DECIZIA nr. 354 din 27 iunie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 778 din 29 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 132 31/05/2017 ART. 14
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 19REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 67
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 14
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 15
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 29 25/01/2005
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 41REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 41REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 321 30/05/2023
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 119 16/03/2023
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 583 23/11/2022
ART. 43REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 6
ART. 43REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 19
ART. 44REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 2
ART. 45REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 23
ART. 46REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 24
ART. 49REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 49REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 51REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007
ART. 51REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007 ART. 10
ART. 51REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007 ART. 12
ART. 53REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017
ART. 53REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 6
ART. 53REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017
ART. 53REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 19
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 54REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 23
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 58REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 58REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 58REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 19 22/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 05/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 194 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 73 01/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 244 25/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 233 23/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 487 28/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 495 03/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 468 14/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 593 31/10/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din București în Dosarul nr. 456/299/2019 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.544D/2020.2.->La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.545D/2020-nr. 1.550D/2020, nr. 1.556D/2020, nr. 1.576D/ 2020-nr. 1.578D/2020, nr. 1.583D/2020, nr. 1.613D/2020, nr. 1.688D/2020-nr. 1.691D/2020, nr. 1.733D/2020-nr. 1.739D/2020, nr. 1.762D/2020-nr. 1.766D/2020, nr. 1.776D/ 2020, nr. 1.842D/2020, nr. 1.869D/2020-nr. 1.871D/2020, nr. 1.894D/2020-nr. 1.897D/2020, nr. 1.899D/2020, nr. 1.916D/ 2020, nr. 1.921D/2020-nr. 1.925D/2020, nr. 1.928D/2020, nr. 1.929D/2020, nr. 1.940D/2020-nr. 1.944D/2020, nr. 1.967D/ 2020, nr. 1.970D/2020-1.978D/2020, nr. 2.133D/2020, nr. 2.134D/2020, nr. 2.137D/2020-nr. 2.141D/2020, nr. 2.327D/2020-nr. 2.330D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din București, în dosarele nr. 11.768/299/2019, nr. 18.957/299/2019, nr. 15.754/299/2019, nr. 8.691/299/2019 și nr. 32.090/299/2018 ale Tribunalului București - Secția a VI-a civilă, în dosarele nr. 26.471/325/2019, nr. 35.381/325/2019, nr. 24.518/325/2019*, nr. 27.173/325/2019, nr. 25.333/325/2019, nr. 20.378/325/2019, nr. 21.849/325/2019, nr. 25.630/325/2019, nr. 5.255/325/2019, nr. 33.205/325/2019, nr. 16.393/325/2019, nr. 16.987/325/2019, nr. 21.834/325/2019, nr. 23.399/325/2019, nr. 23.893/325/2019, nr. 26.463/325/2019, nr. 1.584/325/2019, nr. 19.851/325/2019, nr. 21.824/325/2019, nr. 23.392/325/2019, nr. 23.656/325/2019, nr. 21.364/325/2019*, nr. 23.897/325/2019, nr. 19.859/325/2018, nr. 11.466/325/2019, nr. 23.664/325/2019, nr. 33.207/325/2019, nr. 25.636/325/2019, nr. 25.634/325/2019 și nr. 27.301/325/2019 ale Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 5.917/325/2020, nr. 23.660/325/2019, nr. 25.342/325/2019, nr. 4.627/325/2020, nr. 30.550/325/2019, nr. 806/325/2020, nr. 5.784/325/2020, nr. 6.118/325/2020, nr. 10.228/325/2020, nr. 5.915/325/2020, nr. 30.877/325/2019 și nr. 30.881/325/2019 ale Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, în dosarele nr. 36.738/325/2019*, nr. 7.528/325/2020, nr. 1.148/325/2020 și nr. 6.733/325/2020 ale Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 9.025/315/2019 al Judecătoriei Târgoviște, în dosarele nr. 9.867/299/2020, nr. 11.799/299/2020, nr. 15.855/299/2020, nr. 15.860/299/2020, nr. 10.477/299/2020 și nr. 13.819/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 10.088/299/2020, nr. 37.239/299/2019 și nr. 19.601/299/2020, nr. 20.851/299/2020, nr. 11.112/299/2020, nr. 11.838/299/2020, nr. 15.915/299/2020, nr. 16.261/299/2020, nr. 17.856/299/2020 și nr. 19.070/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și în Dosarul nr. 23.049/299/2018 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă, precum și de Societatea Euroins România Asigurare-Reasigurare - S.A. din Ilfov în dosarele nr. 13.516/94/2019 și nr. 12.391/94/2019 ale Tribunalului Ilfov - Secția civilă și în Dosarul nr. 21.727/94/2019 al Judecătoriei Buftea - Secția civilă.4.->La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.545D/2020-nr. 1.550D/2020, nr. 1.556D/2020, nr. 1.576D/2020-nr. 1.578D/2020, nr. 1.583D/ 2020, nr. 1.613D/2020, nr. 1.688D/2020-nr. 1.691D/2020, nr. 1.733D/2020-nr. 1.739D/2020, nr. 1.762D/2020-nr. 1.766D/2020, nr. 1.776D/2020, nr. 1.842D/2020, nr. 1.869D/2020-nr. 1.871D/2020, nr. 1.894D/2020-nr. 1.897D/2020, nr. 1.899D/2020, nr. 1.916D/2020, nr. 1.921D/ 2020-nr. 1.925D/2020, nr. 1.928D/2020, nr. 1.929D/2020, nr. 1.940D/2020-nr. 1.944D/2020, nr. 1.967D/2020, nr. 1.970D/ 2020-1.978D/2020, nr. 2.133D/2020, nr. 2.134D/2020, nr. 2.137D/2020-nr. 2.141D/2020, nr. 2.327D/2020-nr. 2.330D/2020 la Dosarul nr. 1.544D/2020, care a fost primul înregistrat.6.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere că dispoziția legală criticată este clară sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precisă sub aspectul soluției legislative alese și al limbajului folosit și previzibilă sub aspectul scopului și al consecințelor pe care le antrenează.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: 7.Prin încheierile din 28 iulie 2020, 22 septembrie 2020 și 20 octombrie 2020, precum și prin deciziile civile nr. 916 din 16 iunie 2020, nr. 624 din 2 iunie 2020, pronunțate în dosarele nr. 456/299/2019, 11.768/299/2019, nr. 18.957/299/2019, nr. 15.754/299/2019, nr. 8.691/299/2019 și nr. 32.090/299/2018, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.8.Prin încheierile din 15 și 22 septembrie 2020, 8 iulie 2020, 29 septembrie 2020, 21 septembrie 2019, 12 octombrie 2020, 27 octombrie 2020, precum și prin deciziile nr. 1.068/A, nr. 1.091/A, nr. 1.089/A, nr. 1.055/A din 7 august 2020, nr. 1.266/A din 2 octombrie 2020, nr. 1.568/A din 10 noiembrie 2020, nr. 1.421/A din 20 octombrie 2020 și nr. 1.558/A din 10 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 26.471/325/2019, nr. 35.381/325/2019, nr. 24.518/325/2019*, nr. 27.173/325/2019, nr. 25.333/325/2019, nr. 20.378/325/2019, nr. 21.849/325/2019, nr. 25.630/325/2019, nr. 5.255/325/2019, nr. 33.205/325/2019, nr. 16.393/325/2019, nr. 16.987/325/2019, nr. 21.834/325/2019, nr. 23.399/325/2019, nr. 23.893/325/2019, nr. 26.463/325/2019, nr. 1.584/325/2019, nr. 19.851/325/2019, nr. 21.824/325/2019, nr. 23.392/325/2019, nr. 23.656/325/2019, nr. 21.364/325/2019*, nr. 23.897/325/2019, nr. 19.859/325/2018, nr. 11.466/325/2019, nr. 23.664/325/2019, nr. 33.207/325/2019, nr. 25.636/325/2019, nr. 25.634/325/2019 și nr. 27.301/325/2019, Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 9.Prin încheierile din 16 iulie 2020, 16 septembrie 2020, 9 septembrie 2020, încheierile nr. 11.005 și nr. 11.004 din 1 octombrie 2020, încheierile din 21 octombrie 2020, 2 octombrie 2020 și 16 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 5.917/325/2020, nr. 23.660/325/2019, nr. 25.342/325/2019, nr. 4.627/325/2020, nr. 30.550/325/2019, nr. 806/325/2020, nr. 5.784/325/2020, nr. 6.118/325/2020, nr. 10.228/325/2020, nr. 5.915/325/2020, nr. 30.877/325/2019 și nr. 30.881/325/2019, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017.10.Prin sentințele civile nr. 6.678 din 17 iulie 2020, nr. 8.818 din 15 septembrie 2020 și nr. 10.289 din 8 octombrie 2020, precum și prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 36.738/325/2019*, nr. 7.528/325/2020, nr. 1.148/325/2020 și nr. 6.733/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 11.Prin Încheierea din 9 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.025/315/2019, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 12.Prin încheierile din 12, 8 și 21 octombrie 2020 și 7 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 9.867/299/2020, nr. 11.799/299/2020, nr. 15.855/299/2020, nr. 15.860/299/2020, nr. 10.477/299/2020, nr. 13.819/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 13.Prin încheierile din 24 august 2020, 16 iunie 2020, 6 octombrie 2020, 13 octombrie 2020, 3 noiembrie 2020, 16 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 10.088/299/2020, nr. 37.239/299/2019 și nr. 19.601/299/2020, nr. 20.851/299/ 2020, nr. 11.112/299/2020, nr. 11.838/299/2020, nr. 15.915/299/ 2020, nr. 16.261/299/2020, nr. 17.856/299/2020 și nr. 19.070/ 299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 14.Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 23.049/299/2018, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 15.Excepția a fost ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance – S.A. din București în cauze având ca obiect obligarea la plata unei sume reprezentând diferență pretenții, raportate la cuantumul despăgubirilor în dosare de daună, cu penalitățile de întârziere aferente.16.Prin Încheierea din 6 octombrie 2020 și Decizia civilă nr. 2.244 din 15 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 13.516/94/2019 și nr. 12.391/94/2019, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017.17.Prin Sentința civilă nr. 7.002 din 30 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.727/94/2019, Judecătoria Buftea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017. 18.Excepția a fost ridicată de Societatea Euroins România Asigurare-Reasigurare – S.A. din Ilfov în cauze având ca obiect obligarea la plata unei sume reprezentând diferență pretenții, raportate la cuantumul despăgubirilor în dosare de daună, cu penalitățile de întârziere aferente.19.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece, fiind lipsite de previzibilitate și claritate, permit stabilirea în mod arbitrar și abuziv, de către unitatea reparatoare, a unui preț pe oră, pentru manopera efectuată, mult peste prețurile de referință din piața specifică. Astfel cum sunt redactate, fără a exista obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, dispozițiile legale criticate lasă stabilirea prețului la totala dispoziție a unității reparatoare, care poate fixa practic orice valoare a reparației. În acest mod, s-au creat premisele unui comportament abuziv din partea unităților reparatoare, care au înțeles să utilizeze prețuri pe oră de manoperă cu mult peste ceea ce se practică pe piața de profil și să utilizeze un alt preț, cu mult majorat, față de cel afișat, încălcându-se astfel și prevederile art. 67 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.20.Mai mult, prețul pe oră de manoperă nici nu este negociat cu cealaltă parte contractantă, persoana asigurată la societatea de asigurări, care nu are niciun interes să negocieze sau să facă opoziție la prețul solicitat de unitatea reparatoare. O altă deficiență a textului de lege criticat constă în faptul că, potrivit acestuia, unitatea reparatoare are la dispoziție posibilitatea să opteze pentru una sau alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației, „folosind sisteme de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a prețului pe ora de manoperă afișată“. Astfel, art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 prezintă o deficiență de conținut gravă, care îi conferă caracter neconstituțional, întrucât nu prevede și criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. Această deficiență permite unității reparatoare majorarea în mod arbitrar și abuziv a prețului de manoperă în relația contractuală directă cu persoana asigurată la societatea de asigurare, în special atunci când valoarea reparației urmează să fie achitată de către asigurător. 21.În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului privind exigențele de calitate a legii. 22.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că „bunurile“ societății, obiect al încălcării, sunt reprezentate de sumele achitate în plus ca urmare a majorării în mod arbitrar și abuziv a prețului orei de manoperă de către unitățile reparatoare. Astfel, se permite unităților reparatoare, invocând principiile pieței libere, în special atunci când valoarea reparației urmează să fie achitată de asigurător, să stabilească prețuri arbitrare, excesive și abuzive, în relația contractuală directă cu persoana prejudiciată. Asigurătorul are calitatea de terț față de contractul dintre unitatea reparatoare și persoana prejudiciată, neavând niciun control asupra modului de stabilire a prețului pieselor și al manoperei. 23.Există posibilitatea ca ulterior să se cenzureze această practică, prin neplata diferențelor dintre prețurile practicate în piață și prețul solicitat, însă unitățile reparatoare se adresează instanțelor judecătorești, care, într-o proporție covârșitoare, le admit cererile și le obligă, pe lângă plata acestor diferențe, și la plata de penalități. Prin actuala redactare a dispozițiilor legale criticate, este evident că unitățile reparatoare sunt invitate la o conduită arbitrară și abuzivă, ce are drept consecință afectarea patrimoniului societății de asigurare. Contrar art. 44 alin. (2) din Constituție, sunt favorizate unitățile reparatoare și patrimoniul acestora în detrimentul societăților de asigurare al căror patrimoniu este mai puțin ocrotit de legiuitor.24.Se mai susține că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, în special teza potrivit căreia la stabilirea valorii reparației unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă, încalcă art. 1 alin. (3) și art. 57 din Legea fundamentală, prin corelare cu art. 14 și 15 din Codul civil, legiuitorul având obligația constituțională să adopte legi care să nu creeze cadrul pentru comiterea unor abuzuri de drept, astfel cum este situația reglementării criticate, prin care se instituie posibilitatea pentru anumite entități (unitățile de service care efectuează reparații ale unor vehicule implicate în accidente rutiere) să stabilească în mod unilateral și absolut discreționar valoarea reparației, prin utilizarea propriei valori a orei de manoperă, care nu poate fi contestată de entitatea obligată să facă plata. Prin această reglementare este rupt echilibrul în circuitul civil, întrucât dispoziția legală criticată prevede valabilitatea unei obligații sub condiție pur potestativă, ce depinde exclusiv de voința unei persoane.25.Se apreciază, totodată, că reglementarea criticată contravine și art. 16 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care prin aceasta se creează în mod evident o discriminare între cele două părți ale raportului juridic, unitatea reparatoare putând să își folosească propria valoare a orei de manoperă, fără ca asigurătorul să o poată contesta, indiferent de cuantumul acesteia, și fără ca această valoare să poată fi negociată sau să fie raportată la un criteriu obiectiv și independent de voința părții.26.De asemenea, se susține că reglementarea criticată din Legea nr. 132/2017 este neconstituțională, întrucât lasă loc arbitrarului și oferă posibilitatea comiterii unor abuzuri.27.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu sunt lipsite de claritate și previzibilitate, iar dreptul de proprietate privată al asigurătorului RCA este pe deplin respectat, riscurile acoperite de asigurarea RCA și limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA fiind stabilite prin lege. Ceea ce o nemulțumește pe autoarea excepției este modalitatea în care textul criticat este interpretat în practica judiciară, respectiv faptul că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă, fără ca aceasta să fie reglementată legal. În opinia instanței, prin impunerea unui criteriu legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă s-ar putea aduce atingere principiului libertății economice, consacrat de art. 45 din Constituție. În ceea ce privește invocarea art. 44 din Constituție, în jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat că „executarea oricărei obligații de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. În toate cazurile în care o asemenea obligație se execută, chiar și în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituționale“ (Decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2005). De asemenea, în dosarele nr. 1.942D/2020 și nr. 1.943D/2020, instanța apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) și art. 44 din Constituție, întrucât obligă asigurătorul să achite despăgubiri care pot depăși prejudiciul efectiv suferit de către terțul prejudiciat, fiind încălcat dreptul de proprietate al societății de asigurări.28.Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile criticate nu pot fi apreciate ca fiind lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât permit stabilirea în mod neechivoc a cuantumului despăgubirii datorate înainte de efectuarea reparației autovehiculului, respectiv prin utilizarea contravalorii orei de manoperă practicate de unitatea reparatoare. Chiar dacă prețurile folosite de unitățile reparatoare nu sunt aceleași, uneori constatându-se diferențe semnificative, această împrejurare nu afectează cerințele de previzibilitate și claritate ale legii, societățile de asigurare având posibilitatea ca, pe baza acestor norme, să își modeleze conduita astfel încât să fie respectate drepturile și interesele persoanelor ale căror autoturisme au fost avariate într-un accident rutier. Nici încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție sau a art. 1 din Protocolul adițional la Convenție nu poate fi reținută, întrucât readucerea autovehiculului avariat la starea inițială presupune introducerea acestuia la o unitate reparatoare care în mod firesc va folosi propria valoare a orei de manoperă, neexistând nicio rațiune pentru care unitatea să fie obligată să accepte tarife mai mici sau plafonate. În condițiile în care societatea de asigurare trebuie să reparare integral prejudiciul produs, plata acestor sume nu poate fi apreciată ca fiind o încălcare a dreptului de proprietate al asigurătorului.29.Judecătoria Timișoara – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel, nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. De asemenea, în dosarele nr. 1.556D/2020, nr. 1.576D/2020, nr. 1.577D/2020, nr. 1.578D/2020, nr. 1.583D/2020, instanța, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. Totodată, în dosarele nr. 2.141D/2020 și nr. 2.330D/2020, instanța apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd și un criteriu legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. Astfel, lipsa de previzibilitate a normei legale supuse controlului de constituționalitate permite stabilirea de către unitățile reparatoare a unui preț pe ora de manoperă peste prețurile de referință din piață.30.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel, nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.31.Tribunalul Ilfov – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că aspectele ce formează obiectul reglementării criticate nu evocă nicio inegalitate între persoane și nici chestiunea exercitării cu rea-credință a drepturilor recunoscute de lege. În contextul economiei de piață și al libertății pe piața concurențială economică, stabilirea unei valori a orei de manoperă nu poate semnifica o încălcare a drepturilor celorlalte persoane.32.Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Așadar, exigența previzibilității legii privește modul de receptare a conținutului actelor normative de corpul social, în sensul de înțelegere a acestuia, norma juridică trebuind să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează nu trebuie doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci trebuie să le și înțeleagă. Or, textul legal contestat nu este previzibil.33.Judecătoria Buftea – Secția civilă apreciază că excepția nu este întemeiată, întrucât, conform principiului libertății economice, unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, iar prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto sunt liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului care nu are o răspundere directă, ci una care derivă din contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, deoarece s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor.34.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 apar ca fiind clare și în conformitate cu cerințele de previzibilitate și nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al societății de asigurare, libertatea unităților reparatoare de a utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, oferită de către legiuitor prin edictarea acestei norme, urmărind scopul legitim de a proteja principiul libertății economice.35.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel, nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare – contract esențialmente aleatoriu – asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. De asemenea, în dosarele nr. 1.970D/2020, nr. 1.971D/2020 și nr. 1.972D/2020, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanța nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.36.Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.37.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.38.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:39.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.40.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, potrivit cărora „Valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată“.41.Autoarele excepției apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică și art. 57 privind exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.42.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023, și deciziile nr. 5 din 31 ianuarie 2023, nr. 65 din 28 februarie 2023, nr. 119 din 16 martie 2023*) și Decizia nr. 321 din 30 mai 2023**), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.*) Decizia Curții Constituționale nr. 119 din 16 martie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 17 iulie 2023.**) Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 30 mai 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 3 august 2023.43.Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea normei juridice, Curtea a observat că se critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare, care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, critici ce nu se subsumează însă unor veritabile critici de neconstituționalitate. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice și principiului liberei circulații a serviciilor, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi să aleagă un alt cocontractant, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată. În acest sens sunt, de altfel, prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) și alin. (12) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 1 august 2017, precum și cele ale art. 6 alin. (8) și (9) din Legea nr. 132/2017, care conferă persoanei prejudiciate dreptul ca, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, fără nicio restricție sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unității reparatoare auto, care ar putea să îi influențeze opțiunea.44.Referitor la critica privind posibilitatea unității reparatoare de a opta pentru una sau alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației, Curtea a apreciat că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, evidențiind explicit cele două modalități de cuantificare a despăgubirilor datorate de asigurător, și anume prin folosirea sistemelor de evaluare specializate (precum Audatex, Autovista, DAT, GT Motive) și prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. În acest context, Curtea a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, sistemele de evaluare specializate reprezintă o aplicație informatică ce se bazează pe un ansamblu de date, metode și algoritmi de calcul care este utilizat ca suport în stabilirea costurilor de reparație a vehiculelor și bunurilor avariate, precum și/sau la stabilirea valorii de piață a acestora la data evenimentului.45.Curtea a menționat că art. 23 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 prevede că, la stabilirea ofertei de despăgubire după identificarea vehiculelor și evidențierea complexității structurii de echipare, a dotărilor de serie și opționale, se iau în considerare o serie de factori, și anume: a) pentru evaluarea costurilor de readucere a vehiculului la starea anterioară producerii evenimentului: piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație în România și statele membre; manopera aferentă reparației și cea aferentă operațiilor necesare din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului; b) pentru evaluarea valorii de vânzare de piață: factori specifici de corecție; existența unor avarii preexistente; istoricul de exploatare a vehiculului, precum utilizarea în regim de școală de șoferi, taxi, închiriere și altele.46.Așadar, cuantificarea despăgubirilor se face pe baza prețurilor de referință pe piață, la stabilirea lor folosindu-se sisteme de evaluare specializate, acestea reprezentând un punct de pornire, de evaluare estimativă a daunelor, luându-se în calcul piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație, la care se adaugă manopera aferentă reparației și operațiunilor necesare, din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (6) și (9) din norma precitată, dacă pentru anumite părți componente sau piese ale vehiculului lipsesc prețurile de piață practicate pe piața din România, valoarea acestora se stabilește pe baza prețurilor de piață din alte state membre, dovedite prin orice mijloc de probă. La evaluarea vehiculului se au în vedere starea tehnică, de întreținere și eventualele modificări ale structurii de echipare a acestuia survenite între data comercializării și data producerii evenimentului, certificate de către specialistul în constatarea daunelor.47.Astfel, Curtea a reținut că, tocmai pentru a preîntâmpina situații în care evaluarea estimativă poate fi diferită în funcție de utilizatorul sistemului de evaluare specializat, legiuitorul a instituit obligația asigurătorului de a formula oferta de despăgubire luând în calcul toate elementele necesare aducerii autovehiculului la starea anterioară evenimentului rutier și posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege în mod liber o unitate reparatoare auto în vederea efectuării reparației, urmând ca în cazul în care există diferențe de costuri, indiferent de modalitatea de stabilire a valorii reparației, acestea să fie reglate după depunerea documentelor de reparație din care să rezulte costurile certe. Or, procedând într-o atare manieră, Curtea a apreciat că nu se aduce atingere drepturilor asigurătorului RCA, răspunderea de care este ținut acesta fiind una limitată de contractul de asigurare și de lege.48.Prin urmare, din perspectiva conținutului său normativ, reglementarea legală criticată este clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului său, precisă, sub aspectul soluției legislative alese și al limbajului folosit, și previzibilă, sub aspectul scopului și al consecințelor pe care le antrenează. Prin urmare, Curtea nu a constatat încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.49.Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție coroborate cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dedusă, în opinia autoarelor excepției, din împrejurarea că sunt favorizate unitățile reparatoare, care, invocând principiile pieței libere, stabilesc prețuri arbitrare în detrimentul societăților de asigurare, al căror patrimoniu este mai puțin ocrotit de legiuitor.50.În acest context, Curtea a reținut că prin încheierea contractului de asigurare, care este esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus, totodată, și la riscul unei pierderi, iar existența și întinderea acestuia depind de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să aplice art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, cu ocazia desfășurării activităților specifice acestora, nu pot fi însă convertite în vicii de neconstituționalitate de natură să antreneze controlul de constituționalitate exercitat de către instanța de contencios constituțional.51.Curtea a observat, de altfel, că prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, legiuitorul a avut drept scop o mai bună funcționare a pieței și asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, stabilind posibilitatea sesizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în vederea dispunerii de măsuri pentru stoparea și combaterea practicilor comerciale incorecte [a se vedea art. 10 alin. (1) și (2) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 363/2007].52.În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a observat că aceasta este dedusă din împrejurarea că prin reglementarea criticată se creează o discriminare între cele două părți ale raportului juridic, întrucât unitatea reparatoare își poate folosi propria valoare a orei de manoperă, fără ca asigurătorul să o poată contesta, indiferent de cuantumul acesteia. Or, din această perspectivă, în jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat.53.Or, din analiza cadrului legislativ în vigoare din domeniul asigurărilor obligatorii RCA, respectiv a Legii nr. 132/2017 și a Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, Curtea a observat că asigurătorul RCA nu are aceleași atribuții precum cele care incumbă în sarcina unităților reparatoare auto, astfel încât, din perspectiva activităților desfășurate, nu se poate reține existența unei situații similare, care să antreneze incidența art. 16 din Constituție. Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2017, și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA. Totodată, astfel cum rezultă din art. 19 alin. (12) și (13) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, soluțiile tehnice finale de remediere a avariilor se stabilesc de către unitatea reparatoare, în acord cu documentația tehnică din manualul de reparație al producătorului auto, și sunt acceptate de către persoana prejudiciată. Părțile pot agrea constatarea avariilor și întocmirea procesului-verbal de constatare prin transmiterea de informații și documente prin mijloace electronice de comunicare.54.Cu privire la susținerile potrivit cărora unitatea reparatoare poate să își folosească propria valoare a orei de manoperă, fără ca asigurătorul să o poată contesta, indiferent de cuantumul acesteia, Curtea a subliniat că, așa cum prevede art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. Întrucât legislația nu stabilește dacă un mod de evaluare primează în defavoarea celuilalt, în cazul în care părțile nu pot conveni în mod amiabil asupra modului de calcul al sumei cuvenite drept despăgubire, litigiul poate fi soluționat fie prin mecanisme alternative de soluționare [de exemplu, Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Nonbancar (SAL-Fin)], fie pe baza hotărârii definitive a instanței, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 132/2017. În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă [art. 23 alin. (6) din Legea nr. 132/2017].55.Curtea a mai reținut că în situația constatării unor eventuale neregularități/abuzuri din partea unităților reparatoare auto (cu privire la stabilirea valorii proprii a orei de manoperă), Curtea a apreciat că acestea pot fi sancționate prin mecanisme instituite la nivel legal, preponderent de natură jurisdicțională, dar și prin sesizarea instituțiilor cu atribuții în acest domeniu (spre exemplu, Consiliul Concurenței sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor), care pot interveni pentru remedierea neregularităților/abuzurilor constatate.56.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 57, Curtea a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză.57.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.58.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance – S.A. din București în dosarele nr. 456/299/2019, nr. 11.768/299/2019, nr. 18.957/299/2019, nr. 15.754/299/2019, nr. 8.691/299/2019 și nr. 32.090/299/2018 ale Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, în dosarele nr. 26.471/325/2019, nr. 35.381/325/2019, nr. 24.518/325/2019*, nr. 27.173/325/2019, nr. 25.333/325/2019, nr. 20.378/325/2019, nr. 21.849/325/2019, nr. 25.630/325/2019, nr. 5.255/325/2019, nr. 33.205/325/2019, nr. 16.393/325/2019, nr. 16.987/325/2019, nr. 21.834/325/2019, nr. 23.399/325/2019, nr. 23.893/325/2019, nr. 26.463/325/2019, nr. 1.584/325/2019, nr. 19.851/325/2019, nr. 21.824/325/2019, nr. 23.392/325/2019, nr. 23.656/325/2019, nr. 21.364/325/2019*, nr. 23.897/325/2019, nr. 19.859/325/2018, nr. 11.466/325/2019, nr. 23.664/325/2019, nr. 33.207/325/2019, nr. 25.636/325/2019, nr. 25.634/325/2019 și nr. 27.301/325/2019 ale Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 5.917/325/2020, nr. 23.660/325/2019, nr. 25.342/325/2019, nr. 4.627/325/2020, nr. 30.550/325/2019, nr. 806/325/2020, nr. 5.784/325/2020, nr. 6.118/325/2020, nr. 10.228/325/2020, nr. 5.915/325/2020, nr. 30.877/325/2019 și nr. 30.881/325/2019 ale Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, în dosarele nr. 36.738/325/2019*, nr. 7.528/325/2020, nr. 1.148/325/2020 și nr. 6.733/325/2020 ale Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 9.025/315/2019 al Judecătoriei Târgoviște, în dosarele nr. 9.867/299/2020, nr. 11.799/299/2020, nr. 15.855/299/2020, nr. 15.860/299/2020, nr. 10.477/299/2020 și nr. 13.819/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 10.088/299/2020, nr. 37.239/299/2019, nr. 19.601/299/2020, nr. 20.851/299/2020, nr. 11.112/299/2020, nr. 11.838/299/2020, nr. 15.915/299/2020, nr. 16.261/299/2020, nr. 17.856/299/2020 și nr. 19.070/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și în Dosarul nr. 23.049/299/2018 al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă, precum și de Societatea Euroins România Asigurare-Reasigurare – S.A. din Ilfov în dosarele nr. 13.516/94/2019 și nr. 12.391/94/2019 ale Tribunalului Ilfov – Secția civilă și în Dosarul nr. 21.727/94/2019 al Judecătoriei Buftea – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VI-a civilă, Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, Tribunalului Ilfov - Secția civilă, Judecătoriei Târgoviște, Judecătoriei Buftea - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă și Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE->
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici->
-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x