată cu ora, din cadrul instituțiilor de învățământ superior (universitar) de stat face parte din categoria juridică cu o sferă de cuprindere mai largă de cuprindere a personalului didactic din învățământul de stat, utilizată în art. 2 din Legea nr. 85/2016, astfel că, și din această perspectivă, norma antemenționată, prin care au fost acordate diferențele de drepturi salariale litigioase, poate fi interpretată în sensul că îi este aplicabilă acestui personal, precum și, pentru identitate de rațiune, și personalului didactic asociat, încadrat în regim de plată cu ora, în cadrul unei instituții de învățământ preuniversitar de stat. De altfel, în același sens, al neexcluderii acestor categorii de personal didactic din domeniul de aplicare a art. 2 din Legea nr. 85/2016, fiind și prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 85/2016. Cu toate acestea, singura interpretare sistematică posibilă a dispozițiilor art. 2 și ale art. 5 din Legea nr. 85/2016 și care nu este de natură să facă redundantă norma înscrisă în art. 5 și este cea potrivit căreia în domeniul propriu de aplicare a art. 2 din Legea nr. 85/2016 nu intră personalul didactic din învățământul de stat încadrat în regim de plată cu ora.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că din analiza prevederilor Legii nr. 85/2016 rezultă că beneficiarii acesteia sunt stabiliți în cuprinsul art. 1 și 2 din actul normativ menționat, textul făcând referire la „personalul didactic din învățământul de stat“, fără vreo excludere a unor categorii de personal didactic. Prin urmare, normele legale criticate și aduse în discuție, care fac referire la personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, sunt redundante, însă nu au ca efect eliminarea unei/unor categorii de personal didactic de la beneficiul aplicării legii. Prin urmare, critica autorului excepției nu vizează, în realitate, aspecte de neconstituționalitate, ci modul de interpretare și aplicare a normei, care, potrivit legii și jurisprudenței Curții Constituționale, sunt de competența instanței judecătorești.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 5 mai 2016, care au următorul cuprins: „Prevederile prezentei legi se aplică și personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora.“13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituție, este menționat și art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2016 precizează, în mod concret, faptul că prevederile acestei legi sunt aplicabile și personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora.15.Raportat la normele deduse controlului de constituționalitate, Curtea observă că, astfel cum reiese din dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate, deși nu se află în ipoteza nomelor respective, formulează critici de neconstituționalitate cu privire la acestea din poziția de personal didactic din învățământul universitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora. În opinia sa, instituțiile îndrituite cu aplicarea legii în discuție, precum și instanțele judecătorești au interpretat și au aplicat celelalte articole din lege prin raportare la art. 5, întrucât inserarea acestuia în lege ar avea rolul de a exclude de la aplicabilitate personalul didactic din învățământul universitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, interpretare care instituie o discriminare în ceea ce privește personalul didactic și categoriile aferente acestuia, astfel cum sunt prevăzute, în contextul dat, de Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.16.Față de această împrejurare, examinând cadrul legislativ în materie, Curtea constată că Legea nr. 85/2016 are ca obiect de reglementare plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011. Astfel, (i) o primă problemă reglementată prin Legea nr. 85/2016 este prevăzută la art. 1 și se referă la diferențele de drepturi salariale pentru personalul didactic din învățământul de stat, pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, rezultate din aplicarea prevederilor legale (Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea-cadru nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice), stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la data intrării în vigoare a acestei legi, care se plătesc astfel cum acest articol dispune; (ii) a doua problemă reglementată este cuprinsă la art. 2 din Legea nr. 85/2016, care dispune că personalului didactic din învățământul de stat căruia, până la data intrării în vigoare a acestei legi, nu i s-au acordat diferențele salariale, indiferent din ce motiv și pe baza căror decizii, pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, rezultate din aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008), ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale Legii-cadru nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, i se plătesc aceste drepturi eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, de la data intrării în vigoare a legii, astfel cum este prevăzut în cuprinsul acestui articol; (iii) în considerarea acestei chestiuni, prin art. 3 din Legea nr. 85/2016 se precizează că pentru personalul didactic pensionat, care este îndreptățit să primească diferențe salariale pentru perioada prevăzută la art. 2 din aceeași lege, plata acestora se face într-o singură tranșă, iar pentru personalul didactic care se pensionează după data intrării în vigoare a legii, plata diferențelor salariale se face eșalonat, astfel încât să fie încheiată cel mai târziu la data pensionării; (iv) prin art. 6 din Legea nr. 85/2016 se prevede că, pentru personalul didactic care și-a schimbat locul de muncă în perioada octombrie 2008-13 mai 2011, calculul și plata diferențelor salariale se vor face de către fiecare unitate de învățământ la care a fost încadrat și salarizat în această perioadă; (v) prin art. 5 din Legea nr. 85/2016 se precizează în mod concret că prevederile acestei legi se aplică și personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora, având în vedere contextul de la care a pornit inițiativa legislativă; (vi) prin art. 4 din Legea nr. 85/2016 se stabilește că diferențele salariale a căror plată se face eșalonat, conform acestei legi, se actualizează cu indicele de inflație publicat în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează, pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică; (vii) prin art. 7 din Legea nr. 85/2016 se prevede o obligație pentru Guvern de a elabora norme metodologice de aplicare a legii în discuție și de a emite o hotărâre prin care să aprobe aceste norme.17.De asemenea, din economia prevederilor Legii nr. 85/2016 reiese că: (i) beneficiarul acestui act normativ este cel prevăzut la art. 1 și 2 din Legea nr. 85/2016, respectiv personalul didactic din învățământul de stat; (ii) din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale Legii educației naționale nr. 1/2011 (în vigoare în contextul adoptării Legii nr. 85/2016) și prin care se stabilesc componentele din care este format personalul didactic universitar și preuniversitar și modul de funcționare/încadrare a acestuia (personal didactic titular, personal didactic asociat, personal didactic încadrat în regim de plată cu ora etc.), precum și cu Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 85/2016 (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614 din 31 august 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 2 septembrie 2016), rezultă că în categoria extinsă a beneficiarilor Legii nr. 85/2016 intră personalul didactic și didactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar și universitar de stat, precum și din bibliotecile centrale universitare, încadrat în perioada 1 octombrie 2008-13 mai 2011, respectiv într-un interval de timp din această perioadă, care nu au beneficiat de plata diferențelor de drepturi salariale prevăzute de această lege [art. 1 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 85/2016], fără a se face vreo diferență, în situația dată, între învățământul preuniversitar de stat și învățământul universitar de stat; (iii) normele criticate au mai degrabă rolul de a întări acest aspect, respectiv de a nu se omite de la aplicarea acestei legi personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat încadrat în sistem de plată cu ora și, astfel cum reiese din expunerea de motive, de a se preveni orice discriminare a personalului didactic din învățământul preuniversitar.18.În acest context, analizând prevederile Legii nr. 85/2016, în ansamblul său, Curtea observă că acestea nu instituie drepturi noi, ci stabilesc modalitatea de plată a diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011 și neachitate de angajator ce au fost reglementate prin prevederile legale aflate în vigoare în perioada circumscrisă prin Legea nr. 85/2016 (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 274 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, paragraful 18).19.Raportat la critica de neconstituționalitate, Curtea constată că problema care se pune în discuție mai întâi este aceea dacă autorul excepției de neconstituționalitate este beneficiarul diferențelor de drepturi salariale, respectiv dacă se încadrează în ipoteza de a fi beneficiat de sumele cuvenite personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control și personalului didactic auxiliar din învățământul de stat în baza prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale Legii-cadru nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, aferente intervalului 1 octombrie 2008-13 mai 2011, și, apoi, dacă nu au fost achitate, plata acestora realizându-se potrivit Legii nr. 85/2016.20.Prin urmare, critica de neconstituționalitate vizează, în realitate, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea coroborate a normelor legale în materie. Cu referire la conținutul și întinderea acestor două noțiuni cuprinzătoare, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că ele acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).21.Astfel, în speța de față, este vorba despre aplicarea Legii nr. 85/2016 în coroborare cu Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, Legea-cadru nr. 330/2009, Legea-cadru nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, instanța judecătorească fiind cea care poate stabili în ce ipoteză a Legii nr. 1/2011 se află autorul excepției de neconstituționalitate și apoi dacă acesta este îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1-4 și 6 din Legea nr. 85/2016 (sau chiar și de cele ale art. 5, dacă se află în ipoteza acestui articol, care nu le exclude pe celelalte).22.În acest context, Curtea are în vedere faptul că sistemul de drept și normele sale sunt într-o permanentă dinamică, datorită evoluției societății, iar dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, astfel că, pe baza principiilor aplicabile sistemului de drept, acesta lasă posibilitatea persoanelor îndrituite într-un anumit domeniu să interpreteze legea și recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare – ca etapă a aplicării normei juridice în cazul concret. Astfel, interpretarea autentică, legală, poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia. În concret, orice normă juridică, ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează să fie interpretată de subiecții de drept dintr-o anumită materie, precum și de instanțele judecătorești din punct de vedere judiciar și cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Totodată, prin Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25, instanța de contencios constituțional a reținut că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Așadar, aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție și, prin urmare, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011, excepție ridicată de Mihai Lupu în Dosarul nr. 927/118/2019* al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x