DECIZIA nr. 350 din 23 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 10 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 11
ART. 4REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 4REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 5REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 6REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 7REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 7REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 15REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 15REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 11
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 443 21/06/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 653 13/10/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 541 14/07/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 249 07/04/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 170 19/03/2015
ART. 17REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 334 12/06/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 326 25/06/2013
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 22 20/05/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 104 10/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 457 25/10/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 396 10/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 695 06/10/2020





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în ansamblul său, și, în special, a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din același act normativ, excepție ridicată de Marius Linul în Dosarul nr. 300/112/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.617D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 300/112/2017, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în ansamblul său, și, în special, a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Marius Linul în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ și fiscal în care a solicitat acordarea ajutorului financiar egal cu 20 de solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, precum și plata dobânzii în materie civilă începând cu data de 29 iunie 2016 până la plata efectivă, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că motivele invocate de Guvern pentru a justifica adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu sunt de natură a justifica urgența despre care vorbește art. 115 din Constituție, ci neputința acestuia de a adopta acte normative în timp util. Obligațiile pe care Guvernul le invocă în nota de fundamentare a ordonanței de urgență erau anterioare și priveau adoptarea și punerea în aplicare a unor acte normative.6.De asemenea, autorul excepției susține că prorogarea unor norme de lege nu face parte dintre evenimentele legislative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Modalitatea folosită de legiuitor în adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, de prorogare a unor termene, este contrară și dispozițiilor art. 78 din Constituție, potrivit cărora „legea intră în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial sau la o altă dată ulterioară, prevăzută în textul ei.“ Câtă vreme legea este în vigoare, nu poate fi amânat de la aplicare niciun articol din conținutul ei, decât prin metodele prevăzute de Legea nr. 24/2000, respectiv modificarea sau abrogarea.7.Totodată, în critica de neconstituționalitate pe care o formulează, autorul acesteia susține că dreptul la sprijin financiar constituie un „bun“ în înțelesul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De aceea, neacordarea sprijinului financiar poate fi considerată ca afectând dreptul de proprietate, având semnificația juridică a unei exproprieri. În acest sens amintește și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Muller contra Austriei, potrivit cărora „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.“ De asemenea, susține că invocarea nevoii restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu se poate constitui într-un veritabil temei pentru a legitima neacordarea sprijinului financiar. Totodată, arată că, potrivit celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei și Cauza Moskal contra Poloniei, autoritățile publice au obligația de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Într-o astfel de situație există o încălcare a art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. Or, diminuarea drepturilor patrimoniale, cu consecința pierderii sprijinului financiar, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei. În același context precizează că dispozițiile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 încalcă și prevederile cuprinse în Directiva nr. 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.8.În critica pe care o formulează, autorul excepției arată că este încălcat și principiul speranței legitime, care este indisolubil legat de statul de drept. În acest sens arată că la momentul ieșirii la pensie și-a creat o proiecție bugetară care să-i permită să trăiască decent și după data ieșirii la pensie. Această proiecție nu poate fi distrusă printr-o lege ulterioară sau prin amânarea intrării în vigoare a legii pentru că astfel se încalcă dreptul de proprietate. În situația sa este vorba despre un venit cuvenit ca urmare a întregii activități desfășurate în funcția deținută, iar acest drept, odată acordat, nu mai poate fi amânat decât prin încălcarea Legii fundamentale.9.Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.12.Avocatul Poporului, făcând, de asemenea, trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în ansamblul său, și, în special, dispozițiile art. 11 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 are următoarea redactare: „În anul 2016, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“ Curtea constată că acest text de lege a fost abrogat prin art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt incidente în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să examineze constituționalitatea acestui text de lege.16.Autorul excepției susține că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 aduc atingere următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 115 referitor la delegarea legislativă. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la proprietate.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. De asemenea, soluții legislative similare celei criticate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat în raport cu aceleași motive de neconstituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 653 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, Decizia nr. 249 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iunie 2015, Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014.18.Prin deciziile amintite mai sus, Curtea a reținut, în esență, că drepturile bănești constând în ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.19.Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens a fost invocată și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19).20.Cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că, potrivit normei constituționale invocate, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială care privesc: securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum și în alte situații specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.21.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a considerat că aspectele invocate de Guvern în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate întrunesc condițiile existenței unei situații extraordinare și urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unui asemenea act normativ, având în vedere că și în ceea ce privește dispozițiile legale criticate Guvernul a invocat situații comparabile cu cele analizate prin Decizia Curții Constituționale nr. 42 din 22 ianuarie 2014.22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.23.Cât privește critica privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție ca urmare a nerespectării normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative reglementate de Legea nr. 24/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că dispozițiile de lege aplicabile autorului excepției nu reglementează prorogarea unor termene legale, astfel că această critică este lipsită de susținere.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Linul în Dosarul nr. 300/112/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în ansamblul său, și, în special, dispozițiile art. 11 alin. (1) din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x