DECIZIA nr. 354 din 11 iulie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1016 din 10 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LALEGE 227 08/09/2015
ART. 5REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 13
ART. 5REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ART. 6REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 457
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 252 20/07/2022 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 47
ART. 10REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 10REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 457
ART. 10REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 12REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 457
ART. 12REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ART. 12REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 CAP. 2
ART. 13REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 457
ART. 13REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 462
ART. 14REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LALEGE 296 18/12/2020 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 16REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 16REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 457
ART. 16REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 458
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Cătălin Dobrică și Florineta-Viorica Dobrică în Dosarul nr. 2.935/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 828D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că, în realitate, este vizat termenul până la care trebuie depus raportul de evaluare a clădirilor, urmărindu-se ca dispozițiile legale criticate, în coroborare cu cele la care fac trimitere, să primească o interpretare din partea instanței de contencios constituțional care să conducă la modificarea acestora în sensul dorit de autorii excepției de neconstituționalitate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.935/114/2018, Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Cătălin Dobrică și Florineta-Viorica Dobrică într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea deciziei de impunere, precum și a deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva acesteia, decizii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 227/2015.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât, în ceea ce privește interpretarea aplicării dispozițiilor art. 458 alin. (4) din Codul fiscal, chiar și în măsura în care la momentul emiterii deciziei de impunere contribuabilul a depus raportul de evaluare a clădirii, cu toate că raportul nu a fost depus la primul termen de plată din anul de referință, aceasta este contrară principiului egalității și al așezării juste a sarcinilor fiscale. Potrivit art. 13 din Codul de procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege, iar dacă aceasta nu reiese clar din textul legii, trebuie să se țină seama de scopul emiterii normei respective ce rezultă din documentele care însoțesc actul normativ în discuție. Or, rațiunea instituirii cotei majorate de impozit prevăzute la art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 este aceea, pe de o parte, de a sancționa pasivitatea contribuabilului care până la momentul emiterii deciziei de impunere nu a depus raportul de evaluare a clădirii și, pe de altă parte, de a oferi organelor fiscale un barem unitar de aplicare a impozitelor. Prin urmare, textul criticat este constituțional numai în măsura în care, la momentul emiterii deciziei de impunere, organul fiscal nu deține datele necesare calculării impozitului conform art. 458 alin. (1) din Codul fiscal.6.Tribunalul Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Pe de o parte, nu se arată în ce constă presupusa discriminare invocată în susținerea excepției, având în vedere că normele criticate sunt de generală aplicabilitate și se aplică tuturor contribuabililor aflați în situații juridice similare cu autorii excepției. Pe de altă parte, raportat la conținutul prevederilor art. 458 alin. (4) din Codul fiscal, în coroborare cu cele la care acestea fac trimitere, respectiv ale art. 457 din același Cod fiscal, care reglementează modul de stabilire a valorii impozabile a clădirilor rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice și care este, de asemenea, de generală aplicare, învederează că nu există un temei just pentru a aprecia că prin impunerea unei cote de 2% din valoarea impozabilă determinată potrivit criteriilor prevăzute la art. 457 din Codul fiscal sunt încălcate dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție. În acest sens, se învederează că autoritățile administrativ-fiscale trebuie să aibă atât un criteriu clar și previzibil pentru stabilirea valorilor impozabile asupra clădirilor, cât și o cotă din această valoare, astfel încât, în situația în care lipsește raportul de evaluare prevăzut de art. 458 alin. (1) din Codul fiscal (fapt ce presupune culpa contribuabilului), să se poată proceda la stabilirea impozitului pentru persoanele aflate într-o situație juridică similară.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Ulterior încheierii de sesizare, dispozițiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 252/2022 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și pentru completarea art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 22 iulie 2022, în prezent având o altă redactare legislativă. Prin urmare, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea inițială, respectiv în forma anterioară modificărilor aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 252/2022, având următorul cuprins: „(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 458 din Legea nr. 227/2015 fac parte din capitolul II – Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri al titlului IX – Impozite și taxe locale și stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în funcție de destinația acestora, în mod concret pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. Astfel, potrivit art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, și la care face trimitere norma criticată, pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra: (i) valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință; (ii) valorii finale a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință; (iii) valorii clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință (în situația în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal). În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform acestor dispoziții, art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 dispune că impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Legea nr. 227/2015, care prevede atât calculul impozitului pe clădirile rezidențiale și clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice, cât și modul de determinare a valorii impozabile a clădirii.13.Așadar, în contextul legislativ în care se regăsesc normele criticate, pentru calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este necesar, în primul rând, ca proprietarii unor astfel de bunuri imobile să depună la organul fiscal, până la primul termen de plată din anul de referință, rapoarte de evaluare întocmite de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință. Dacă aceste rapoarte nu sunt realizate sau depuse în termenele prevăzute de lege, impozitul pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cote de 2% asupra valorii impozabile a clădirii care este determinată prin modalitatea de calcul prevăzută în mod concret la art. 457 alin. (2) din Legea nr. 227/2015. În acest context, este de precizat faptul că, potrivit art. 462 din Legea nr. 227/2015, impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.14.Având în vedere cadrul legislativ mai sus menționat, nemulțumirea autorilor excepției de neconstituționalitate constă în faptul că normele cuprinse în art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 sunt aplicabile în cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), cu precădere a celor cuprinse în art. 458 alin. (1) la lit. a) din aceeași lege, care stabilesc faptul că raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință trebuie depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință, context în care apreciază că normele criticate ar fi constituționale numai în măsura în care nu s-ar ține cont de primul termen de plată din anul de referință, dacă, după această dată și până la emiterea deciziei de impunere, contribuabilul a depus totuși raportul de evaluare la organele fiscale.15.Față de această împrejurare, Curtea reține că prin critica de neconstituționalitate, în realitate, este vizat termenul până la care trebuie depus raportul de evaluare a clădirilor și se urmărește ca normele supuse controlului de constituționalitate, în coroborare cu cele la care fac trimitere, să primească o interpretare pe care să o realizeze instanța de contencios constituțional, interpretare care, practic, să conducă la o modificare și o completare a acestora în sensul dorit de autorii excepției de neconstituționalitate, adică organele fiscale să nu țină cont de termenele scadente pentru plata creanțelor și pentru depunerea raportului de evaluare, în situația în care acesta este depus ulterior datei prevăzute de lege, dar calculul impozitului să fie efectuat ca și când ar fi îndeplinite cerințele legii. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.16.De altfel, în virtutea dispozițiilor constituționale antereferite, pentru o mai mare rigoare în ceea ce privește disciplina financiar-fiscală bugetară și pentru a da efectivitate prevederilor constituționale privind așezarea justă a sarcinilor fiscale și a celor privind stabilirea impozitelor, a taxelor și a altor contribuții, coroborate cu cele referitoare la aplicarea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală, la principiile fiscalității și la principiile generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale, cu precădere la rolul activ al organelor fiscale, autoritatea legiuitoare a adus unele completări prevederilor art. 458 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal prin actele normative menționate la paragraful privind obiectul excepției de neconstituționalitate. Astfel: (i) se face în mod concret precizarea că, în situația depunerii raportului de evaluare după primul termen de plată din anul de referință, acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor, iar cu referire la valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, în situația în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal [art. 458 alin. (1) lit. a) și c), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 195 din Legea nr. 296/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020]; (ii) în cazul în care proprietarul clădirii nu depune raportul de evaluare la organul fiscal competent până la primul termen de plată a impozitului, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor art. 457, cu condiția ca proprietarul clădirii să fi fost notificat de către organul fiscal competent despre posibilitatea depunerii raportului de evaluare; notificarea se comunică proprietarului clădirii prin publicarea acesteia în spațiul privat virtual sau prin poștă, în cazul contribuabililor care nu sunt înrolați în spațiul privat virtual; termenul până la care trebuie comunicată notificarea este data de 31 octombrie a anului curent pentru impozitul datorat începând cu anul următor; în cazul în care notificarea nu este comunicată până la această dată, impozitul urmează să se calculeze prin aplicarea cotei stabilite potrivit alin. (1) al art. 458 din aceeași lege asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor art. 457 [art. 458 alin. (4), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 252/2022].17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Cătălin Dobrică și Florineta-Viorica Dobrică în Dosarul nr. 2.935/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x