DECIZIA nr. 345 din 11 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 3 august 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 21
ART. 6REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 22
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LAOUG 55 14/09/2016 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 12
ART. 15REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 6
ART. 16REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 20
ART. 16REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 21
ART. 17REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 17REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 21
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 25 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 351 26/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 694 06/10/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 104 28/02/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ioan Sorin Ungur în Dosarul nr. 8.131/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 618D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece legiuitorul are atribuția de a stabili taxele.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.131/320/2015, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Ioan Sorin Ungur într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, deoarece instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii și persoanele care domiciliază în alte localități. 6.Judecătoria Târgu Mureș și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece rovinieta este taxa de drum obligatorie pentru orice vehicul care circulă pe drumurile naționale, inclusiv pe drumurile aflate în intravilanul localităților, drumuri care se află în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Nu se percepe acest tarif pentru drumuri județene, locale sau alte drumuri naționale la trecerea prin municipii, dat fiind că acestea nu se află în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (art. 21 și art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor). 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece tariful de utilizare a drumurilor naționale, definit de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o taxă de drum obligatorie pentru orice vehicul care circulă pe drumurile naționale, inclusiv pe drumurile din intravilanul localităților, aflate în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Acest tarif nu se percepe pentru drumuri județene, locale sau drumuri naționale, la trecerea prin municipii, deoarece aceste drumuri nu se află în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări între anumite categorii de locuitori, deoarece tariful se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.9.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, deoarece tariful se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, fără ca domiciliul să reprezinte un criteriu de discriminare.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: „Tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieșire în/din acestea.“13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat prevede că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, „cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor […]“. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare este „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.“. Curtea observă că, prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. și înființarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere – S.A., precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. își schimbă denumirea în Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A.15.Curtea observă că rețeaua de drumuri naționale este definită la art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, ca fiind „drumurile de interes național definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare“. Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, „Drumurile de interes național aparțin proprietății publice a statului și cuprind drumurile naționale, care asigură legăturile cu capitala țării, cu reședințele de județ, cu obiectivele de interes național, între ele, precum și cu țările vecine […]“. În conformitate cu art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, „Sumele încasate în urma aplicării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. a tarifului de utilizare și a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziția acesteia și vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreținerea, exploatarea și modernizarea drumurilor de interes național, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.“16.Cu privire la administrarea drumurilor, Curtea reține că, potrivit art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, „Ministerul Transporturilor este organul administrației publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes național“, iar, potrivit art. 21 alin. (1)-(3) din aceeași ordonanță a Guvernului, (1) Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., care își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naționale și autostrăzile nou construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condițiile legii.(2)Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective.(3)Pe sectoarele de drumuri naționale aflate în administrarea consiliilor locale nu se pot impune restricții de mase sau dimensiuni fără avizul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. și acordul poliției rutiere.“17.Având în vedere aceste dispoziții de lege, Curtea observă că tariful de utilizare a drumurilor naționale, instituit de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, aflate în administrarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere – S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.). Sumele încasate în urma aplicării de către această Companie a tarifului de utilizare se constituie venit la dispoziția acesteia. Or, așa cum prevăd dispozițiile art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, sectoarele de drumuri naționale situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale și, prin urmare, nu se află în administrarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere – S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.). Ținând cont de acestea, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate – care prevăd că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu excepția sectoarelor de drum național aflate în intravilanul municipiilor – ar institui discriminări între persoanele care domiciliază în municipii și persoanele care domiciliază în alte localități.18.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii și persoanele care domiciliază în alte localități, deoarece tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naționale de Investiții Rutiere – S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A.).19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Sorin Ungur în Dosarul nr. 8.131/320/2015 al Judecătoriei Târgu Mureș și constată că dispozițiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport de criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x