DECIZIA nr. 35 din 23 ianuarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 23 aprilie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ActulREFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 0
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 2REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ART. 2REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 623 12/06/2012
ART. 7REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 0
ART. 7REFERIRE LAORDIN 1501 13/11/2006 ART. 24
ART. 7REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 19
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 623 12/06/2012
ART. 9REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 0
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 13REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ART. 13REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017 ART. 5
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 14REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LAORDIN 1501 13/11/2006
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 19
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 CAP. 2
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 18REFERIRE LAORDIN 1501 13/11/2006 ART. 23
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 14
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 15
ART. 19REFERIRE LAORDIN 1501 13/11/2006 ART. 24
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 14
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ART. 24REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 26REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017
ART. 26REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 11
ART. 26REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 17
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 412 11/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 370 31/05/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) și art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată Societatea EU.TRA.LOG.REMI. – S.R.L. din Reșița, în Dosarul nr. 5.756/290/2014* al Tribunalului Caraș-Severin – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.234D/2016.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 decembrie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 23 ianuarie 2018, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 26 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.756/290/2014*, Tribunalul Caraș-Severin – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) și art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intimata-reclamantă Societatea EU.TRA.LOG.REMI. – S.R.L. din Reșița, în cadrul soluționării apelului declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr. 2.441 din 17 februarie 2015, prin care instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate și l-a obligat pe pârâtul Adrian-Florentin Avădani la înmatricularea pe numele său a autovehiculului, în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de 7 aprilie 2014.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, din coroborarea textelor de lege criticate, rezultă faptul că, în situația în care un subiect de drept înstrăinează un vehicul către un altul, celui de-al doilea dintre aceștia, respectiv noului proprietar, îi incumbă obligația de a efectua înscrierea transmiterii dreptului de proprietate în evidențele autorităților competente, în termen de 30 de zile. Din interpretarea tezei a doua a art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin aplicarea per a contrario a principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că singura persoană îndreptățită să solicite organelor abilitate efectuarea înscrierii în evidența acestora a transmiterii dreptului de proprietate este noul proprietar al vehiculului și că înstrăinătorul nu are la dispoziție, din punct de vedere legal, niciun mijloc prin care să poată efectua operațiunea menționată, încălcându-se astfel art. 21 din Constituție. Hotărârea judecătorească prin care ar fi obligat primul cumpărător să înscrie transmiterea dreptului de proprietate nu are nicio însemnătate faptică, în situația în care acesta înstrăinează la rândul lui mașina, fără a efectua radierea de pe numele înstrăinătorului inițial, astfel că hotărârea în cauză nu poate fi pusă în executare, obiectul acesteia încetând să mai existe în patrimoniul primului cumpărător. În concret, autoarea excepției, în calitate de înstrăinător al bunului, susține că, deși are o hotărâre judecătorească favorabilă, se află în imposibilitatea obiectivă de a o pune în executare. Or, executarea hotărârilor judecătorești reprezintă finalitatea procesului civil, finalitate de care, așa cum prevede legislația în domeniu, autoarea excepției și orice alt subiect de drept aflat în această situație nu beneficiază. De altfel, autoturismul în cauză poate fi revândut la nesfârșit, fără a fi efectuată radierea de pe numele vânzătorului inițial și fără a exista posibilitatea de a întreprinde vreo acțiune efectivă în acest sens, în vederea protejării drepturilor și intereselor legitime pe care acesta le are. Instanța nu poate pronunța o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu persoana care deține, la momentul respectiv, mașina și, în mod excepțional, dacă totuși această persoană ar fi chemată în judecată, s-ar putea descoperi în cursul procesului faptul că bunul mobil a fost din nou vândut. Astfel, deși se acordă dreptul de acces la justiție, în vederea apărării drepturilor și intereselor legitime, prevederile criticate îngrădesc acest drept, constituind o barieră în soluționarea cauzelor de această natură, în mod echitabil și efectiv. Deși dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 trebuie să asigure o protecție, de facto, ele creează un real prejudiciu, atât de natură patrimonială (suportarea amenzilor pentru contravențiile pe care achizitorii ulteriori le comit), dar mai ales de natură constituțională, prin faptul că este în mod acut și iremediabil restrâns accesul la justiție și, implicit, dreptul la soluționarea efectivă a cauzelor.5.Autoarea excepției de neconstituționalitate mai susține că prevederile de lege criticate contravin și art. 45 din Constituție, respectiv liberului acces al persoanei la viața economică. Din moment ce persoana care decide să înstrăineze un vehicul nu are posibilitatea de a lua măsuri ferme, în vederea apărării drepturilor sale, și este supusă în mod constant riscului producerii abuzului de drept din partea dobânditorului/ dobânditorilor subsecvenți, efectul direct și imediat îl constituie îngreunarea sau chiar încetarea activității economice de acest tip. În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, în pofida prevederilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în sensul că radierea se poate face numai de către noul proprietar, înstrăinătorul poate totuși să efectueze înscrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului în cauză, din punct de vedere fiscal. Mai mult decât atât, legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, și nu în sensul în care nu produce efecte, conform adagiului latin actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Or, din moment ce dobânditorul vehiculului are posibilitatea de a achiziționa vehiculul și de a-l vinde mai departe, eludând procedura înregistrării transmiterii dreptului de proprietate, este absolut cert faptul că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu produc niciun efect, ci, din contră, produc o gravă vătămare la adresa persoanelor care înstrăinează vehicule.6.În final, se susține că, pentru ca reglementarea criticată să fie în acord cu normele generale de drept și cu spiritul societății democratice, este imperios necesar ca legislația să fie modificată în sensul în care, odată ce a transmis dreptul de proprietate asupra unui vehicul, înstrăinătorul să aibă posibilitatea de a radia el însuși bunul vândut din registrele organelor de poliție, pentru a putea, astfel, preveni orice abuz de drept ori exercitare cu rea-credință a drepturilor pe care dobânditorul le-ar putea efectua.7.Tribunalul Caraș-Severin – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, având în vedere prevederile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și ale art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006, care prevăd că proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație, în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. De asemenea, instanța arată că vânzătorului unui autoturism nu îi este îngrădit în niciun mod accesul la justiție, pentru a obține obligarea cumpărătorului la înmatricularea autoturismului pe numele său, în temeiul art. 1.516 din Codul civil. În ceea ce privește critica privind posibilitatea revânzării la nesfârșit a autoturismului, fără a fi efectuată radierea de pe numele vânzătorului, instanța reține că o astfel de ipoteză este posibilă doar în situațiile în care vânzătorul nu își respectă propriile obligații, respectiv nu solicită radierea din circulație a autoturismului, în conformitate cu art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006. Referitor la amenda contravențională ce i-a fost aplicată pentru punerea în circulație a autoturismului fără rovinietă de către terțul subdobânditor, instanța arată că, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, Curtea Constituțională a reținut că deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul, și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece vânzătorul, în calitate de creditor, are posibilitatea exercitării acțiunilor prevăzute la art. 1.516 alin. (2) din Codul civil, putându-se adresa instanței judecătorești în vederea valorificării dreptului său. Față de criticile privind amenda contravențională aplicată pentru punerea în circulație a autoturismului fără rovinietă de către terțul dobânditor, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, în sensul că deținătorul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul, dacă acesta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă. Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate, în raport cu art. 45 din Constituție, autorul excepției nejustificând contrarietatea textului de lege cu valoarea constituțională protejată prin prevederile ce reglementează libertatea economică.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 11 alin. (4) și art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:– Art. 11 alin. (4): „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.“;– Art. 17 alin. (2): „Radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.“13.Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 23 august 2017, dispozițiile art. 11 alin. (4) au fost modificate, cu următorul conținut: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.“ Potrivit art. V din Ordonanța Guvernului nr. 14/2017, deși aceasta a intrat în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (cu excepția anumitor prevederi, care au intrat în vigoare la 30 de zile), prevederile ei se aplică începând cu data de 20 mai 2018, cu excepțiile prevăzute de lege. De asemenea, prin Ordonanța Guvernului nr. 14/2017, la articolul 11, după alineatul (4) s-au introdus opt noi alineate, alineatele (4^1)-(4^8), cu următorul cuprins:(4^1)Organul fiscal care operează scoaterea vehiculului din evidența fiscală a fostului proprietar are obligația de a notifica înstrăinarea acestuia în cadrul schimbului de informații prevăzut de reglementările în materie fiscală, în termen de 5 zile lucrătoare, autorității competente de înmatriculare. Aceasta face mențiunea privind înstrăinarea vehiculului în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în termen de 30 de zile de la primirea notificării.(4^2)De la data înregistrării notificării prevăzute la alin. (4^1), autoritatea competentă de înmatriculare, respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, transmite instituțiilor interesate datele noului proprietar, la solicitarea acestora.(4^3)În situația în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut la alin. (4), înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.(4^4)În cazul în care până la transcriere intervin transmiteri succesive ale dreptului de proprietate asupra vehiculului, termenul prevăzut la alin. (4) curge de la data primei transmiteri a dreptului de proprietate.(4^5)Suspendarea de drept a înmatriculării vehiculului intervine și la data expirării sau, după caz, a anulării inspecției tehnice periodice și încetează la data la care vehiculul trece o nouă inspecție tehnică periodică.(4^6)În cazurile prevăzute la alin. (4^3) și (4^5), autoritatea competentă de înmatriculare, respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate. Datele referitoare la suspendare se șterg după 5 ani de la data încetării acesteia.(4^7)Înregistrarea suspendării înmatriculării potrivit alin. (4^6) în cazul prevăzut la alin. (4^5) se realizează pe baza datelor referitoare la inspecția tehnică periodică a vehiculului existente în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate, respectiv comunicate Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de către Registrul Auto Român în condiții stabilite prin protocol.(4^8)În scopul verificării efectuării inspecției tehnice periodice a vehiculului, respectiv a valabilității acesteia, poliția rutieră are drept de acces pentru consultarea Registrului național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate în condițiile stabilite prin protocolul încheiat între Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.14.Având în vedere acestea și ținând seama de jurisprudența sa, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (4) și art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017.15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 45 privind libertatea economică.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din secțiunea a 2-a: „Înmatricularea, înregistrarea și radierea vehiculelor“ a capitolului II – „Vehiculele“ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest sens a fost emis Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006. Potrivit art. 11 alin. (1) din ordonanța de urgență, proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație. Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 face distincție între procedura înmatriculării, procedura înregistrării și procedura radierii vehiculelor.17.Cu privire la înmatriculare, Curtea reține că, potrivit art. 11 alin. (2) și (3) din ordonanța de urgență, înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, și presupune următoarele operațiuni: a) înscrierea în evidențele autorităților competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar; b) transcrierea în evidențele autorităților competente a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul. Aceste operațiuni se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile competențe a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului. Potrivit art. 11 alin. (11) din ordonanță, cu ocazia realizării acestor operațiuni, autoritățile competente să efectueze înmatricularea înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate, constituit de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, datele de identificare a proprietarului și, după caz, a deținătorului mandatat ori a altei persoane și datele de identificare a vehiculului.18.Cu privire la înregistrare, Curtea reține că, potrivit art. 14 alin. (1) din ordonanța de urgență, „Tramvaiele, troleibuzele, mopedele, tractoarele agricole sau forestiere […] inclusiv remorcile destinate a fi tractate de acestea, precum și vehiculele cu tracțiune animală se înregistrează la nivelul primarilor comunelor, ai orașelor, ai municipiilor și ai sectoarelor municipiului București, care, prin compartimentele de specialitate, țin și evidența acestora.“ Potrivit art. 15 alin. (3) din același act normativ, pentru vehiculele prevăzute la art. 14 alin. (1), autoritatea care le înregistrează eliberează proprietarilor acestora certificate și plăcuțe cu numere de înregistrare, conform categoriei sau subcategoriei din care fac parte vehiculele respective. Potrivit art. 23 alin. (1) și (2) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006, se înregistrează de către consiliile locale numai mopedele, tractoarele care nu se supun înmatriculării, mașinile și utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole, forestiere, care păstrează caracteristicile de bază ale unui tractor, și troleibuzele omologate, potrivit legii, de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român“, precum și tramvaiele, mașinile și utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole, forestiere, care nu păstrează caracteristicile de bază ale unui tractor, și vehiculele cu tracțiune animală. Înregistrarea acestor vehicule se realizează de către consiliile locale pe a căror rază teritorială își au domiciliul, reședința ori sediul proprietarii vehiculelor respective.19.Cu privire la radiere, Curtea reține că art. 17 alin. (1) din ordonanța de urgență prevede că radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului. Art. 17 alin. (2) prevede că radierea din evidență a „vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane“ se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii. De asemenea, art. 24 alin. (2) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501 din 13 noiembrie 2006 prevede că „Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unități specializate, în vederea dezmembrării; b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului; d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane“.20.Având în vedere acestea, Curtea constată că vehiculele supuse înregistrării sunt cele prevăzute la art. 14 alin. (1) din ordonanță, autoritatea care le înregistrează eliberând proprietarilor acestora certificate și plăcuțe cu numere de înregistrare. Celelalte vehicule sunt supuse înmatriculării conform procedurii prevăzute la art. 11-13 și art. 15 din ordonanță, autoritatea competentă eliberând proprietarului sau deținătorului mandatat un certificat de înmatriculare, conform categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum și plăcuțe cu numărul de înmatriculare. Radierea vehiculelor înmatriculate se poate face doar în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a.)-d) din ordonanță, pe când radierea vehiculelor înregistrate se poate face și în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2), care se referă expres numai la vehiculele înregistrate în cazul trecerii acestora în proprietatea altei persoane.21.Ținând cont de aceste prevederi și de obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, în speță fiind vorba despre un vehicul supus înmatriculării, iar nu înregistrării, Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care se referă expres numai la radierea vehiculelor înregistrate, în cazul trecerii acestora în proprietatea altei persoane, nu au legătură cu soluționarea cauzei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate. În concluzie, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, dispozițiile de lege care formează obiect al excepției de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă.22.Referitor la dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017, Curtea reține că, potrivit acestora, în cazul transmiterii vehiculului în proprietatea altei persoane, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. Principala critică a autoarei excepției de neconstituționalitate vizează faptul că, potrivit textelor de lege criticate, singura persoană îndreptățită să solicite organelor abilitate efectuarea transcrierii în evidența acestora a transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului este noul proprietar și că înstrăinătorul nu are la dispoziție niciun mijloc prin care să poată efectua operațiunea menționată, încălcându-se astfel art. 21 din Constituție. Curtea constată că această critică este neîntemeiată, de vreme ce autoarea excepției de neconstituționalitate, în calitate de vânzător al unui autovehicul, a chemat în judecată pe cumpărătorul acestuia, pentru ca instanța să îl oblige să își îndeplinească obligația de a înmatricula pe numele său autovehiculul, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestuia. Or, în condițiile în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul soluționării apelului declarat de pârât, în calitate de cumpărător, împotriva sentinței civile prin care instanța l-a obligat la înmatricularea pe numele său a autovehiculului, ca urmare a încheierii vânzării, nu se poate susține că autoarea excepției nu a avut un acces efectiv la instanță, drept fundamental care presupune posibilitatea oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime.23.Curtea reține că situația de fapt particulară din litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate – determinată de faptul că, la câteva zile după încheierea vânzării-cumpărării, cumpărătorul, la rândul său, a vândut același autoturism altei persoane, care a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice fără a deține rovinieta, amenda contravențională fiindu-i aplicată autoarei excepției, deoarece aceasta încă figura înscrisă în Registrul Național de Evidență Vehicule ca fiind proprietar – nu este o problemă de constituționalitate a textelor de lege criticate, ci o chestiune de aplicare a legii de către instanța judecătorească, ce trebuie să soluționeze litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate.24.De altfel, în noua reglementare, potrivit art. 11 alin. (4^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 14/2017, în situația în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege, înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, iar, potrivit alin. (4^6) al aceluiași articol, autoritatea competentă să efectueze înmatricularea, respectiv Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate, iar datele referitoare la suspendare se șterg după 5 ani de la data încetării acesteia.25.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 45 din Constituție, privind libertatea economică, Curtea reține că această normă constituțională stabilește că atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară „în condițiile legii“. Or, critica raportată la această normă constituțională nu poate fi primită, deoarece instituirea obligației noului proprietar de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, nu are legătură cu libertatea economică.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, și cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată Societatea EU.TRA.LOG.REMI. – S.R.L. din Reșița, în Dosarul nr. 5.756/290/2014* al Tribunalului Caraș-Severin – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția ridicată de același autor în același dosar și constată că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalul Caraș-Severin – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 ianuarie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
 + 
OPINIE SEPARATĂÎn dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, prin punctul 2 al dispozitivului deciziei sus-menționate, considerăm că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017, trebuia admisă, pentru următoarele motive:În litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, situația de fapt particulară este aceea că, la câteva zile după încheierea vânzării-cumpărării autovehiculului, cumpărătorul, la rândul său, a vândut același autoturism altei persoane care a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice fără a deține rovinieta, amenda contravențională fiindu-i aplicată autoarei excepției, deoarece aceasta încă figura înscrisă în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate, ca fiind proprietar.În ipoteza trecerii vehiculului înmatriculat în proprietatea altei persoane este firesc ca, pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar să fie obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, iar datele noului proprietar să se înscrie în evidențele autorităților competente, potrivit art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017.Însă, în mod corelativ, legiuitorul ar fi trebuit să prevadă și posibilitatea vânzătorului, a fostului proprietar, de a solicita autorităților competente menționarea încetării calității sale de titular al înmatriculării.Constatăm că vânzătorul de bună-credință nu are la dispoziție nicio procedură administrativă prin care să notifice autorităților competente trecerea bunului din proprietatea sa în proprietatea altei persoane și să se elibereze, astfel, de sarcinile aferente dreptului de proprietate. Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România este aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din aceeași ordonanță, utilizatori sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.“În ipoteza în care noul proprietar nu respectă obligația legală prevăzută de art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017, de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar nu are posibilitatea legală de a solicita organelor competente menționarea încetării calității sale de titular al înmatriculării. Astfel, deși nu mai este proprietarul vehiculului, contractul de vânzare fiind încheiat anterior, în evidențele autorităților competente apare ca fiind în continuare proprietar, cu toate obligațiile ce decurg din această calitate, până la data la care cumpărătorul, noul proprietar, își va îndeplini obligațiile prevăzute din art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, și anume va solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate și emiterea noului certificat de înmatriculare.Or, potrivit art. 1.674 din Codul civil, „Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.“Întrucât art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017, prevede în mod expres și limitativ că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate se face doar la solicitarea noului proprietar, acesta contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece încalcă dreptul de proprietate al fostului proprietar, prin aceea că fostul proprietar este ținut în continuare de obligațiile ce ar decurge din calitatea de proprietar, fără să mai aibă această calitate începând cu momentul încheierii contractului de vânzare. Or, din momentul încheierii contractului de vânzare a autovehiculului înmatriculat, dreptul de proprietate asupra acestuia s-a transmis cumpărătorului, care, din acel moment, este ținut de toate obligațiile corelative dreptului de proprietate.Astfel, textul de lege criticat afectează în esența sa dreptul de proprietate al vânzătorului, ceea ce contravine art. 44 din Constituție, deoarece, în lipsa existenței dreptului de proprietate asupra vehiculului, vânzătorul nu poate fi ținut de obligațiile corelative acestui drept, cum ar fi, spre exemplu plata rovinietei prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.De asemenea constatăm că, în ipoteza în care noul proprietar nu își îndeplinește obligația prevăzută de textul de lege criticat, fostul proprietar este practic obligat să recurgă la calea acțiunii în justiție pentru apărarea patrimoniului său de obligațiile de plată imputate lui, dar care trebuie să cadă în sarcina noului proprietar. Deși dreptul de proprietate a fost transmis de la momentul vânzării, vânzătorului îi incumbă în continuare, după momentul transmiterii dreptului de proprietate, o serie de obligații (cum ar fi plata rovinietei), obligații de care trebuie să se elibereze tot printr-o procedură administrativă simetrică procedurii de înscriere a dreptului de proprietate.Or, cadrul legal trebuie să fie suficient de clar, complet și adecvat situației pe care o reglementează, astfel încât să prevină, iar nu să genereze, cum este situația în cauză, acțiuni în justiție. Așadar, legiuitorul trebuie să reglementeze o procedură administrativă prin care fostul proprietar să aibă posibilitatea de a se elibera de sarcinile aferente dreptului de proprietate și, astfel, de a solicita autorităților competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate trebuia admisă și trebuia constatat că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017, sunt constituționale în măsura în care permit ca transcrierea, de către autoritățile competente, a transmiterii dreptului de proprietate, să se solicite atât de noul proprietar, cât și de fostul proprietar, pentru clarificarea situației juridice rezultate în urma contractului de vânzare a vehiculului.În concluzie, considerăm că soluția legislativă cuprinsă de dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2017, care îl exclude pe fostul proprietar de la posibilitatea de a solicita autorităților competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, este neconstituțională.
PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Judecător,
Conf. univ. dr. Simona-Maya Teodoroiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x