DECIZIA nr. 358 din 3 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 736 din 27 iulie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 612 28/04/2009
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 9REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 101 25/04/2006 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 612 28/04/2009
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 35
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 35
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 517 08/05/2008
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 63 25/01/2007
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, excepție ridicată de Societatea Intertop Leisure – S.R.L. din București în Dosarul nr. 35.684/299/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 759D/2019.2.La apelul nominal răspunde autoarea excepției, prin doamna avocat Alina Ramona Văleanu, din Baroul București, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.La dosarul cauzei, partea Poliția locală Sector 1 – Municipiul București a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că autoarea excepției a fost sancționată contravențional din cauza faptului că nu a avut încheiat un contract de transport, colectare și depozitare a deșeurilor cu operatorul autorizat pe raza unității administrativ-teritoriale, contractul fiind încheiat cu un alt operator decât cel care avea exclusivitatea în cadrul unității administrativ-teritoriale respective. Se mai arată că în jurisprudența instanțelor judecătorești nu se face diferențiere între serviciul public/serviciul privat de transport, colectare și depozitare a deșeurilor, iar exclusivitatea la care se referă textul de lege criticat are în vedere desemnarea unui operator de către autoritățile administrației publice locale pentru colectarea deșeurilor din spațiile publice, nu private. În aceste condiții, se arată că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 45 – Libertatea economică și ale art. 135 – Economia. Se mai arată că interpretarea textului de lege criticat în sensul obligativității tuturor beneficiarilor serviciului de salubritate de a încheia contracte cu același operator este neconstituțională.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că susținerile autorilor excepției vizează aspecte ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii. În subsidiar, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 8 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 35.684/299/2017, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006. Excepția a fost invocată de Societatea Intertop Leisure – S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost admisă în parte plângerea autoarei excepției referitoare la procesul-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții reglementate de actul normativ criticat.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prin procesul-verbal ce formează obiectul plângerii contravenționale în cauza dedusă soluționării instanței de judecată s-a constatat încălcarea prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006, dat fiind faptul că nu s-a demonstrat că s-a încheiat un contract de prestări servicii de salubritate cu firma ce prestează activitățile de salubrizare pe raza administrativă a sectorului 1 al municipiului București. 8.Se mai arată că situația de fapt din prezenta cauză este diferită de situația examinată în Decizia Curții Constituționale nr. 612 din 28 aprilie 2009, dat fiind faptul că, în prezenta cauză, nu s-a contestat dreptul la exclusivitate al operatorului la prestarea serviciului public de salubritate pe teritoriul unei anumite unități administrativ-teritoriale, ci s-a contestat aplicabilitatea acestui drept de exclusivitate și în prestarea serviciului privat de salubritate pe proprietățile și în spațiile proprietate privată a operatorilor economici ce își desfășoară activitatea pe raza unei anumite unități administrativ-teritoriale. Astfel, în opinia autoarei excepției, obligarea unui operator economic, în temeiul art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006, la încheierea unui contract de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere (depozitate în spațiile private) în mod exclusiv cu societatea de salubritate care a câștigat licitația privind serviciul de salubritate publică pe raza acelei unități administrativ-teritoriale încalcă dispozițiile art. 45 din Constituție.9.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că acordarea în condiții de exclusivitate a unui domeniu larg de activitate, cum este cel al salubrizării, în condiții ce acoperă inclusiv domeniul privat, unui singur operator economic, prin intermediul unor hotărâri ale unităților administrativ-teritoriale de dare în administrare, față de care beneficiarul nu are nicio contribuție sau posibilitate de negociere, stabilire a unor clauze sau condiții în legătură cu serviciile prestate, acestuia revenindu-i în schimb obligația de plată a serviciului impus, în condițiile stabilite de entitatea administrativ-teritorială, încalcă principiul libertății contractuale stabilit atât prin normele de drept comun în materie (art. 1.169 din Codul civil), cât și prin dispozițiile art. 45 din Constituție. În speță, operatorul economic producea (printre altele) deșeuri menajere reciclabile din activitatea specifică societății, pentru care avea încheiat contract de prestări servicii – colectare deșeuri cu o societate acreditată în acest domeniu, deșeurile nu erau depozitate pe domeniul public și nici nu s-a reținut utilizarea domeniului public în manipularea activității de colectare a acestor deșeuri. Or, se apreciază că generalizarea și extinderea obligativității încheierii unui contract de prestări servicii cu o societate sau agent prestator stabilit de unitatea administrativ-teritorială, inclusiv pentru domeniul privat, duce la încălcarea principiilor și drepturilor ocrotite de art. 45 din Constituție. 10.Se mai apreciază că, în acest fel, exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităților administrativ-teritoriale, acordată fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire și a contractului de delegare a gestiunii operatorilor, în ceea ce privește domeniul privat, este neconstituțională.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 8 septembrie 2014, potrivit cărora: „(2) Operatorii, în conformitate cu prevederile legale, au dreptul la: (…) e) exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităților administrativ-teritoriale, acordată fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire și a contractului de delegare a gestiunii.“15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 45 – Libertatea economică.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, față de motive de neconstituționalitate identice celor formulate în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 135 alin. (1) din Constituție privind principiile specifice economiei României ca economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.17.Prin Decizia nr. 612 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, față de susținerile referitoare la faptul că textul de lege criticat acordă exclusivitate unui operator economic în vederea prestării serviciului de salubrizare pe raza unei unități administrativ-teritoriale, iar particularii (persoane fizice sau societăți comerciale) sunt obligați să efectueze pe proprietatea lor activitățile de salubrizare numai cu acel operator, fără posibilitatea selectării altui operator pe criteriile cererii și ale ofertei sau ale raportului calitate/preț, specifice economiei de piață. Curtea a reținut că acestea sunt neîntemeiate. S-a reținut, în esență, că serviciul public de salubrizare a localităților are implicații de ordinul interesului public al unei anumite comunități, și, făcând parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, se află sub controlul, conducerea și coordonarea autorităților administrației publice locale sau a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară. S-a mai reținut că norma juridică criticată nu conferă un drept de exclusivitate unui anumit operator, ci asigură posibilitatea exercitării în concret a obligațiilor specifice, asumate prin actele juridice indicate mai sus, operatorului care, cu respectarea legii, gestionează serviciul de salubrizare. Așadar, textul legal examinat nu face decât să întărească efectul acelor acte juridice în baza cărora un operator, în condiții de transparență și egalitate de tratament, a dobândit gestiunea serviciului public de salubrizare. Totodată, dispozițiile criticate au menirea de a asigura realizarea efectivă a salubrizării localităților, dincolo de voința fiecărui individ. Fiind un serviciu de interes public, ar fi inadmisibil ca acesta să fie lăsat la libera apreciere a individului, care poate fi de acord sau nu ca prestarea acestui serviciu să fie realizată de un anumit operator, punând astfel în pericol sănătatea publică, valoare ocrotită la nivel constituțional de art. 35. Potrivit alin. (2) al art. 35 din Constituție, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător, astfel că dispozițiile criticate reprezintă expresia acestor norme fundamentale.18.În prezenta cauză, autoarea excepției arată că nu a contestat dreptul operatorului la exclusivitate în prestarea serviciului public de salubritate, pe teritoriul unei anumite unități administrativ-teritoriale, astfel cum acesta este reglementat în mod expres prin textul de lege criticat, ci a contestat aplicabilitatea acestui drept de exclusivitate și în prestarea serviciului privat de salubritate pe proprietățile și în spațiile proprietate privată a operatorilor economici ce își desfășoară activitatea pe raza acelei unități administrativ-teritoriale. Or, în realitate, critica privește același aspect al conținutului normativ al textului legal, respectiv exclusivitatea pe care operatorii licențiați o dețin, fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire și a contractului de delegare a gestiunii, în ceea ce privește prestarea serviciului de salubrizare pe raza unităților administrativ-teritoriale.19.Prin urmare, cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față, astfel încât critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 45 din Legea fundamentală este neîntemeiată.20.De asemenea, în acord cu cele reținute în jurisprudența sa în materie, Curtea mai reține că rațiunea textului de lege criticat rezidă în faptul că salubrizarea localităților are natura juridică a unui serviciu public, desfășurat în interesul întregii comunități locale, și de aceea desfășurarea acestuia se face doar de către operatori licențiați, în condițiile legii speciale, cu respectarea principiilor protecției sănătății populației și a conservării și protecției mediului înconjurător. Mai mult, este lipsită de relevanță distincția între colectarea deșeurilor depozitate în spații proprietate privată/respectiv deșeurilor depozitate în spații publice, de vreme ce natura de „serviciu public de salubrizare a localităților“ are în vedere interesul public al unei anumite comunități, respectiv satisfacerea nevoilor comunităților locale de salubrizare a localităților, făcând astfel parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, fără a avea relevanță proveniența deșeurilor sau locul de depozitare.21.În ceea ce privește invocarea încălcării și a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 135, în plus față de temeiurile constituționale cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa constantă, că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată, contravine art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, și Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din data de 2 iunie 2008).22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Intertop Leisure – S.R.L. din București în Dosarul nr. 35.684/299/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x