DECIZIA nr. 348 din 11 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 alin. (12) și art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 29.902/3/2013*/a34 (444/2016) al Curții de Apel București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 731D/2016. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și arată că Legea fundamentală nu prevede, așa cum reglementează cu privire la faza de urmărire penală, vreun termen sau vreo durată maximă a măsurii arestării preventive în faza de judecată. Prin urmare, ceea ce a făcut legiuitorul prin art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost să stabilească un termen maxim după care termenul arestării preventive nu mai este unul rezonabil. Practic este o măsură suplimentară de protecție pe care legiuitorul român a instituit-o față de prevederile Constituției sau ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 101/C din 19 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 29.902/3/2013*/a34 (444/2016), Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 alin. (12) și art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de inculpat împotriva unei încheieri prin care a fost menținută măsura preventivă a arestului la domiciliu.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 referitor la Libertatea individuală, atâta vreme cât măsura arestării preventive și măsura arestului la domiciliu, dispuse în cursul urmăririi penale, nu sunt luate în calculul termenului de la care începe să curgă durata arestării preventive ori a arestului la domiciliul în primă instanță. Legiuitorul a exceptat durata măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu dispusă în faza de urmărire penală, atunci când a reglementat termenul de la care începe să curgă durata maximă a măsurilor preventive privative de libertate, cu toate că, indiferent de faza procesuală în care se dispun, produc aceleași efecte și restrângeri ale dreptului la libertate individuală. În opinia instanței, art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală trebuia să prevadă, pentru a garanta respectarea art. 23 din Constituție, că „Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data luării măsurii arestării preventive, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv“ și nu de la data sesizării instanței de judecată cum este reglementarea criticată. A omite luarea în calcul a măsurii arestării preventive ori a măsurii arestului la domiciliu, dispusă în faza de urmărire penală, înseamnă a nu ține cont de o privare de libertate ale cărei efecte constau, pe lângă restrângerea inerentă exercițiului unor drepturi, și la deducerea privării de libertate în situația condamnării la o pedeapsă în regim de executare efectivă.  … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea fundamentală, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile. … 8.Alineatul (6) al aceluiași articol prevede obligația instanței de judecată de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în cursul fazei de judecată, legalitatea și temeinicia arestării preventive și de a dispune de îndată punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate. … 9.Așadar, nu există o normă constituțională care să oblige la includerea duratei arestului preventiv din cursul urmăririi penale în calculul duratei arestului preventiv din timpul judecății. Mai mult, normele constituționale invocate nu numai că tratează în mod separat regulile privării de libertate în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul fazei de judecată, dar nici nu instituie vreo limitare a duratei privării de libertate în timpul fazei de judecată. … 10.Reglementarea acestor aspecte cade în sarcina legiuitorului, care, în virtutea atribuțiilor sale constituționale, are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului penal, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procesuale. … 11.În exercitarea acestor atribuții, legiuitorul a apreciat durata stabilită de art. 239 din Codul de procedură penală, calculată exclusiv prin raportare la faza de judecată a procesului penal, ca fiind rezonabilă și conformă cu normele și exigențele constituționale privind garantarea dreptului la libertate individuală. … 12.Avocatul Poporului a precizat că își menține punctul său de vedere exprimat în dosarele nr. 1.636D/2015 și nr. 245D/2016, potrivit căruia dispozițiile legale criticate sunt constituționale.  … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 222 alin. (12) , cu denumirea marginală Durata arestului la domiciliu, și art. 239 alin. (2), cu denumirea marginală Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:– Art. 222 alin. (12): „În procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispozițiile art. 239 se aplică în mod corespunzător.“; … – Art. 239 alin. (2): „Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, și, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății sau în lipsă. …  … 16.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 referitor la Libertatea individuală. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 486 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, s-a statuat că potrivit dispozițiilor art. 239 alin. (1) din Codul de procedură penală referitor la durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani. Or, ținând seama de aceste prevederi coroborate cu alin. (2) al art. 239 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că termenele mai sus arătate curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, și, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când față de arestat sa dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății sau în lipsă. … 18.Cu alte cuvinte, în cazul în care măsura arestării preventive a fost luată și prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii în prima fază a procesului penal nu poate fi mai mare de 180 de zile – a se vedea art. 236 alin. (4) din Codul de procedură penală -, iar ulterior de la data sesizării instanței de judecată, deci din momentul trecerii cauzei în procedura de cameră preliminară, curge termenul prevăzut de art. 239 alin. (1) din același cod, care are în vedere atât procedura de filtru, cât și judecata în primă instanță. … 19.În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. 222 alin. (12) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23. … 20.În același sens este și Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016 și Decizia nr. 179 din 21 martie 2017*), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală, reținând mutatis mutandis considerentele anterior menționate.Notă …

*) Decizia Curții Constituționale nr. 179 din 21 martie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 19 mai 2017. … 21.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de către instanța de judecată în Dosarul nr. 29.902/3/2013*/a34 (444/2016) al Curții de Apel București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 222 alin. (12) și art. 239 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește