DECIZIA nr. 357 din 30 mai 2018

1.->Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de Președintele României, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. ... 2.Cu Adresa nr. 723 din 4 mai 2018, Președintele României a trimis Curții Constituționale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 3.310 din 4 mai 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 650A/2018. ... 3.->În motivarea sesizării de neconstituționalitate, autorul obiecției susține că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma ajunsă la promulgare, după deferirea ei de trei ori Curții Constituționale și reexaminarea de către Parlament pentru a fi pusă de acord cu deciziile de neconstituționalitate adoptate de jurisdicția constituțională, încă mai conține unele prevederi neconstituționale. Astfel, prin conținutul normativ, unele dintre prevederile legii menționate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5),art. 11,art. 16 alin. (1), art. 26,art. 61 alin. (1),art. 69,art. 124 alin. (3),art. 125 alin. (2),art. 133 alin. (1),art. 132 alin. (1),art. 134 alin. (2) și alin. (4), precum și pe cele ale art. 147 alin. (2) din Constituție. Art. I pct. 1 din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece reproduce ad litteram art. 126 alin. (1) din Constituție, ceea ce reprezintă un paralelism legislativ. Art. I pct. 3 din lege contravine art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, pe de o parte, formularea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 este neclară și imprecisă, neputându-se deduce în ce măsură așezarea participanților la proces în sala de judecată influențează posibilitatea părților de a-și prezenta cauza sau probele și nici configurația potrivită care ar asigura respectarea principiului egalității de arme, și, pe de altă parte, textul de lege se referă la „așezarea judecătorului, procurorilor și avocaților“, neexistând nicio trimitere la așezarea părților. Reglementarea acordă drepturi suplimentare persoanelor asistate de avocați față de cele care nu beneficiază de această asistență, realizându-se un regim juridic diferențiat pentru părțile din proces, în lipsa unui criteriu obiectiv și rațional. Necorelarea art. I pct. 4 din lege cu dispozițiile art. I pct. 5 din Legea de modificare și completare a Legii nr. 317/2004 generează o confuzie a aplicării normei. Astfel, sunt stabilite două reguli diferite cu privire la instanța competentă de a judeca contestația asupra unor hotărâri ale secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, altele decât cele în materie disciplinară, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa privind claritatea, precizia și predictibilitatea normei. Art. I pct. 5 din lege este lipsit de previzibilitate, întrucât nu se corelează cu dispozițiile art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală și cu cele ale art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Această necorelare, sub aspectul posibilității prelungirii termenului de redactare a hotărârii judecătorești, este de natură să creeze incertitudine în aplicare, aspect ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Art. I pct. 11 din lege stabilește că atât propunerile privind judecătorii care fac parte din comisiile de concurs pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și propunerile privind numirea, promovarea, transferul, suspendarea și încetarea din funcție a magistraților-asistenți se înaintează Secției pentru judecători a CSM, și nu plenului acestuia. Or, prin lege organică nu se pot modifica rolul și atribuțiile stabilite de Constituție pentru CSM, ca organism colegial, respectiv pentru secțiile CSM, ca structuri cu atribuții în domeniul răspunderii disciplinare. Cel mult, se pot stabili doar pentru CSM, ca organism colegial, alte atribuții pentru realizarea rolului de garant al independentei justiției. Rearanjarea rolurilor și atribuțiilor între plenul CSM și secțiile CSM conduce la afectarea rolului constituțional al CSM și la depășirea atribuțiilor constituționale specifice secțiilor, contrar art. 125 alin. (2),art. 133 alin. (1),art. 134 alin. (2) și (4) din Constituție. Art. I pct. 13 din lege încalcă art. 1 alin. (3) și (5) și art. 26 din Constituție. Completarea vizează că „Raportul întocmit cu ocazia verificărilor va fi făcut public, prin afișare pe site-ul oficial al Înaltei Curți de Casație și Justiție.“ Or, publicarea în mod automat a informațiilor din respectivele procese-verbale califică, de fapt, respectivele informații (constatările, măsurile și autoritățile sau instituțiile sesizate) drept informații de interes public. Cu toate acestea, informațiile respective vizează proceduri judiciare aflate în curs sau finalizate. Așa cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 45/2018, conferirea regimului de informații de interes public procedurilor judiciare, „fragilizează regimul de protecție acordat atât informațiilor/ datelor clasificate/private, cât și unor categorii de persoane, drept care încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 26 alin. (1) referitor la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată“. În plus, contradicția dintre această prevedere și cea a art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public generează o confuzie în aplicarea dispozițiilor, contrar exigentelor art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 4.În continuare, se susține că dispozițiile art. I pct. 21 din lege încalcă art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (2) și (4) din Constituție, întrucât înființarea de secții ale curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora sunt măsuri care vizează componenta instituțională a independenței justiției, așa cum aceasta a fost dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale. Transferul acestei atribuții de la plenul CSM la secția pentru judecători a CSM încalcă chiar rolul dat de legiuitorul constituant Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv secțiilor CSM. Art. I pct. 25 și 26 din lege contravine art. 1 alin. (5) și art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (2) și (4) din Constituție. Cele două intervenții legislative instituie posibilitatea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii de a convoca adunările generale ale instanței, respectiv posibilitatea secțiilor CSM de a solicita puncte de vedere adunărilor generale ale judecătorilor. Conform argumentelor de mai sus, atribuirea unor alte atribuții secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii suplimentar față de cele strict prevăzute de art. 134 alin. (2) din Constituție încalcă rolul CSM prevăzut de art. 133 alin. (1) și atribuțiile acestuia. În plus, în forma adoptată de legiuitor, se creează o dublare de competență, care afectează claritatea normei, făcând dificilă aplicarea dispozițiilor legale, contrar principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Art. I pct. 28 din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât face trimitere la art. 23 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004, un alineat care nu se regăsește în forma aflată în vigoare la acest moment, ci numai în proiectul legii de modificare a Legii nr. 303/2004. Dat fiind faptul că în urma unei decizii de admitere a obiecției de neconstituționalitate în privința legii de modificare a Legii nr. 303/2004, legea se va întoarce în Parlamentul României pentru reluarea procedurii de punere în acord, în timp ce Legea nr. 304/2004 se află într-un alt stadiu procedural, trimiterea la o dispoziție al cărei orizont de intrare în vigoare este unul incert încalcă în mod evident principiul legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Chiar dacă procedura de modificare a celor două legi a fost declanșată simultan, numai publicarea lor în aceeași zi și intrarea lor în vigoare concomitent ar putea fi varianta în care principiul legalității este respectat. În virtutea rolului său constituțional de garant al supremației Constituției, un astfel de viciu de neconstituționalitate nu poate fi constatat decât de Curtea Constituțională. Art. I pct. 35 din lege este în contradicție cu art. 11 alin. (1), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție, deoarece transferă competența de soluționare a contestațiilor referitoare la intervenția procurorilor ierarhici superiori în activitatea procurorilor de caz de la plenul Consiliului Superior al Magistraturii la Secția pentru procurori a acestuia. În plus, se introduce posibilitatea infirmării soluțiilor date de către procurorul ierarhic superior nu doar pentru nelegalitate, ci și pentru netemeinicie. Așadar, se diminuează o garanție pentru funcționarea independentă a Direcției Naționale Anticorupție, fiind încălcat art. 11 alin. (1) din Constituție prin care statul român se obligă să își îndeplinească cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, respectiv Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004. Pe de altă parte, introducerea unui nou caz de infirmare a soluției procurorului, pentru netemeinicie, presupune o apreciere asupra unor aspecte de oportunitate din partea procurorului ierarhic superior, evaluare contrară normelor constituționale. Așa cum a reținut Curtea Constituțională, principiul unității de acțiune și subordonarea ierarhică reprezintă o garanție a respectării celorlalte două principii care guvernează activitatea procurorilor, cel al legalității și al imparțialității. Prin urmare, pentru consolidarea independenței funcționale a procurorilor, autorul obiecției consideră că principiul subordonării ierarhice nu poate fi dezvoltat în contra spiritului legii și a intenției legiuitorului constituant, prin stabilirea posibilității infirmării soluțiilor pentru motive de netemeinicie, fără a aduce atingere art. 132 alin. (1) și art. 131 alin. (1) referitor la statutul procurorilor și la rolul Ministerului Public. Art. I pct. 38 din lege încalcă art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție, întrucât, pe de o parte, transferă competența C.S.M. de a solicita ministrului justiției exercitarea controlului asupra procurorilor, de la plenul acestuia la Secția pentru procurori, și, pe de altă parte, nu detaliază ce fel de dispoziții poate da ori ce măsuri poate lua, în concret, ministrul justiției cu privire la procurori, astfel că, în lipsa unei reglementări precise a limitelor puterii conferite ministrului justiției, norma în cauză conferă o marjă largă de apreciere a sferei actelor pe care acesta le poate dispune în exercițiul autorității sale, contrar rolului constituțional al Ministerului Public. Art. I pct. 40 și pct. 43 din lege contravin art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece sintagma „conduita morală ireproșabilă“ este neclară și implică o apreciere subiectivă, lipsind criteriile obiective de selecție. De asemenea, lipsa unei sancțiuni disciplinare nu este circumstanțiată în timp, astfel cum legiuitorul a înțeles să procedeze în cazul selecției procurorilor ce vor face parte din Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în acest mod norma fiind lipsită de previzibilitate. … 5.De asemenea, art. I pct. 45 din lege încalcă art. 124 alin. (3) și art. 131 alin. (1) din Constituție. Dată fiind competența Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, pentru atingerea acestor obiective de ordine publică și respectarea rolului Ministerului Public, este necesar ca legiuitorul să creeze condițiile optime pentru ca structurile de parchet din cadrul Ministerului Public să fie funcționale și să poată îndeplini această misiune. În situația de față, limitarea numărului de procurori la 15, prin lege, contravine chiar rolului Ministerului Public, legiuitorul creând o structură deosebit de suplă prin raportare la competențele atribuite și prin raportare la importanța cauzelor pe care le instrumentează. Limitarea, prin lege, a numărului de posturi la 15 procurori fragilizează chiar de la început buna funcționare și chiar independența funcțională a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Având în vedere numărul de ordinul miilor de sesizări împotriva magistraților, în care organele de cercetare penală trebuie să efectueze minime cercetări, și faptul că în prezent aceste sesizări sunt cercetate de către un număr de peste 150 de procurori din cadrul a 19 unități de parchet, este evident că va fi afectată calitatea activității de urmărire penală a procurorilor din cadrul acestei secții și rolul Ministerului Public. Dispunerea structurii unice în municipiul București presupune obligarea magistraților cercetați la un efort mult mai mare față de alte categorii de persoane: deplasarea pe distanțe mari la audieri în timpul programului de lucru, în altă localitate, suportarea de cheltuieli excesive, aspecte de natură să afecteze chiar buna organizare a apărării de către respectivul magistrat. Mai mult, modalitatea de numire procurorilor acestei secții, pentru care proba interviului are o pondere de 60%, nu prezintă suficiente garanții ale unui proces de selecție derulat într-un mod imparțial și este de natură să se reflecte și în derularea activității secției. Prin urmare, este afectat principiul independenței justiției, creându-se premisele ca magistrații să poată fi anchetați de o structură fragilă, cu un deficit major de resurse care să îi asigure buna funcționare și care să garanteze o activitate de urmărire penală calitativă și imparțială, contrar art. 124 alin. (3) din Constituție. Intervenția legislativă de la art. I pct. 52 din lege, în sensul eliminării art. 113^2 ce prevedea că „Sancțiunile aplicate asistenților judiciari și eliberarea din funcție a acestora se comunică Consiliului Economic și Social de ministrul justiției“, nu a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, și, în consecință, Parlamentul nu avea deschisă calea reexaminării cu privire la aceste dispoziții. Prin urmare, ca efect al depășirii de către Parlament a limitelor de reexaminare norma criticată încalcă dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție. Art. I pct. 59 din lege încalcă art. 1 alin. (5) și art. 133 alin. (1) din Constituție. Atât timp cât Consiliul Superior al Magistraturii, prin plenul său, are competența legală ca în realizarea rolului său de garant al independenței justiției să avizeze actele normative care vizează domeniul său de competență, reglementarea acestei competențe pentru Secția pentru judecători în cazul Hotărârii de Guvern care stabilește numărul maxim de posturi pentru Înalta Curte de Casație și Justiție nu numai că dublează această competență, dar încalcă și rolul Consiliului Superior al Magistraturii prevăzut de art. 133 alin. (1) din Constituție. Totodată, sunt nesocotite și normele de tehnică legislativă și, implicit, dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la calitatea legii. … 6.În fine, autorul sesizării susține că art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară încalcă art. 61 alin. (1) și art. 69 din Constituție, întrucât norma dispune imperativ cu privire la conținutul normativ al unei viitoare reglementări. Or, în ceea ce privește legiferarea, Parlamentul dispune de o deplină competență, care nu poate poate fi îngrădită nici măcar printr-un act normativ propriu. În măsura în care intervențiile legislative necesare punerii de acord a altor acte normative cu legea criticată nu au fost realizate chiar în conținutul acesteia, Parlamentul nu poate să stabilească imperativ cu privire la conținutul unei legi viitoare fără ca în acest mod să aducă atingere art. 61 și art. 69 din Constituție. … 7.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. … 8.Președintele Camerei Deputaților a transmis, cu Adresa nr. 2/4.851/18 mai 2018, înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 3.800 din 18 mai 2018, punctul său de vedere cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului Curții nr. 650A/2018. Arată că dezbaterea și adoptarea legii supuse controlului de constituționalitate s-au realizat în procedură de urgență, ca urmare a reexaminării în vederea punerii în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 33 din 23 ianuarie 2018. Legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților și la secretarul general al Senatului la data de 28 martie 2018, termenul legal de două zile împlinindu-se pe data de 29 martie 2018, și a fost trimisă spre promulgare la data de 30 martie 2018, prezenta sesizare de neconstituționalitate fiind înregistrată pe data de 4 mai 2018. Chiar dacă sesizarea nu a fost depusă în interiorul termenului de protecție, iar aceasta, aparent, ar respecta condiția de admisibilitate referitoare la obiectul controlului de constituționalitate, legea nefiind încă promulgată, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, Curtea a reținut, ca referință privind admisibilitatea obiecției de neconstituționalitate, condiția ca sesizarea să fie realizată în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut la art. 77 alin. (1), respectiv al celui de 10 zile stabilit de art. 77 alin. (3) din Constituție, după caz. … 9.În cauza dedusă judecății, Președintele Camerei Deputaților arată că sesizarea Curții s-a realizat la data de 4 mai 2018, deci la 34 de zile de la trimiterea legii Președintelui României în vederea promulgării. Este adevărat că sesizarea sa realizat anterior promulgării legii, însă împrejurarea se datorează faptului că termenul de promulgare a fost întrerupt ca urmare a sesizării de neconstituționalitate, formulate la data de 30 martie 2018 de un alt subiect de drept îndrituit de lege, distinct de autorul prezentei sesizări, respectiv un număr de 89 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România. … 10.Prin urmare, având în vedere că prezenta sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituțională după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut la art. 77 alin. (3) din Constituție, în care, dacă legea nu ar fi fost contestată în prealabil, Președintele României ar fi trebuit să o promulge, Președintele Camerei Deputaților apreciază că prezenta sesizare nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi analizată din perspectiva incidenței și temeiniciei argumentelor invocate în fond. Așadar, susține că obiecția de neconstituționalitate este inadmisibilă și, pe cale de consecință, propune respingerea sa. … 11.Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la obiecțiile de neconstituționalitate. … 12.La dosarul cauzei a fost depusă o cerere din partea autorului sesizării, Președintele României, care arată că la data de 3 mai 2018 a solicitat Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei – Comisia de la Veneția – emiterea unei opinii cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Răspunzând acestei solicitări, Comisia de la Veneția a comunicat calendarul acțiunilor ce urmează a fi întreprinse, estimând că la finalul lunii iunie/începutul lunii iulie 2018 va fi în măsură să emită o opinie preliminară cu privire la cele trei legi menționate. Față de aceste împrejurări, autorul sesizării de neconstituționalitate solicită Curții ca „dezbaterile asupra obiecțiilor de neconstituționalitate formulate cu privire la aceste legi să fie astfel stabilite încât opinia Comisiei de la Veneția să poată fi valorificată“. … 
CURTEA,examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al Președintelui Camerei Deputaților, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și prevederile Constituției, reține următoarele:13.->Actul de sesizare are ca obiect al criticilor de neconstituționalitate dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său, precum și dispozițiile art. I pct. 1, 3, 4, 5, 11, 13, 21, 25, 26, 28, 35, 38, 40, 43, 45, 52 și 59, și ale art. II din lege, în special. ... 14.Autorul sesizării susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 11,art. 16 alin. (1), art. 26,art. 61 alin. (1),art. 69,art. 124 alin. (3),art. 125 alin. (2),art. 133 alin. (1),art. 132 alin. (1),art. 134 alin. (2) și alin. (4), precum și pe cele ale art. 147 alin. (2). ... 15.->Cu privire la cererea formulată de autorul obiecției de neconstituționalitate privind stabilirea unui termen de soluționare a criticilor formulate ulterior transmiterii de către Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția), a opiniei cu privire la „Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii“, opinie solicitată de Președintele României la data de 3 mai 2018, cu o zi înaintea sesizării Curții Constituționale cu prezenta cauză, plenul Curții, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, paragrafele 54-55, reține că punctul de vedere solicitat forului internațional vizează competența principală a Comisiei de la Veneția, aceea de a oferi statelor membre solicitante consiliere legală, sub forma opiniilor legale/avizelor exprimate cu privire la proiecte de acte normative sau legislație aflată în vigoare, care este supusă revizuirii, situații în care sesizarea Comisiei se realizează de statul membru (parlamentul național, guvernul sau șeful statului), în temeiul art. 3 pct. 2 din Statutul Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept, adoptat de Comitetul de Miniștri la 21 februarie 2002, la cea de-a 78-a Reuniune a miniștrilor adjuncți. ... 16.Având în vedere însă stadiul procedurii legislative constituționale în care se află Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv faptul că procedura parlamentară de adoptare a actului normativ s-a finalizat, Parlamentul adoptând o lege, care este supusă controlului de constituționalitate, Curtea constată că, din perspectiva atribuțiilor sale și a controlului pe care aceasta îl realizează exclusiv prin raportare la normele constituționale, opinia transmisă de Comisia de la Veneția nu poate fi valorificată în cadrul examenului de constituționalitate. Recomandările formulate de forul internațional ar fi putut fi utile legiuitorului, în procedura parlamentară de elaborare sau modificare a cadrului legislativ, Curtea Constituțională fiind abilitată la efectuarea unui control de conformitate a actului normativ adoptat de Parlament cu Legea fundamentală, și nicidecum la verificarea oportunității unei soluții legislative sau alteia, aspecte care intră în marja de apreciere a legiuitorului, în cadrul politicii sale în materia legilor justiției. ... 17.->Pentru argumentele expuse, cu majoritate de voturi, Curtea respinge cererea formulată de Președintele României și urmează a soluționa prezenta obiecție de neconstituționalitate la termenul fixat pentru deliberările asupra cauzei. ... 18.În vederea soluționării prezentei sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilității acesteia. ... 19.->Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.“ Astfel, se constată că actul supus controlului de constituționalitate este o lege adoptată de Parlamentul României, sesizarea fiind formulată de Președintele României, subiect de drept care întrunește, potrivit dispozițiilor legale, calitatea de titular al sesizării Curții Constituționale cu obiecții de neconstituționalitate. ... 20.Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării trebuie realizată și prin raportare la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile“. ... 21.->Cu privire la legea supusă controlului de constituționalitate, Curtea reține că propunerea de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost inițiată de un număr de 10 deputați și senatori și înaintată Camerei Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 31 octombrie 2017. La solicitarea inițiatorilor, Biroul permanent al Camerei Deputaților a aprobat dezbaterea inițiativei legislative în procedură de urgență. După primirea raportului favorabil al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiție, în data de 13 decembrie 2017, propunerea legislativă a fost adoptată, cu amendamente, de Camera Deputaților și înaintată spre Camera decizională. Comisia specială comună a întocmit un nou raport asupra propunerii legislative, iar, la data de 20 decembrie 2017, în temeiul art. 75 și art. 76 alin. (1) din Constituție, Senatul României a adoptat legea, cu amendamente. ... 22.Prin urmare, întrucât legea a fost adoptată în procedură de urgență, în speță este aplicabil art. 15 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 47/1992 referitor la termenul de două zile. Legea a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului la data de 21 decembrie 2017 și trimisă spre promulgare la data de 23 decembrie 2017. La data de 22 decembrie 2017, deci în interiorul termenului prevăzut de lege, două subiecte de drept îndrituite de lege, distincte de autorul sesizării din prezenta cauză, respectiv un număr de 29 de senatori aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, au formulat obiecții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care au constituit obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.962A/2017 și nr. 2.965A/2017. Prin adresele nr. 12.641 din 22 decembrie 2017, respectiv nr. 12.661 din 27 decembrie 2017, Curtea a adus la cunoștința Președintelui României înregistrarea pe rolul instanței constituționale a sesizărilor formulate, astfel că, începând cu data de 22 decembrie 2017, în sarcina Președintelui României s-a născut interdicția de a promulga legea, iar din data de 23 decembrie 2017, dată la care legea a fost trimisă Președintelui spre promulgare, în temeiul art. 77 alin. (1) din Constituție, s-a născut dreptul constituțional al acestuia de a sesiza Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi, drept care nu a fost exercitat cu acel prilej. ... 23.->Obiecțiile de neconstituționalitate formulate au fost soluționate prin Decizia Curții Constituționale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018. Prin soluția pronunțată de Curte au fost admise criticile și s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2, 4, 29 și 61 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 și au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte critici formulate. Ca urmare a deciziei Curții Constituționale, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 a fost trimisă la Parlament în vederea reexaminării dispozițiilor declarate neconstituționale și punerii lor de acord cu decizia instanței constituționale. ... 24.La data de 19 februarie 2018, Biroul permanent al Camerei Deputaților a trimis legea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției, constituită în temeiul Hotărârii Parlamentului României nr. 69/2017, care la data de 20 martie 2018 prezintă raportul întocmit ca urmare a reexaminării legii, și, în aceeași dată, plenul Camerei Deputaților dezbate și adoptă Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 și o înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională. La data de 26 martie 2018, Comisia specială comună întocmește un nou raport, pe care îl prezintă plenului Senatului, care, în aceeași zi, dezbate și adoptă Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004. ... 25.->Ulterior, în data de 28 martie 2018, legea este depusă la secretarii generali ai celor două Camere, în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituționalității actului normativ. În termenul legal de 2 zile, în data de 29 martie 2018, un număr de 89 de deputați, aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România formulează o nouă sesizare de neconstituționalitate, iar în data de 30 martie 2018 legea este trimisă spre promulgare Președintelui României. Sesizarea de neconstituționalitate a constituit obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 459A/2018, iar prin Adresa nr. 2.442 din 29 martie 2018, Curtea a adus la cunoștința Președintelui României înregistrarea pe rolul instanței constituționale a obiecției formulate, astfel că, începând cu data de 29 martie 2018, în sarcina Președintelui României s-a născut interdicția de a promulga legea, iar din data de 30 martie 2018, dată la care legea a fost trimisă Președintelui spre promulgare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituție, s-a născut dreptul constituțional al acestuia de a sesiza Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi, drept care nu a fost exercitat nici cu acest prilej. ... 26.Obiecția de neconstituționalitate formulată a fost soluționată prin Decizia Curții Constituționale nr. 250 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018. Prin soluția pronunțată de Curte au fost respinse criticile și s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004. În temeiul art. 77 alin. (3) din Constituție, prin Adresa nr. 3.156 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a transmis Președintelui României decizia menționată, de la data primirii acesteia începând să curgă termenul de promulgare de 10 zile. În interiorul acestui termen, la data de 4 mai 2018, Președintele României sesizează Curtea Constituțională cu obiecția de neconstituționalitate care face obiectul prezentului dosar. ... 27.->În acest context factual, Curtea va analiza problema admisibilității prezentei sesizări. Astfel, pornind de la jurisprudența sa constantă, potrivit căreia termenele instituite de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 au un caracter de protecție pentru titularii dreptului de sesizare a instanței constituționale, neexistând nicio sancțiune dacă aceștia sesizează instanța constituțională după expirarea acestora, cu condiția ca legea să nu fi fost promulgată în prealabil de Președintele României, în termenele constituționale de 20 de zile, respectiv 10 zile, după caz, Curtea apreciază că, în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, admisibilitatea sesizării nu poate fi raportată decât la termenele stabilite de lege și de Constituție, iar nu la lipsa decretului de promulgare. Cu alte cuvinte, după expirarea termenului de 5 zile sau 2 zile, după caz, și a termenului de 20 de zile sau de 10 zile, după caz, în care legea ar fi fost promulgată în lipsa cauzei de întrerupere a procedurii de promulgare (sesizarea anterioară a instanței constituționale), titularii dreptului de a sesiza instanța constituțională pierd acest drept, cu consecința că obiecțiile de neconstituționalitate formulate peste aceste termene vor fi respinse ca inadmisibile. Un nou drept de a sesiza Curtea se naște după reexaminarea legii în Parlament, în cazul în care în urma efectuării controlului s-a constatat neconstituționalitatea legii criticate. Într-o atare ipoteză devin incidente dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborate, de această dată, cu dispozițiile art. 77 alin. (3) din Constituție, care prevăd termenul de promulgare de 10 zile, aplicabil în ipoteza legii adoptate de Parlament, după reexaminare. ... 28.Potrivit jurisprudenței recente și constante a Curții (a se vedea în acest sens Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, Decizia nr. 299 din 3 mai 2018 sau Decizia nr. 334 din 10 mai 2018), „o interpretare contrară, bazată pe ideea că nu există un termen-limită pentru sesizarea instanței de contencios constituțional, ar conduce la concluzia că formularea unei sesizări de neconstituționalitate, ce determină întreruperea termenului de promulgare, creează o situație în care subiectele de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituție pot sesiza sine die instanța constituțională, lipsind de efecte juridice dispozițiile legale și constituționale referitoare la termenele de exercitare a drepturilor procesuale în fața acesteia. S-ar putea ajunge la situația în care titularii dreptului de sezină ar formula alternativ și succesiv, pe motive identice sau diferite, un număr nelimitat de obiecții de neconstituționalitate cu privire la o anumită lege, împrejurare care ar prelungi nepermis procedura legislativă, blocând indirect finalizarea acestei proceduri și deci intrarea în vigoare a actului adoptat de Parlament. Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, instituirea prin lege a unor termene nu are ca scop decât disciplinarea raporturilor juridice născute între părți și preîntâmpinarea unei conduite abuzive, șicanatorii, a titularilor dreptului pentru care se instituie obligația respectării acestor termene. Prin urmare, odată reglementate termenele procedurale și substanțiale care vizează raporturile constituționale dintre autoritățile publice, termene care au ca finalitate stabilirea unei rigori în derularea procedurii legislative, respectarea acestora se impune cu forță egală tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza art. 146 lit. a) din Constituție, care sunt obligate deopotrivă să se încadreze în prescripția legală dacă apreciază că sunt temeiuri pentru sesizarea Curții Constituționale“. ... 29.->Mai mult, Curtea a constatat că, „pentru a avea caracter legitim, exercitarea drepturilor legale și constituționale trebuie să se realizeze, în acord cu prevederile art. 57 din Constituție, cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Cu alte cuvinte, numai exercitarea dreptului cu bună-credință, în interiorul termenelor instituite de legiuitorul constituant sau ordinar, are caracter legitim și se bucură de protecția oferită de lege și Constituție“. ... 30.În concluzie, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, paragraful 70, Curtea a statuat că o sesizare a Curții Constituționale (i) va fi întotdeauna admisibilă dacă se realizează în interiorul termenelor legale de 5 zile, respectiv două zile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, (ii) va fi admisibilă după depășirea termenului legal prevăzut de Legea nr. 47/1992, în interiorul termenelor de promulgare de 20 de zile, respectiv 10 zile, prevăzute de art. 77 alin. (1) și alin. (3) din Constituție, însă condiționat de nepromulgarea legii, (iii) va fi admisibilă în ipoteza întreruperii termenului de promulgare, ca urmare a formulării în prealabil a unei alte sesizări de neconstituționalitate, doar dacă s-a realizat în interiorul termenului de promulgare de 20 de zile, respectiv de 10 zile, pe care titularul sesizării l-ar fi avut la dispoziție ipotetic, dacă nu ar fi intervenit cazul de întrerupere a procedurii promulgării. Dimpotrivă, dacă nu sunt întrunite condițiile cu privire la termenele stabilite de lege și de Constituție, sesizarea Curții va fi respinsă ca inadmisibilă. ... 31.->În cauza dedusă judecății, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost supusă controlului de constituționalitate în două rânduri: primul control a fost declanșat ca urmare a adoptării legii în Parlament, în termenele legale și constituționale menționate mai sus, și a fost soluționat printr-o decizie de admitere parțială a criticilor de neconstituționalitate care a determinat deschiderea procedurii de reexaminare a legii, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituție, în vederea punerii în acord a dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale cu decizia Curții Constituționale; după parcurgerea acestei proceduri, Parlamentul a adoptat o nouă lege, cu un conținut diferit, care a fost supusă unui nou control de constituționalitate, Curtea fiind sesizată pentru a se pronunța cu privire la măsura în care Parlamentul s-a conformat celor statuate prin decizia de admitere anterioară. În urma verificării, Curtea a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate, constatând că Parlamentul a respectat obligația constituțională înscrisă în art. 147 alin. (2) de a pune în acord prevederile legii cu observațiile Curții Constituționale. Potrivit procedurii constituționale, această lege a fost trimisă la promulgare Președintelui României. ... 32.Analizând procedura parcursă de lege până în acest moment, sub aspectul termenelor de exercitare a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, Curtea reține că acestea au început să curgă începând cu data la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor Parlamentului în vederea exercitării acestui drept (21 decembrie 2017 - forma inițială a legii, respectiv 28 martie 2018 - forma rezultată în urma reexaminării) și s-au împlinit la data la care ar fi expirat termenul de promulgare de 20 de zile sau de 10 zile, după caz, prevăzut de art. 77 alin. (1), respectiv de alin. (3) din Constituție, care a fost întrerupt ca urmare a formulării în prealabil a sesizărilor de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curții Constituționale începe întotdeauna să curgă imediat după finalizarea procedurii de adoptare a legii în Parlament și este același pentru toate subiectele de drept care, potrivit Constituției, au îndrituirea de a învesti Curtea cu efectuarea controlului de constituționalitate. ... 33.->Având în vedere că, în cauza de față, sesizarea a fost înregistrată pe rolul Curții Constituționale în data de 4 mai 2018, deci după împlinirea termenului de 10 zile, care a început să curgă din 30 martie 2018, dată la care legea a fost trimisă Președintelui spre promulgare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituție, Curtea constată că prezenta sesizare nu întrunește condițiile prevăzute de lege și Constituție pentru a putea fi analizată pe fond, astfel că sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 77 alin. (3) din Constituție. Împrejurarea că, în speță, ca urmare a transmiterii către Președinte a deciziei Curții Constituționale prin care s-a respins obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a început să curgă un nou termen de 10 zile de promulgare a legii nu echivalează cu o repunere a subiectelor de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituție, deci nici a Președintelui României, în termenul de sesizare a Curții Constituționale, care, așa cum s-a arătat în prealabil, începe să curgă de la data finalizării procedurii parlamentare, iar nu de la data dezînvestirii Curții Constituționale. Așadar, în etapa în care se află Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea nu mai poate efectua un nou control asupra modului în care Parlamentul și-a îndeplinit obligația constituțională de a pune în acord legea cu decizia de admitere pronunțată de Curte. ... 34.Mai mult, având în vedere că o parte din criticile formulate în prezenta cauză vizează conținutul normativ al unor dispoziții ale legii în forma adoptată inițial de Parlament, care nu au fost supuse procedurii de reexaminare, pentru care termenul de exercitare a dreptului de sesizare a Curții Constituționale a început să curgă din data de 21 decembrie 2017, Curtea reține că este cu atât mai puțin îndrituită să efectueze un astfel de control, fiind depășit stadiul procedurii constituționale în care ar fi putut fi formulate critici de neconstituționalitate cu privire la respectivele prevederi legale. Criticile privesc alte aspecte decât cele asupra cărora Curtea sa pronunțat în sensul constatării neconstituționalității și pe care Parlamentul le-a modificat corespunzător deciziei instanței constituționale, aspecte a căror constituționalitate ar fi putut fi contestată prin intermediul unei obiecții de neconstituționalitate formulate în termenele prevăzute de lege și Constituție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 299 din 3 mai 2018). ... 35.->Pentru argumentele expuse, care vizează atât regularitatea sesizării sale, cât și sfera sa de competență, Curtea urmează a constata că nu a fost legal sesizată și nu este competentă să soluționeze obiecția de neconstituționalitate formulată, drept care o va respinge ca inadmisibilă. ... 36.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,* A se vedea opinia separată formulată cu privire la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018. … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate privind dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de Președintele României.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2018.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește