DECIZIA nr. 359 din 27 iunie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1040 din 16 noiembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 34
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 809 07/12/2021
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 55
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 34
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 6
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 7
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 34
ART. 24REFERIRE LACARTA 03/05/1996
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LAPACT 16/12/1966
ART. 24REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 809 07/12/2021
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 34
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 32REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 34REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 809 07/12/2021
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 75 18/11/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia-Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, în numele și pentru membrii Ilona Apofoian și alții, în Dosarul nr. 1.512/102/2019/a1 al Tribunalului Mureș – Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 597D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, arată că acestea nu sunt întemeiate, raportat la conținutul concret al notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, arată că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere prevederilor constituționale, așa cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 809 din 7 decembrie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 19 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.512/102/2019/a1, Tribunalul Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, în numele și pentru membrii Ilona Apofoian și alții, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă privind acordarea unor sporuri salariale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4), deoarece nu răspund exigențelor Constituției privind delegarea legislativă, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, existența unei situații extraordinare (raportat strict la aplicarea în anul 2019 a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) nu este explicată prin argumente în favoarea limitării aplicării anumitor prevederi ale legii salarizării – respectiv plafonarea sporurilor la un anumit nivel. Din contră, în motivare se arată necesitatea aplicării devansate, în trei etape, a nivelului de salarizare stabilit pentru anul 2022 în Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare și control din învățământ (art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018).6.Mai mult decât atât, această aplicare devansată nu produce efecte suplimentare asupra bugetului din anul 2019, întrucât personalul didactic beneficiază, în mod similar cu toate celelalte categorii de personal bugetar, de creșterea cu 1/4 a salariilor de bază din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie a anului 2018.7.Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții care trebuie întrunite cumulativ: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Or, autorul excepției arată că în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt reglementate o serie de aspecte care nu au legătură și nici nu sunt în relație de interdependență cu motivele invocate de Guvern în susținerea urgenței și a situației extraordinare care motivează adoptarea unei asemenea ordonanțe.8.De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) din Constituție privind criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de act normativ trebuie să le îndeplinească. În acest sens, invocă cele reținute în Avizul Consiliului Legislativ nr. 716 din 28 decembrie 2018, care indică neconformitatea art. 34 alin. (2) din ordonanța de urgență menționată cu normele de tehnică legislativă și, implicit, cu rigorile constituționale. De asemenea, arată că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate, predictibilitate, claritate, calitate și precizie întrucât se aplică măsura de plafonare a sporurilor salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2019, fără a se preciza cu exactitate care este perioada de aplicare a măsurii, în contextul altor măsuri de aplicare etapizată deja prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (art. 38 din această lege). Totodată, în ceea ce privește cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar ori solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, arată că aceste drepturi se mențin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, norma legală fiind lipsită de previzibilitate, predictibilitate, claritate, calitate și precizie. De asemenea, cuantumul sporurilor se menține în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, prevedere căreia îi lipsesc de asemenea criteriile de calitate și predictibilitate ce decurg din art. 1 alin. (5) din Constituție.9.Autorul excepției arată că legiuitorul refuză ori tace în ceea ce privește introducerea unei definiții pentru sintagma „își desfășoară activitatea în aceleași condiții“, în contextul în care pentru alte categorii de personal bugetar, pentru aceleași condiții, se oferă alt tratament salarial.10.În continuare, autorul excepției susține că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 16, 20, 41 și 53 din Constituția României. Astfel, pentru aceleași condiții de desfășurare a activității, norma legală criticată creează o poziție de inferioritate a salariaților reprezentați de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, de inegalitate în fața prevederilor legii salarizării, față de alți salariați din instituție sau de alte categorii de personal din sectorul bugetar. Spre exemplificare, invocă situația medicilor și a asistenților medicali, pentru care sporurile sunt calculate ca procent din salariul de bază, neoperând plafonarea instituită de dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, și a șefilor de centre/contabililor din unitățile de asistență socială, care, ca efect al implementării în anul 2018 a măsurii privind transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, au depășit grila din anul 2022. În privința acestora, legiuitorul a procedat la acordarea corectă a salariilor de bază, dar și a sporurilor specifice activității, prin raportarea acestora la salariile de bază sub formă de procent. Având în vedere aceste aspecte, autorul excepției consideră că s-a creat o profundă inechitate care afectează salariații reclamanți, ale căror sporuri nu sunt calculate ca procent din salariul de bază, aceștia beneficiind, pentru fiecare tip de spor, doar de suma acordată în luna decembrie 2019, înregistrând astfel substanțiale pierderi salariale.11.Autorul excepției precizează că o asemenea plafonare operează în mod neconstituțional inclusiv în privința sporurilor salariale care se calculează prin raportare la un tarif orar (de exemplu, sporul pentru continuitatea activității prestate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale și sporul de noapte).12.Plafonarea sporurilor pentru anumite categorii de salariați, raportat la un calcul corect în cazul altor lucrători, generează încălcarea principiului egalității de tratament și al interzicerii discriminării, a principiului „la muncă egală, salariu egal“, principii care fac obiectul mai multor reglementări internaționale și europene, cum ar fi: Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Carta socială europeană revizuită, Carta comunitară a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.13.Totodată, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 încalcă și prevederile art. 41 alin. (2), ale art. 44 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție.14.Mai mult decât atât, dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de predictibilitate, întrucât nu precizează un termen când măsura de austeritate va înceta și nici suma efectivă de care salariații vor fi privați ca efect al implementării acesteia. În acest fel, este afectat dreptul de proprietate al salariatului asupra unei părți a salariului (cea referitoare la sporuri), ceea ce este incompatibil cu dreptul la măsuri de protecție adecvate (art. 41 din Constituție), precum și cu prevederile art. 53 din Constituție privind restrângerea dreptului la salariu. De altfel, măsura plafonării sporurilor nu îndeplinește niciunul dintre criteriile prevăzute expres în acest ultim articol constituțional. 15.Una dintre cerințele Constituției este ca o măsură de acest gen să fie limitată în timp, însă nici sub acest aspect plafonarea sporurilor instituită de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu este compatibilă cu dispozițiile constituționale, neexistând un reper temporar fix în care aceasta să fie aplicată, devenind, în lipsa altui text sau termen, o măsură definitivă, condamnabilă din perspectiva principiilor constituționale.16.Autorul excepției invocă și existența unor neconcordanțe cu definițiile și terminologia regăsite în dispozițiile art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017. Din analiza sistematică a prevederilor legale mai sus citate, raportat la faptul că legiuitorul însuși își impune respectarea anumitor principii, definiții, modalități de calcul, care sunt și rămân exclusiv cele prevăzute doar de Legea-cadru nr. 153/2017, nu se poate accepta o altă soluție legislativă profund discriminatorie prin care se schimbă modalitatea de calcul și care generează grave și condamnabile inechități între alte categorii de salariați. Prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 aduc atingere și principiilor fundamentale pe care s-a construit legea salarizării, după cum precizează art. 6 al legii-cadru.17.În concluzie, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 reglementează un mod de calcul al sporurilor salariale care încalcă principiile mai sus enunțate, generând pentru aceleași condiții de desfășurare a activității remunerații diferite, de natură să priveze salariații de o parte însemnată din drepturile salariale – componentă a dreptului de proprietate, conform Constituției.18.Tribunalul Mureș – Secția civilă consideră că excepția este întemeiată în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, pentru neîndeplinirea exigențelor privind existența unei urgențe concret determinate și a motivării acesteia într-o manieră determinată, precisă și verificabilă în cuprinsul ordonanței de urgență.19.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.20.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în ceea ce privește argumentele care vizează neconstituționalitatea textului criticat prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, doar Curtea Constituțională este în măsură să se pronunțe. Referitor la aspectele relevate pentru susținerea criticii prin raportare la cerințele constituționale privind claritatea și previzibilitatea normelor legale, menționează că din sintagma „începând cu 1 ianuarie 2019“ se deduce intenția legiuitorului delegat de a stabili data de la care urmează să se aplice soluția propusă, stabilind o normă temporară, aplicabilă pe perioada exercițiului bugetar al anului 2019, condiționată de adoptarea unui act normativ subsecvent care să modifice sau să abroge norma în discuție, materializat, de exemplu, prin legea bugetului de stat. Referitor la modalitatea în care textul reglementează nivelul sporurilor, celelalte elemente ale sistemului de salarizare și condițiile în care acestea se acordă, apreciază că nu suscită critici de neconstituționalitate, întrucât ansamblul aspectelor anterior menționate nu suferă modificări prin intermediul normei în discuție, ci intervenția legislativă are ca obiect exclusiv menținerea cuantumului la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018. Or, din această perspectivă, apreciază că nu se poate reține critica referitoare la principiul legalității, întrucât norma întrunește cerințele constituționale în discuție. Critica referitoare la discriminarea, prin textul supus analizei, a persoanelor care beneficiază de elemente ale sistemului de salarizare ce intră în conținutul salariului față de persoanele care beneficiază de astfel de drepturi ce nu sunt componente ale salariului, ci sunt acordate în plus față de acesta, nu poate fi primită, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul este îndreptățit să stabilească modalitatea în care se acordă și se calculează elementele de natură salarială, precum și o eventuală plafonare a acestora, în funcție de condițiile economice și de altă natură relevante din această perspectivă, toate aceste aspecte fiind circumscrise marjei de apreciere despre care se face vorbire în jurisprudența mai sus menționată. Consideră că nu este încălcat art. 41 alin. (2) din Constituție, dat fiind că textul legal criticat nu afectează sub niciun aspect dreptul la salariul minim brut pe țară sau la celelalte măsuri de protecție socială avute în vedere de Legea fundamentală, ci se referă la elemente salariale care pot sau nu să fie acordate de legiuitor, în funcție de contextul economic și de alte aspecte de oportunitate. În considerarea celor reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența referitoare la controlul asupra altor acte normative în materia salarizării, apreciază că nici art. 44 alin. (1) din Constituție nu este încălcat. Cu privire la art. 1 alin. (1) și art. 53 din Constituție, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză, dat fiind că textul criticat nu se referă la caracterul statului român, iar actul în analiză nu este o lege, în sensul restrâns de act al Parlamentului, ipoteză în care s-ar analiza condițiile constituționale în care se poate restrânge exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale.21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: „Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“24.Autorul excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (1), (3) și (5) privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă. De asemenea, invocă dispozițiile referitoare la egalitatea de tratament și interzicerea discriminării, precum și principiul „la muncă egală, salariu egal“ din cuprinsul Declarației universale a drepturilor omului, al Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, al Cartei sociale europene revizuite și al Cartei comunitare a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022, Curtea, analizând excepția de neconstituționalitate formulată de Sindicatul „Acord“ Târgu Mureș într-o altă cauză, a respins criticile formulate ca neîntemeiate.26.Referindu-se la criticile de neconstituționalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea, având în vedere cele menționate în nota de fundamentare a ordonanței de urgență a Guvernului, precum și preambulul acesteia în care s-a menționat că neadoptarea în regim de urgență a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice, a constatat, pe de o parte, caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgența este, așadar, motivată în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Pe de altă parte, a apreciat că situația care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții.27.De asemenea, Curtea a amintit jurisprudența sa în care a statuat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia.28.În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea a reținut că, analizate în cadrul ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prevederile de lege criticate dispun o măsură fiscal-bugetară, aplicabilă începând cu anul 2019, fără a cuprinde vicii care să afecteze claritatea, precizia sau predictibilitatea normei juridice. Susținerile referitoare la imprecizia dispozițiilor legale implică înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, vizând, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legilor.29.De asemenea, Curtea a amintit că, potrivit jurisprudenței sale, sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.30.În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că prevederile legale criticate vizează, prin conținutul lor normativ, personalul plătit din fonduri publice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare.31.Curtea a considerat că nu poate fi reținută nici incidența dispozițiilor art. 41 din Constituție, deoarece norma de referință invocată prevede instituirea unui salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile.32.Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituție, și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei reguli în privința menținerii cuantumului sporurilor la un anumit nivel nu are semnificația încălcării regulilor constituționale și convenționale invocate.33.De asemenea, în raport cu cele enunțate, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului unor drepturi fundamentale și nici nu afectează astfel de drepturi. În consecință, dispozițiile art. 53 și ale art. 115 alin. (6) din Constituție nu sunt sub niciun aspect încălcate.34.În ceea ce privește pretinsele neconcordanțe între dispozițiile legale criticate și normele cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare.35.Curtea a precizat și că modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale criticate excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, revenind autorităților publice cu competență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice și, în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția Deciziei nr. 809 din 7 decembrie 2021 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.37.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul „Acord“ din Târgu Mureș, în numele și pentru membrii Ilona Apofoian și alții, în Dosarul nr. 1.512/102/2019/a1 al Tribunalului Mureș – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x