DECIZIA nr. 350 din 16 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1098 din 18 noiembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 580 29/09/2015
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 510 07/10/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 310 17/12/2018
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 264 10/05/2016
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 583 29/09/2015
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 479 21/11/2013
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 194
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 194
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil-Gabriel-Nicolae Marinescu în Dosarul nr. 2.376/277/2016/a1 al Judecătoriei Pătârlagele și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.382D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența Curții Constituționale deja existentă în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.376/277/2016/a1, Judecătoria Pătârlagele a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil-Gabriel-Nicolae Marinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare introdusă împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura anulării cererii de chemare în judecată.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale care consacră dreptul de acces liber la justiție, arătând că sancțiunea procedurală prealabilă pentru neîndeplinirea condițiilor formale nu poate fi interpretată in extenso, așa încât, odată cu depășirea procedurii prealabile privind regularizarea cererii și învestirea instanței cu judecarea cauzei, lipsurile procedurale ale unei cereri adiționale incidentale adresate instanței legal învestite cu soluționarea cauzei principale să conducă automat la anularea acțiunii în integralitatea sa. Efectele acestei sancțiuni nu ar trebui să se extindă în afara cererii incidentale, întrucât ar fi îngrădit accesul la justiție și limitat dreptul la un recurs efectiv în ceea ce privește cererea principală dedusă judecății, viciile procedurale în legătură cu cererea incidentală neputând produce efecte decât în legătură cu aceasta. În caz contrar, reclamantul nu ar avea acces la nicio cale de atac cu privire la încheierile interlocutorii ale instanței de judecată, legal învestită anterior anulării cererii de chemare în judecată.6.Judecătoria Pătârlagele apreciază că textul de lege față de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu contravine prevederilor din Constituție invocate.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a sesiza instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată care să îndeplinească toate cerințele prevăzute de lege nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului de acces liber la justiție, ci, dimpotrivă, prevederile criticate dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluționarea cauzelor în termen optim și previzibil, prin identificarea unor mecanisme concrete de împiedicare a tergiversării proceselor și de prevenire a unor eventuale abuzuri din partea reclamantului.9.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, arătând că își menține punctul de vedere reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 510 din 7 octombrie 2014 sau nr. 580 din 29 septembrie 2015.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care, la data ridicării excepției, aveau următoarea redactare: „(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii“. Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din data de 18 decembrie 2018, dar Curtea va analiza constituționalitatea prevederilor în redactarea criticată de autorul excepției, aceasta fiind aplicabilă în cauză.13.În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (1) din Constituție privind dreptul de acces liber la justiție. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că problematica regularizării cererii de chemare în judecată a mai format obiectul analizei sale, prin prisma acelorași prevederi din Legea fundamentală invocate și în cauza de față. Printr-o bogată jurisprudență, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 264 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 6 iulie 2016, Decizia nr. 583 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015, sau Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, Curtea a reținut că scopul instituirii procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată este remedierea lipsurilor acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. În acest mod, legiuitorul a asigurat respectarea principiului celerității, dar și a dreptului la un proces echitabil și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăși esența dreptului protejat, și anume dreptul de acces liber la justiție, având în vedere că este însoțită de garanția constând în posibilitatea de a formula o cerere de reexaminare, prevăzută de art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În plus, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme ce privește exclusiv buna administrare a justiției. Dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a aduce atingere nici dreptului la un proces echitabil, întrucât procedura regularizării nu vizează judecarea pe fond a cererii introductive și nu se referă la drepturile civile, ci numai la aspectele de legalitate, a căror examinare nu face necesară o dezbatere, cu citarea părților (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, precitată).15.În cauza de față, însă, Curtea observă că obiectul acțiunii introductive îl reprezintă o acțiune în revendicarea unor terenuri. Conform susținerilor autorului excepției, după primirea cererii de chemare în judecată, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată și a stabilit primul termen de judecată, dispunând citarea părților. La primul termen de judecată, instanța a luat act de existența unei cereri completatoare/modificatoare (adițională) formulată de reclamantul autor al excepției. Cu privire la aceasta, instanța a constatat că are ca obiect revendicarea și a altor loturi de teren decât cele indicate prin cererea inițială de chemare în judecată. Reținând că această cerere nu era timbrată corespunzător și întrucât reclamantul nu s-a conformat solicitării de complinire a lipsurilor, instanța a dispus anularea acțiunii în integralitatea sa, făcând aplicarea art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă.16.Motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate este axată pe ideea că sancțiunea prevăzută de textul de lege criticat, constând în anularea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condițiilor formale, nu poate fi interpretată ca fiind aplicabilă și în ceea ce privește lipsurile procedurale ale unei cereri adiționale incidentale adresate instanței legal învestite cu soluționarea cauzei principale, lipsuri care să conducă automat la anularea acțiunii în integralitatea sa. Or, astfel formulată, critica de neconstituționalitate nu vizează conținutul normativ al textului de lege criticat, nefiind evidențiate contradicții ale soluției legislative cuprinse în aceasta față de anumite dispoziții constituționale, ci dă expresie nemulțumirii autorului excepției cu privire la modul în care instanța de judecată a aplicat prevederile în discuție în procesul cu a cărui soluționare a fost învestită. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, interpretarea și aplicarea legii la situații concrete constituind prerogativa exclusivă a instanțelor judecătorești, excedând competenței Curții Constituționale, care exercită controlul de constituționalitate al prevederilor legilor și ordonanțelor cu care este sesizată prin raportare doar la dispozițiile Legii fundamentale.17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emil-Gabriel-Nicolae Marinescu în Dosarul nr. 2.376/277/2016/a1 al Judecătoriei Pătârlagele.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pătârlagele și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x