DECIZIA nr. 357 din 27 iunie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1015 din 7 noiembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 164
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 7REFERIRE LAREGULAMENT 07/03/2012 ART. 49
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 154
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE 93 06/05/2019
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 96 09/11/2018
ART. 11REFERIRE LAOUG 23 13/05/2014
ART. 11REFERIRE LAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 14REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 25
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 19REFERIRE LALEGE 93 06/05/2019
ART. 19REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 19REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 56
ART. 19REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 5
ART. 19REFERIRE LAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LAOUG 23 13/05/2014 ART. 3
ART. 23REFERIRE LAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 25REFERIRE LAOUG 23 13/05/2014 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 53
ART. 25REFERIRE LAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ART. 26REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 28REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 28REFERIRE LAOUG 144 28/10/2008
ART. 28REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 29REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 30REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 387 05/06/2018
ART. 31REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 33REFERIRE LAOUG 144 28/10/2008 ART. 22
ART. 34REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 56
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia-Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România. Excepția a fost ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Județean de Urgență „Mavromati“ din Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu și altele, în Dosarul nr. 69/40/2020 al Tribunalului Botoșani – Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 423D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 716D/2020, nr. 807D/2020, nr. 841D/2020, nr. 1.227D/2020 și nr. 1.228D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocași, de Ștefana Temneanu și de Matilda Ariana Drăgoi în dosarele nr. 2.381/40/2019, nr. 517/40/2019, nr. 516/40/2020, nr. 535/40/2020 și nr. 2.382/40/2019 ale Tribunalului Botoșani – Secția I civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5.În ceea ce privește Dosarul Curții Constituționale nr. 1.228D/2020, magistratul-asistent referă asupra faptului că citarea autoarei excepției de neconstituționalitate a fost îndeplinită prin comunicarea citației la adresa indicată în citativul transmis de instanța judecătorească, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Întrucât dovada de înmânare a citației a fost întocmită cu nerespectarea art. 164 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, autorul excepției de neconstituționalitate a fost citat prin e-letter (telegramă), însă dovada de înmânare a citației astfel transmise nu a fost comunicată Curții Constituționale până la termenul de judecată. 6.Având cuvântul cu privire la acest aspect, reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 7.Curtea apreciază că citarea este legal îndeplinită. Astfel, având în vedere art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 49 alin. (3) și (3^1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale și art. 154 alin. (6) și (6^1) din Codul de procedură civilă, comunicarea citației prin e-letter (telegramă) este considerată a fi realizată și îndeplinită la momentul la care sistemul e-letter al Curții Constituționale a comunicat cu sistemul corespunzător de la oficiul poștal din raza domiciliului autorului excepției. Ca atare, procedura de citare este legal îndeplinită. 8.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 716D/2020, nr. 807D/2020, nr. 841D/2020, nr. 1.227D/2020 și nr. 1.228D/2020 la Dosarul nr. 423D/2020, care a fost primul înregistrat.9.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul legal criticat nu creează în sine o discriminare a persoanelor de sex feminin care ocupă funcția de asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali față de celelalte persoane de același sex care ocupă alte funcții, dat fiind că situațiile în care se află acestea, din perspectiva condițiilor în care se pot pensiona, sunt diferite. Aspectele prezentate de autoarele excepției țin mai degrabă de modalitatea în care textele legale au fost interpretate. Prin esența reglementării se subliniază posibilitatea părții, și nu obligația acesteia, de a continua activitatea până la vârsta de 65 de ani.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:10.Prin Încheierea din 26 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 69/40/2020, Încheierea din 3 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.381/40/2019, Încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 517/40/2019, Încheierea din 10 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 516/40/2020, Încheierea din 21 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 535/40/2020, și Încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.382/40/2019, Tribunalul Botoșani – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România. Excepția a fost ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Județean de Urgență „Mavromati“ din Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu și altele, de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocași, de Ștefana Temneanu și de Matilda Ariana Drăgoi în cadrul unor cauze având ca obiect soluționarea unor litigii de muncă.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 73 alin. (3) lit. p). În acest sens, arată că art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 prevede că, prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, contractul individual de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind vârsta de pensionare de 65 de ani sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate sau a pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la art. 22 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008. Dispozițiile de lege criticate derogă de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 în forma aflată în vigoare în anul 2014, atunci când a intrat în vigoare și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, și nu de la forma ulterioară a aceluiași articol, astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în vigoare și la data comunicării deciziei de pensionare.12.Această distincție se impune întrucât, în prezent, art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 nu mai prevede încetarea contractului individual de muncă la emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, așa cum se indică în art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008. 13.Se precizează că autoarele excepției și-au exprimat intenția de a continua activitatea în baza contractului individual de muncă chiar și după emiterea deciziilor de pensionare, dar s-a constatat încetarea de drept a contractelor individuale de muncă în temeiul art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.14.Autoarele excepției susțin că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se instituie un tratament discriminatoriu în ceea ce privește posibilitatea de a continua activitatea în cazul emiterii unei decizii de pensie înainte de vârsta standard de pensionare, prin două interdicții fără niciun temei: interdicția de a continua activitatea la cerere după împlinirea condițiilor de pensionare, care este recunoscută tuturor celorlalte categorii profesionale, conform art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003; interdicția de continuare a activității până la vârsta de 65 de ani după data emiterii deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, având în vedere că acest caz de încetare de drept a contractului individual de muncă se regăsește doar în dispozițiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, dar nu este reglementat în norma generală din Codul muncii.15.De asemenea, autoarele excepției arată că sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, deoarece le este interzis dreptul la muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani.16.În sfârșit, susțin că sunt înfrânte și prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, întrucât, prin intermediul unei legi ordinare, se instituie un tratament juridic contrar celui reglementat tuturor subiecților de drept printr-o lege organică, respectiv Legea nr. 53/2003.17.Tribunalul Botoșani – Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale aduse în atenție, iar aspectele invocate de autoarele excepției se referă, în realitate, la stabilirea priorității aplicării în cauză a dispozițiilor art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 sau a dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. De asemenea, arată că, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, este în atribuția legiuitorului stabilirea condițiilor de pensionare și ale încetării raporturilor de muncă. 18.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.19.Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 423D/2020, apreciază că regulile aplicabile asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali în ceea ce privește deschiderea dreptului la pensie și, implicit, încetarea contractului de muncă rezultă din coroborarea alin. (4) și (5^1) ale art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008. Astfel, aceste categorii de persoane se pensionează, ca regulă, la data împlinirii vârstei de 65 de ani, dacă îndeplinesc condiția stagiului minim de cotizare sau în măsura în care solicită, prin cerere, ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, în condițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la data îndeplinirii acestor condiții. Limita de vârstă este stabilită în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, în mod progresiv, ajungând la 63 de ani în ianuarie 2030 pentru femei, în timp ce pentru bărbați este de 65 de ani și a fost deja atinsă în martie 2015. Art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, de la care derogă textul legal criticat, prevedea inițial, ca regulă generală, încetarea de drept a contractului individual de muncă la data îndeplinirii vârstei standard de pensionare și a condiției stagiului minim. Având în vedere că vârsta standard de pensionare diferă în funcție de sexul persoanei, Curtea Constituțională a apreciat că, pentru a se asigura egalitatea dintre bărbați și femei și pentru respectarea dreptului la muncă, textul în discuție este constituțional dacă acestea din urmă pot să își continue activitatea, la cerere, până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În consecință, textul a fost modificat, astfel încât considerentele deciziei instanței de control constituțional să fie respectate, în sensul că femeile pot, la cerere, să își continue activitatea până la vârsta de 65 de ani. Așadar, din cele de mai sus rezultă că în ceea ce privește dreptul la pensie, femeile care ocupă funcția de asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali se află, încă de la data intrării în vigoare a textului legal criticat, în ipoteza specială în care se pot pensiona la 65 de ani, spre deosebire de celelalte femei, cu alte profesii, pentru care abia prin Legea nr. 93/2019 s-a prevăzut expres această posibilitate. Indiferent de forma textului art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, de la care se derogă prin norma criticată, rezultă clar că pensionarea celor trei categorii de persoane mai sus menționate, în condițiile acestei legi, se face doar la cerere, regula fiind pensionarea la vârsta de 65 de ani. Prin urmare, apreciază că reglementarea posibilității de continuare a activității celor trei categorii de persoane mai sus menționate după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, nu se justifică, atât timp cât ieșirea la pensie la vârstele standard stabilite de Legea nr. 263/2010 este o opțiune a respectivelor salariate, având drept consecință încetarea contractului individual de muncă. O continuare a activității în acest caz ar presupune încheierea unui nou contract de muncă cu angajatorul respectiv, în condițiile legislației aplicabile. Așadar, în considerarea celor mai sus expuse, Guvernul apreciază că textul legal criticat nu creează în sine o discriminare a persoanelor de sex feminin care ocupă funcțiile de asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali, față de celelalte persoane de același sex care ocupă alte funcții, dat fiind că situațiile în care se află acestea din perspectiva condițiilor în care se pot pensiona sunt diferite, ci aspectele expuse de autoarele excepției țin mai degrabă de modalitatea în care textele legale au fost interpretate și aplicate în situația lor particulară. Din aceleași motive, consideră că nu este încălcat nici dreptul la muncă, garantat de art. 41 din Constituție, persoanele vizate de textul legal criticat fiind libere să încheie un nou contract de muncă, în condițiile legii, fie cu același angajator, fie cu un altul. În ceea ce privește art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, Guvernul apreciază că nu se poate primi critica privind încălcarea acestuia, dat fiind că acesta impune reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, or, în situația supusă atenției este vorba despre regimul special al încetării contractului individual de muncă în cazul anumitor categorii de persoane.20.În punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 841D/2020, Guvernul, apreciind că aspectele învederate în excepția de neconstituționalitate privesc modul de interpretare și aplicare a legii, ce revine competenței exclusive a instanțelor de judecată, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.21.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.23.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, așa cum a fost completată prin art. III pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: „Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (5^1).“24.Autoarele excepției de neconstituționalitate susțin că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 73 alin. (3) lit. p), potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială sunt reglementate prin lege organică. 25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 reglementează condițiile în care asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona. Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) din ordonanța de urgență amintită, așa cum a fost modificată prin art. III pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014, aceste persoane se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex. Reglementarea derogă de la normele de drept comun în materia dreptului la pensie în sistemul public, respectiv de la dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei.26.Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, la cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona, în condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.27.În mod derogatoriu de la dispozițiile de drept comun în materia încetării de drept a raportului de muncă, respectiv art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispozițiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 prevăd încetarea de drept a contractului de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la art. 22 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.28.Curtea constată, prin urmare, că legiuitorul a prevăzut pentru asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali un regim juridic privind condițiile de pensionare și de încetare de drept a contractului de muncă ce derogă, în parte, de la normele de drept comun. Prin urmare, normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 au, față de prevederile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 53/2003, natura unor reglementări speciale, aplicabile cu prioritate în raport cu normele de drept comun.29.Autoarele excepției de neconstituționalitate consideră că tratamentul juridic instituit prin dispozițiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 este discriminatoriu față de cel stabilit prin art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, susținând că, în redactarea actuală, acest ultim text de lege permite continuarea raportului de muncă și după data pensionării.30.Față de această critică, instanța de control constituțional reține că susținerile autoarelor excepției se fundamentează pe un mod eronat de interpretare a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. Astfel, prevăzând faptul că pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă raportul de muncă încetează de drept în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani, textul de lege are în vedere ipoteza în care salariata, care ar putea să se pensioneze la vârsta de 63 de ani, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, alege să nu se pensioneze, ci să își continue raportul de muncă până la vârsta de 65 de ani, vârstă la care se pot pensiona și bărbații. Doar în cazul persoanelor de sex feminin, atingerea vârstei legale de pensionare – 63 de ani – permite dreptul la obținerea pensiei pentru limită de vârstă, fără a impune, totodată, încetarea de drept a raportului de muncă. Acesta va înceta, totuși, de drept la împlinirea vârstei de 65 de ani. De asemenea, raportul de muncă va înceta dacă salariata optează să se pensioneze după împlinirea vârstei de 63 de ani, dar înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani. 31.Dispozițiile actuale ale art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 trebuie interpretate în lumina celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, în sensul că aceste dispoziții de lege sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În paragraful 36 al deciziei menționate, Curtea a reținut că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de încheierea unui nou contract și de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.32.Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că susținerile referitoare la diferența de tratament juridic instituită prin cele două reglementări este neîntemeiată. 33.În ceea ce privește criticile raportate la încălcarea dreptului la muncă, instanța de control constituțional apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât textul de lege criticat nu împiedică exercitarea dreptului la muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Din contră, așa cum s-a reținut, dispozițiile art. 22 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 prevăd că vârsta de pensionare este de 65 de ani. Pensionarea anterioară împlinirii acestei vârste exprimă intenția salariatei de a înceta raportul de muncă în curs, iar efectele pe care legiuitorul le dă acestei manifestări de voință nu pot fi privite ca având semnificația încălcării dreptului la muncă.34.În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, Curtea reține că, așa cum s-a arătat mai sus, tratamentul juridic reglementat de art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 nu este discriminatoriu în raport cu cel instituit prin art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. De altfel, Curtea reține că interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește doar ordonanțele simple, menționate în art. 115 alin. (1) din Constituție, și nu ordonanțele de urgență, emise în temeiul art. 115 alin. (4) și următoarele din Constituție.35.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Județean de Urgență „Mavromati“ din Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu și altele, de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocași, de Ștefana Temneanu și de Matilda Ariana Drăgoi în dosarele nr. 69/40/2020, nr. 2.381/40/2019, nr. 517/40/2019, nr. 516/40/2020, nr. 535/40/2020 și nr. 2.382/40/2019 ale Tribunalului Botoșani – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x