DECIZIA nr. 355 din 11 iulie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, excepție ridicată de Societatea Iron Made International – S.R.L. din comuna Văleni, județul Dâmbovița, în Dosarul nr. 9.749/315/2019 al Judecătoriei Târgoviște și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 904D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 25 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.749/315/2019, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, excepție ridicată de Societatea Iron Made International – S.R.L. din comuna Văleni, județul Dâmbovița, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă principiul economiei de piață și principiul inviolabilității proprietății private. Astfel, având în vedere rolul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, obiectul inspecției fiscale și scopul controlului operativ inopinat, așa cum sunt prevăzute de lege, acestea se circumscriu operațiunii de stabilire și colectare pentru stat a sumelor datorate de operatorii economici, ca urmare a activității economice a acestora. Însă, atunci când activitatea instituției antereferite nu se concretizează și nu conduce la restabilirea bazei impozabile, verificarea gestiunii operatorilor economici reprezintă o atribuire de competențe care este neconstituțională, întrucât intervenția statului, prin organele de control operativ, înseamnă o violare a proprietății private, care se concretizează în amenzi contravenționale și în confiscarea unor sume de bani. Prin urmare, contravențiile prevăzute de normele criticate reprezintă o intruziune nepermisă în gestiunea unor operatori economici privați și în dreptul de proprietate al acestora. Se mai învederează că impunerea unor măsuri cu caracter sancționator de tip fiscal prin procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă și care nu sunt acte administrativ-fiscale, nefiind întocmite de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, ci de către o structură din cadrul acesteia, reprezintă un abuz ce încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție, având în vedere regimul juridic al acestor procese-verbale. … 6.Judecătoria Târgoviște opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât rațiunea dispozițiilor criticate este aceea de a proteja populația împotriva unor activități comerciale ilicite, fiind în acord cu preocuparea statului de a asigura libertatea comerțului și de a proteja concurența loială, pentru salvgardarea intereselor generale ale populației, și în deplină concordanță cu principiile constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, întrucât libertatea comerțului nu poate fi asigurată fără impunerea unui climat de disciplină economică pe care operatorii economici trebuie să îl respecte. … 7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheiere de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 1-3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014. Având în vedere critica de neconstituționalitate și prevederile legale indicate de autoarea excepției de neconstituționalitate, în temeiul cărora a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de Legea nr. 12/1990, precum și jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 1 lit. e), ale art. 2 alin. (1) și (2) și ale art. 3 din Legea nr. 12/1990, care au următorul cuprins:– Art. 1 lit. e): „Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: […] e) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege; … – Art. 2 alin. (1) și (2):(1)Contravențiile prevăzute la art. 1 săvârșite de către persoane fizice se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.(2)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcției generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române.; … – Art. 3: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.“ …  … 11.Ulterior sesizării, Legea nr. 12/1990 a fost abrogată expres prin art. I din Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 2 noiembrie 2020. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate. … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 135 alin. (1) referitor la faptul că economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență și ale art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietății private. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că rațiunea Legii nr. 12/1990 este, așa cum reiese chiar din titlu, cea a protejării populației împotriva unor activități comerciale ilicite, aceste activități fiind circumscrise la art. 1 din această lege. O astfel de activitate comercială ilicită, sancționată contravențional, este, pe lângă celelalte cuprinse în lege, și cea prevăzută în art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, care, astfel cum reiese din dosarul cauzei, a constituit unul dintre temeiurile sancțiunii contravenționale în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și care dispune că efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenție. Ca atare, proveniența bunurilor trebuie dovedită cu documentele de proveniență, care sunt, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege și care vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Aceste contravenții se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, dacă sunt săvârșite de către persoane fizice, și cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, dacă sunt săvârșite de persoane juridice [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 12/1990], iar bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele respective, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă (art. 3 din Legea nr. 12/1990), constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor respective efectuându-se, după caz, de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, de organele Direcției generale antifraudă fiscală, de organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române, către inspectorii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor [art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 12/1990]. … 14.Raportat la normele deduse controlului de constituționalitate, autoarea excepției de neconstituționalitate critică soluțiile legislative mai sus menționate întrucât consideră că, pe de o parte, aplicarea sancțiunilor de către unele autorități, ca urmare a regimului juridic al actelor acestora, respectiv a faptului că acestea nu sunt acte administrativ-fiscale ce pot fi supuse controlului de legalitate (procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă și care nu sunt acte administrativ-fiscale, nefiind întocmite de către Agenția Națională de Administrare Fiscală), conduce la încălcarea accesului liber la justiție și că, pe de altă parte, atât constatarea contravențiilor, cât și aplicarea sancțiunilor respective prevăzute de normele criticate reprezintă o încălcare a activității economice și a dreptului de proprietate al unor operatori economici. … 15.Cu privire la dispozițiile art. 21 din Constituție, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa referitoare la accesul liber la justiție, Curtea, în mod constant, a statuat că acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispozițiilor cuprinse în art. 126 alin. (2) din Constituție (Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005). … 16.Aplicând considerentele de principiu la normele deduse controlului de constituționalitate, Curtea observă că Legea nr. 12/1990 cuprinde dispoziții care să dea efectivitate normelor constituționale, întrucât, așa cum este prevăzut la art. 4 din această lege, contravențiilor prevăzute la art. 1 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare. În acest context, Curtea reține că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cuprinde, în capitolul IV – Căile de atac (art. 31-36), dispoziții în virtutea cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Astfel, potrivit prevederilor art. 31 din acest act normativ, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, implicit și cu privire la modul de comunicare a procesului-verbal, și hotărăște, după caz, asupra sancțiunii/despăgubirii stabilite/măsurii confiscării. Astfel, instanța de judecată, după administrarea întregului probatoriu, este cea care va stabili situația de fapt cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și, în funcție de cele constatate, va dispune în consecință. Prin urmare, din perspectiva pretinsei încălcări a accesului liber la justiție, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 17.În ceea ce privește aspectele învederate cu privire la regimul juridic al proceselor-verbale întocmite de inspectorii antifraudă la care face referire autoarea excepției de neconstituționalitate și care sunt prevăzute de diferite acte normative, Curtea observă că, având în vedere necesitatea consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, legiuitorul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, care prevede la art. 3 că în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală se înființează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală. Ca urmare a înființării Direcției generale antifraudă fiscală, prin art. III pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, legiuitorul a introdus în vechiul Cod de procedură fiscală – Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, în cuprinsul titlului VI^2 – Controlul antifraudă, art. 93^3 intitulat Reguli privind controlul operativ și inopinat, care reglementează controlul antifraudă, ca formă distinctă de control fiscal. Această soluție legislativă a fost preluată, ulterior, de art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, prevederi potrivit cărora controlul operativ și inopinat se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de control tematic, care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate, iar la finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii. Prin Decizia nr. 783 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 17 februarie 2020, paragrafele 15-20, Curtea, în funcție de tipurile de procese-verbale care pot fi încheiate de către inspectorii antifraudă, a remarcat următoarele particularități ale acestora: (i) procesul-verbal pentru constatarea și sancționarea contravențiilor este actul de constatare a unei abateri și de aplicare a unei sancțiuni chiar de către organul de control, fiind supus dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare; (ii) procesul-verbal de control pentru stabilirea stării de fapt reprezintă actul de control bilateral care se întocmește de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ și inopinat, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale și pentru stabilirea implicațiilor fiscale ale acestora. Constatările inspectorilor antifraudă rezultate în urma unei acțiuni de control operativ și inopinat se valorifică în funcție de natura constatărilor și obiectivul controlului, iar procesul-verbal se comunică contribuabilului, conform prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare. Această categorie de procese-verbale reprezintă simple acte de constatare care nu produc efecte juridice prin ele însele, urmând a fi valorificate ulterior prin emiterea unui act fiscal; (iii) procesul-verbal pentru constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală reprezintă atât act de sesizare a organelor de urmărire penală, cât și mijloc de probă în cadrul procesului penal, împotriva sa existând căi de atac în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală. Curtea a remarcat, de asemenea, că, potrivit art. 350 din Codul de procedură fiscală, în cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenției Naționale de Administrare Fiscală efectuarea de controale fiscale, conform obiectivelor stabilite, iar rezultatul acestor controale se consemnează în procese-verbale, care nu constituie însă titlu de creanță fiscală. Astfel, procesul-verbal întocmit de inspectorii antifraudă cu ocazia controlului curent, operativ și inopinat sau a controlului tematic nu întrunește trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ fiscal, ci doar constată unele situații faptice și documentare pentru stabilirea stării de fapt fiscale sau constată unele împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și implicațiile fiscale ale acestora. Prin urmare, având în vedere natura juridică a proceselor-verbale întocmite de inspectorii antifraudă în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, respectiv faptul că acestea nu au caracterul unui act administrativ fiscal, întrucât nu dau naștere, nu sting și nu modifică raporturi juridice de natură fiscală, acesta nu poate fi atacat pe cale separată, ci doar odată cu actul administrativ pe care îl precedă. … 18.Cu privire la critica raportată la art. 135 din Constituție, prin Decizia nr. 805 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 februarie 2021, paragraful 20, Curtea a observat că aceasta este neîntemeiată, deoarece accesul liber al persoanelor la o activitate economică și libertatea comerțului, potrivit dispozițiilor constituționale, implică o reglementare din partea statului, iar textele de lege criticate nu fac decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea și Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Prin urmare, normele criticate sunt o expresie a dispozițiilor constituționale în ceea ce privește atât libertatea economică și a comerțului desfășurată în condițiile legii, cât și cu privire la obligația de a proteja interesele naționale prin asigurarea unui cadru de transparență în ceea ce privește activitatea economică și a factorilor de producție. … 19.De altfel, prin Decizia nr. 273 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 36, Curtea a constatat că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile criticate în contextul dat, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Or, instituirea și, respectiv, aplicarea în mod legal a unei amenzi de către organele de control abilitate pentru o contravenție săvârșită este consecința legitimă a încălcării unei norme legale, fapt ce nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției (în acest sens, a se și vedea Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză. … 20.Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că normele criticate, de asemenea, au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu prevederile constituționale în componentele privind protecția și garantarea proprietății, precum și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții numai în condițiile legii, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 641 din 13 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 26 mai 2023, și Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1177 din 4 decembrie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Cu acele prilejuri, instanța de contencios constituțional a reținut că măsura confiscării cu privire la mărfurile și produsele care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea activităților comerciale ilicite prevăzute de art. 1 din Legea nr. 12/1990, precum și a sumelor de bani și a lucrurilor dobândite prin săvârșirea respectivelor contravenții reprezintă o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populației împotriva unor activități comerciale ilicite. O atare atingere adusă dreptului de proprietate este permisă expres de dispozițiile art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii“. Soluția legislativă criticată nu instituie o prezumție de dobândire ilicită a bunurilor, deoarece presupune existența dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor și încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură accesorie aplicată în contextul dobândirii ilegale și se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârșirea contravenției (a se vedea și Decizia nr. 417 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 18 decembrie 2020, paragrafele 15 și 16, sau Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003). … 21.Astfel, aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința directă a unor încălcări ale legii (Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, precitată, paragraful 17). Or, interdicția confiscării averii dobândite licit și prezumția caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituție, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, potrivit alin. (9). Prin însăși săvârșirea contravenției, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecința firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituție, a posibilității de a suferi rigorile legii, între care și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. Prin săvârșirea unei contravenții se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată (Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Iron Made International – S.R.L. din comuna Văleni, județul Dâmbovița, în Dosarul nr. 9.749/315/2019 al Judecătoriei Târgoviște și constată că dispozițiile art. 1 lit. e), ale art. 2 alin. (1) și (2) și ale art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgoviște și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește