DECIZIA nr. 347 din 20 mai 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 798 din 19 august 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 178
ActulREFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 178
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 178
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 611 02/10/2018
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 178
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAOUG 79 16/11/2016 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 178
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 611 02/10/2018
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 176
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 611 02/10/2018
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 844 10/12/2015
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 611 02/10/2018
ART. 17REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Florin Ionuț Apostoae în Dosarul nr. 1.107/103/2017 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 122D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 611 din 2 octombrie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 7 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.107/103/2017, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Florin Ionuț Apostoae într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care sa constatat incompatibilitatea autorului excepției care a exercitat funcția de manager de spital în paralel cu existența unei întreprinderi individuale personale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „oricărei activități sau oricărei altei funcții de manager“, cuprinsă în textul de lege criticat, are un caracter general, fiind imposibil de înțeles în concret care sunt activitățile ce atrag incompatibilitatea, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituție. Faptul că legiuitorul nu a descris care sunt funcțiile și activitățile interzise și nu a reglementat o descriere exactă a faptei creează premisele unor interpretări subiective și ale unor aplicări abuzive, afectând inclusiv independența justiției. De asemenea, nu este reglementat tipul de vinovăție – intenție sau culpă – pentru a se ajunge la o stare de incompatibilitate. Este încălcat și principiul nediscriminării, deoarece un inspector de integritate poate interpreta diferit, de la caz la caz, activitățile exercitate.6.Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, iar stabilirea semnificației noțiunii de „manager“ este de competența instanței de judecată care va decide pe baza probelor administrate.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional și că se poate complini cerința de previzibilitate a normei prin interpretare judiciară. Arată, totodată, că în cauză este pusă în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, care excedează competenței Curții Constituționale.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. Curtea observă că, anterior sesizării sale, art. 178 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, iar textul de lege criticat se regăsește cu un conținut identic în art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, care are următorul conținut: „Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: […] c) exercitarea oricărei activități sau oricărei altei funcții de manager, inclusiv cele neremunerate“.12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, sub aspectul cerințelor de calitate a legii, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate prin Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019.14.Curtea reține că funcția de manager al unui spital public poate fi ocupată de o persoană fizică sau juridică, prin concurs sau licitație publică, în urma căreia se încheie un contract de management cu Ministerul Sănătății, ministerele sau instituțiile cu rețea sanitară proprie sau cu universitatea de medicină și farmacie, reprezentate de ministrul sănătății, conducătorul ministerului sau instituției, de rectorul universității de medicină și farmacie, după caz, pe o perioadă de maximum 3 ani [art. 176 alin. (1) și (4) din Legea nr. 95/2006].15.Așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, precitată, paragraful 33, scopul urmărit de legiuitor prin textul de lege criticat este justificat de necesitatea exercitării acestor funcții în condiții de integritate și transparență decizională, pentru realizarea unui sistem de sănătate modern, eficient economic, pus în slujba cetățeanului. Funcția de manager presupune gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale spitalului (a se vedea și cele reținute prin Decizia nr. 844 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 2 martie 2016, paragraful 22).16.Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție prin faptul că textul are caracter general, fiind imposibil de înțeles în concret care sunt activitățile ce atrag incompatibilitatea, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat este clar, precis și previzibil, în sensul că exercitarea oricărei activități, în paralel cu aceea de manager, creează o stare de incompatibilitate. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate cazurile în care se desfășoară o activitate, unul dintre acestea fiind cel al deținerii unei întreprinderi individuale, nu aduce atingere principiului constituțional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanței judecătorești, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica aceste cazuri.17.În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilității generale a legilor, sunt și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93, prin care s-a reținut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, precitată, paragraful 29).18.Referitor la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și a celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că acestea sunt invocate tot din perspectiva neîndeplinirii cerințelor de calitate a legii, însă aceste aspecte au fost deja analizate la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.19.Cât privește modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, care, în opinia autorului, ar fi discriminatoriu, Curtea constată că acesta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o problemă care este supusă controlului instanței de judecată atunci când analizează contestația împotriva raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Ionuț Apostoae în Dosarul nr. 1.107/103/2017 al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x