DECIZIA nr. 345 din 16 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1082 din 16 noiembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 4
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 61 22/09/1993 ART. 3
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 99 16/02/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Cezar-Andrei Călin și Sabin-Georgian Călin, prin reprezentant Cosmin Călin, în Dosarul nr. 14.906/303/2016 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.077/D/2017.2.La apelul nominal răspunde personal partea Iulia Mihaela Călin. De asemenea, se prezintă, pentru partea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 6 București, doamna Diana Buzilă, consilier juridic, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa autorilor excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente. Reprezentantul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 6 București solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispozițiile Legii fundamentale, având ca scop asigurarea interesului superior al copilului.4.Partea Iulia Mihaela Călin, având cuvântul, solicită, de asemenea, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, opinând că, prin invocarea acesteia, reprezentantul minorilor autori ai acesteia încearcă să își legitimeze infracțiunea de rele tratamente aplicate minorilor și nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor, pentru care, în prezent, este condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, 8 luni și 10 zile. Depune la dosar înscrisuri doveditoare.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate urmăresc modificarea textului de lege ce formează obiectul acesteia sau o interpretare aplicată la cauză, ceea ce nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. Pe fondul excepției, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat asigură supremația legii și interesul superior al copilului.6.Acordându-i-se, la cerere, cuvântul, partea Iulia Mihaela Călin precizează că, în momentul de față, copiii au ajuns la domiciliul decis de instanța de judecată, beneficiind atât de alocația de stat, cât și de pensia de întreținere.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 14 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.906/303/2016, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Cezar-Andrei Călin și Sabin-Georgian Călin, prin reprezentant Cosmin Călin, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii adresate instanței de către părintele la care minorii locuiesc efectiv privind obligarea celuilalt părinte la restituirea alocației de stat încasate pentru aceștia.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat nu are în vedere și situația în care, deși copiii au fost încredințați unuia dintre părinți, locuiesc în fapt la celălalt părinte și li se acordă întreținere de către acesta. În atare situație, prin încasarea de către celălalt părinte a sumelor de bani al căror titular este numai minorul, se produce o încălcare a drepturilor copilului, consacrate în Legea fundamentală, deoarece, în loc ca aceste sume de bani destinate exclusiv nevoilor minorului să fie folosite în acest scop, ele sunt achitate părintelui care nu se ocupă efectiv de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia și folosește aceste sume de bani în scopuri proprii. Or, minorul care se află la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească, dar care îi acordă întreținerea, nu poate beneficia de sumele de bani achitate de stat cu titlu de alocație primiți de părintele căruia i-a fost încredințat, dar care nu îi acordă întreținere. Indiferent de motivul pentru care copilul nu se află la părintele la care i s-a stabilit domiciliul conform unei hotărâri judecătorești, alocația de stat se cuvine minorilor și aceasta trebuie utilizată pentru întreținerea, îngrijirea și educarea acestora. Autorii excepției conchid în sensul că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât nu se pot bucura de drepturile lor consacrate prin Legea nr. 61/1993, care statuează expres că titular al dreptului la alocația de stat este copilul, iar nu părintele la care s-a stabilit domiciliul minorului printr-o hotărâre judecătorească.9.Tribunalul București – Secția a V-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, textul de lege criticat urmărind asigurarea supremației legii și a respectării drepturilor prevăzute de lege. Arată că încredințarea minorilor unuia dintre părinți de către autoritățile publice cu atribuții în domeniu este făcută astfel încât să fie în interesul superior al minorilor, iar acest părinte trebuie să decidă cu privire la folosirea alocației de stat pentru nevoile copiilor. Faptul că minorii locuiesc efectiv la celălalt părinte, contrar deciziei autorităților, este o situație de excepție, iar acest părinte ar trebui să urmeze procedurile legale pentru clarificarea situației copiilor, iar nu să permită încălcarea unor hotărâri judecătorești definitive.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, în condițiile în care minorul a fost încredințat unuia dintre părinți, se presupune că autoritățile care au decis în acest fel au avut în vedere interesul superior al copilului și au considerat că părintele respectiv poate să decidă cel mai bine cu privire la toate aspectele legate de creșterea și educarea copilului, inclusiv cu privire la utilizarea alocației cuvenite acestuia.12.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege supuse controlului sunt constituționale, precizând că rolul și scopul Legii nr. 61/1993 este de susținere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, alocația fiind încasată doar de părintele căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare. Prin urmare, alocația de stat a fost gândită în sensul respectării interesului superior al copilului, care se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viață de familie.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, care au următorul cuprins: „(1) Alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare.“16.În opinia autorilor excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a obligațiilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) care garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 44 care statuează cu privire la dreptul de proprietate privată și art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că acordarea de către stat a unei sume de bani tuturor copiilor, fără niciun fel de diferențiere discriminatorie, reprezintă una dintre modalitățile prin care au fost transpuse la nivelul legislației infraconstituționale prevederile art. 49 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, care prevăd necesitatea instituirii în favoarea copiilor și a tinerilor a unui regim special de protecție. În considerarea acestui deziderat, art. 1 din Legea nr. 61/1993 consacră alocația de stat pentru copii ca formă de ocrotire specială oferită de stat copiilor. Titular al dreptului la alocația de stat pentru copii este copilul, astfel cum prevede art. 3 alin. (2) din Legea nr. 61/1993. Având în vedere lipsa capacității de exercițiu a acestuia sau, după caz, capacitatea de exercițiu restrânsă, textul de lege criticat reglementează un aspect de natură practică, referitor la încasarea sumelor de bani corespunzătoare alocației. Astfel, regula generală o reprezintă situația în care alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora. Teza a doua a textului criticat stabilește soluția pentru ipoteza în care părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect, plata alocației urmând să se facă părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești. De asemenea, art. 4 alin. (2) din lege prevede că alocația de stat pentru copii se plătește și tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredințat copilul în vederea adopției, iar, potrivit art. 4 alin. (4), după împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocației de stat pentru copii se poate face direct titularului, cu încuviințarea reprezentantului său legal.18.Curtea observă că autorii excepției de neconstitutuționalitate pornesc în argumentarea criticii de neconstituționalitate de la împrejurarea că textul de lege supus controlului nu cuprinde și situația în care, deși copiii au fost încredințați unuia dintre părinți, locuiesc în fapt la celălalt părinte și li se acordă întreținere de către acesta. Curtea constată că, astfel formulată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează o omisiune legislativă, pe care instanța de contencios constituțional nu are competența de a o complini pe calea controlului de constituționalitate, ținând cont de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.19.Se mai susține, totodată, că sunt încălcate drepturile fundamentale ale minorului care se află la domiciliul părintelui căruia nu i-a fost încredințat, dar care îi acordă întreținerea. Aceasta, deoarece copilul nu poate beneficia de sumele de bani achitate de stat cu titlu de alocație, care vor fi încasate de părintele căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească, dar care, în realitate, nu îi acordă întreținere. Curtea reține că motivarea pretinsei neconstituționalități a textului de lege criticat este bazată exclusiv pe situația concretă existentă în speță, fiind prezentată prin prisma unor aspecte de fapt, particulare, ale cauzei în care a fost ridicată excepția, care țin de aplicarea legii la situația în discuție și a căror clarificare revine instanței de judecată. În acest context, Curtea reamintește că aplicarea și interpretarea legii la cazuri punctuale reprezintă apanajul instanțelor judecătorești, neputând fi realizate prin intermediul controlului de constituționalitate.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, excepție ridicată de Cezar-Andrei Călin și Sabin-Georgian Călin, prin reprezentant Cosmin Călin, în Dosarul nr. 14.906/303/2016 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x