DECIZIA nr. 345 din 11 iulie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1142 din 15 noiembrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 8REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 8REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 9REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 9REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 517 05/10/2023
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 857 14/12/2021
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 820 09/12/2021
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 571 09/07/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 569 09/07/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 754 22/11/2018
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 857 14/12/2021
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 113 03/03/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 45 14/10/2019
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 820 09/12/2021
ART. 27REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 820 09/12/2021
ART. 28REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 36
ART. 29REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Ecaterina Vârlan și Elena Matilda Borș în Dosarul nr. 5.740/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 56D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 101D/2020, nr. 239D/2020, nr. 499D/2020, nr. 1.701D/2020 și nr. 1.132D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, în mod singular, precum și prin raportare la prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de Niculae Paraschiv Gheran în Dosarul nr. 39.190/3/2018 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă, de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 48.484/3/2017 al acestei instanțe, de Haritina Stela Dabelea și Dana Maria Vodislav, de Iani-Marius Giuris și Gabriela Avram și, respectiv, de Aurelia Bălan, Elena Bucur și Margareta Irimia în dosarele nr. 6.230/118/2018, nr. 6.451/118/2018 și nr. 4.571/118/2017 ale Curții de Apel Constanța – Secția I civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 101D/2020, nr. 239D/2020, nr. 499D/2020, nr. 1.701D/2020 și nr. 1.132D/2021 la Dosarul nr. 56D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală dispusă. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 101D/2020, nr. 239D/2020, nr. 499D/2020, nr. 1.701D/2020 și nr. 1.132D/2021 la Dosarul nr. 56D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat deja că termenul instituit prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea liberă a dreptului de acces la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea acestuia. În acest sens, precizează, de asemenea, că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești pentru apărarea drepturilor sau libertăților pretins încălcate, iar nu faptul că dreptul de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin deciziile civile nr. 1.067/A din 25 iunie 2019, nr. 1.193A din 10 septembrie 2019, nr. 139/C din 23 septembrie 2020 și nr. 195/C din 18 noiembrie 2020, precum și prin încheierile din 16 octombrie 2019 și 20 noiembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 5.740/3/2018, nr. 48.484/3/2017, nr. 39.190/3/2018, nr. 6.230/118/2018, nr. 6.451/118/2018 și nr. 4.571/118/2017, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, Tribunalul București – Secția a V-a civilă și Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a prevederilor menționate raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din aceeași lege. Excepția a fost ridicată de Ioana Ecaterina Vârlan și Elena Matilda Borș, de Niculae Paraschiv Gheran, de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, din oficiu, de Haritina Stela Dabelea și Dana Maria Vodislav, de Iani-Marius Giuris și Gabriela Avram și, respectiv, de Aurelia Bălan, Elena Bucur și Margareta Irimia în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind obligarea pârâților Municipiul București și Municipiul Constanța, în calitate de entități învestite, la soluționarea notificărilor formulate de autorii excepției în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cauze în care a fost invocată excepția tardivității introducerii acțiunilor.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale întrucât, deși entitățile învestite au rămas foarte mulți ani în pasivitate în ceea ce privește soluționarea notificărilor și deși nu au respectat nici termenele fixate de art. 33, respectiv de art. 34 din Legea nr. 165/2013, impunerea unui termen de 6 luni în care persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești face ca, după depășirea acestuia, să nu mai aibă la dispoziție niciun mijloc pentru stoparea și sancționarea conduitei culpabile a unității deținătoare, fiind ținută inevitabil să suporte sine die aceeași pasivitate. Această situație este de natură să încalce dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite, precum și dreptul acestora de acces liber la instanță, care devine formal și iluzoriu. Se arată, de asemenea, că se nesocotește și dreptul la un proces echitabil, care implică și o durată rezonabilă a soluționării litigiului, având în vedere că la calculul termenului rezonabil al procesului se ia în considerare și durata procedurilor administrative, începând cu data depunerii notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. Or, depunerea notificărilor a avut loc în anul 2001 și, în unele cazuri, notificările nu au fost soluționate nici până în prezent.9.Se mai susține că atât timp cât autoritatea publică învestită cu soluționarea notificării a depășit mai întâi termenul de 60 de zile cuprins în Legea nr. 10/2001 și apoi termenele prevăzute de art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, trecând astfel, în total, aproximativ 17 ani de la momentul formulării notificării, a sancționa particularul care nu a acționat prompt (în 6 luni) în vederea sesizării instanței pentru valorificarea unui drept exercitat cu atât de mult timp în urmă pune probleme serioase de proporționalitate cu scopul urmărit de legiuitor a măsurii instituite prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.10.Cu privire la posibila încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, se arată că această chestiune trebuie dezlegată în funcție de sancțiunea ce intervine în cazul depășirii termenului prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, și anume dacă intervine doar stingerea dreptului de a obține o hotărâre prin care să fie soluționată notificarea pe fond sau se stinge însuși dreptul la reparație al titularului notificării. Se susține că această din urmă interpretare ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate privată, astfel că obligația entității învestite, de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate trebuie să se mențină chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013, pentru ca sancțiunea pentru depășirea termenului prevăzut de alin. (2) al articolului menționat să nu aibă ca efect o atingere adusă dreptului de proprietate.11.Se mai consideră că se încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece nu sunt reglementate aceleași termene de soluționare a notificărilor de către entitățile învestite de lege, instituindu-se o discriminare între destinatarii legii, în funcție de locul situării imobilului pentru care este formulată cererea de restituire și de numărul de cereri rămase nesoluționate la nivelul fiecărei entități, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În privința publicității numărului de notificări nesoluționate în funcție de care se aplică termene diferite în baza dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, se susține că aceste prevederi sunt lipsite de claritate și previzibilitate, dat fiind faptul că, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, încă de la momentul de la care încep să curgă termenele de soluționare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, persoanele care se consideră îndreptățite nu au posibilitatea să cunoască ce termen li se aplică, respectiv de 12 luni [art. 33 alin. (1) lit. a)], 24 de luni [art. 33 alin. (1) lit. b)] sau 36 de luni [art. 33 alin. (1) lit. c)]. Astfel, acest aspect are drept consecință pierderea definitivă a dreptului de a supune controlului instanței de judecată conduita abuzivă a autorității publice, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. 12.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că decăderea persoanei îndreptățite din dreptul de a se adresa instanței judecătorești pentru obligarea autorității administrative la soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 este disproporționată. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 44 din Constituție în cazul în care sancțiunea ce intervine pentru depășirea termenului de sesizare a instanței conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 ar fi stingerea a însuși dreptului la reparație al titularului notificării, nu doar stingerea dreptului de a obține o hotărâre prin care să fie soluționată notificarea pe fond. În acest sens, subliniază că obligația entității învestite conform legii de a soluționa, pe cale administrativă, notificările legal formulate se menține chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel că sancțiunea pentru depășirea termenului prevăzut de art. 35 alin. (2) nu ar trebui să aibă ca efect o atingere adusă dreptului de proprietate.13.Tribunalul București – Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.14.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că stabilirea, prin art. 35 alin. (2) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a unor termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești este justificată de rațiunea creării unui mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist și aceea a asigurării certitudinii finalizării acestuia, termenele astfel impuse fiind o modalitate de a preveni exercitarea abuzivă a posibilității de a se acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare, condiții în care se apreciază că aceste termene se conformează exigențelor constituționale și convenționale.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 499D/2020 și nr. 1.701D/2020, considerând că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 35 alin. (2) raportate la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut normativ:– Art. 33 alin. (1):(1)Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.“;– Art. 35 alin. (2):(2)În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.20.Instanța la care face referire art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.21.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 – Statul român, art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 46 – Dreptul la moștenire, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 alin. (2) privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în cauza de față, relevante în acest sens fiind Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 6 martie 2019, Decizia nr. 569 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, Decizia nr. 571 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 23 octombrie 2020, Decizia nr. 820 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 14 februarie 2022, Decizia nr. 857 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 13 aprilie 2022, sau Decizia nr. 517 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 12 decembrie 2023.23.În jurisprudența mai sus citată, Curtea a observat că stabilirea unor termene de natura celor instituite prin prevederile art. 33 și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările și de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării, prin depășirea termenelor instituite, se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin conferirea dreptului de acces la instanța judecătorească, în situația refuzului nejustificat al entității competente de a soluționa cererile în respectivele termene. 24.Așadar, termenele instituite în art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, ci doar îl condiționează de respectarea acelor termene înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea Constituțională statuând în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept – subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului dreptului de acces la justiție, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 857 din 14 decembrie 2021, precitată, paragrafele 15 și 16). Totodată, Curtea a statuat că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări (Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23).25.Totodată, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019, obligația entității învestite conform legii de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menține chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013.26.În ceea ce privește critica referitoare la neîndeplinirea, de către entitățile învestite de lege, a obligației de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin afișare la sediul propriu și prin publicarea pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea lor, Curtea a reținut, în esență, că aceste susțineri vizează, în realitate, o chestiune de fapt, apreciată de la caz la caz de instanța de judecată, pe baza probatoriului administrat, Curtea Constituțională neavând competență în această privință (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 820 din 9 decembrie 2021, precitată, paragraful 13).27.De asemenea, prin deciziile precitate, Curtea a analizat susțineri referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligația entităților de publicare a informațiilor cu privire la numărul de notificări nesoluționate, precum și la faptul că nu există o sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiției de către persoanele care se consideră îndreptățite, termen a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea. Curtea a apreciat însă că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce țin de opțiunea legiuitorului. 28.Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, nemulțumite de pasivitatea entităților învestite de lege cu privire la soluționarea notificărilor, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop. Curtea a mai observat că prin actul normativ criticat legiuitorul a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, în sensul art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de această lege constituie contravenție dacă faptele nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni (Decizia nr. 820 din 9 decembrie 2021, precitată, paragrafele 14 și 15).29.Prevederile art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost criticate și din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție sub aspectul lipsei de claritate și previzibilitate, deoarece, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, persoanele care se consideră îndreptățite nu au posibilitatea să cunoască termenul instituit de lege pentru soluționarea notificărilor la nivelul fiecărei entități, respectiv de 24 de luni [potrivit art. 33 alin. (1) lit. b)] în prezenta cauză, și nu pot calcula termenul de 6 luni de la epuizarea căruia poate fi exercitat dreptul la acțiune, sancțiunea fiind decăderea din dreptul de a supune controlului instanței de judecată conduita abuzivă a autorității publice. Analizând aceste susțineri, Curtea a reținut că prevederile legale criticate stabilesc suficient de clar și precis, în condiții de previzibilitate, atât anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cât și obligația respectivelor autorități publice de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet, nefiind în contradicție cu exigențele privind calitatea legii ce decurg din art. 1 alin. (5) al Constituției (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, precitată, paragraful 26).30.Cu referire la susținerile potrivit cărora prevederile legale criticate creează o situație dezavantajoasă pentru titularii notificărilor, spre deosebire de situația entităților învestite de lege, care au la dispoziție un termen mai îndelungat pentru soluționarea notificărilor, Curtea a reamintit jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, respectiv dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Având în vedere scopul Legii nr. 165/2013, și anume eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor vizate de acest act normativ, Curtea a constatat existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. La stabilirea termenelor prevăzute în art. 33 din acest act normativ s-au avut în vedere procedurile administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocările de resurse materiale și umane pentru ca autoritățile locale și centrale să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute de noua reglementare, numărul mare de cereri și posibilitatea completării cu înscrisuri a dosarelor depuse la entitățile învestite de lege, astfel că tratamentul juridic diferențiat instituit de textul de lege criticat are o justificare obiectivă și rezonabilă, fără a constitui o încălcare a normelor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, precitată, paragrafele 28-30). Totodată, Curtea a mai constatat că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurată în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile pentru persoanele îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată, în vederea soluționării pe fond a notificării.31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, cele statuate în deciziile mai sus citate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, excepția urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Ecaterina Vârlan și Elena Matilda Borș în Dosarul nr. 5.740/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, de Niculae Paraschiv Gheran în Dosarul nr. 39.190/3/2018 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă, de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, din oficiu, în Dosarul său nr. 48.484/3/2017, de Haritina Stela Dabelea și Dana Maria Vodislav, de Iani-Marius Giuris și Gabriela Avram și, respectiv, de Aurelia Bălan, Elena Bucur și Margareta Irimia în dosarele nr. 6.230/118/2018, nr. 6.451/118/2018 și, respectiv, 4.571/118/2017 ale Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 35 alin. (2) raportate la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, Tribunalului București – Secția a V-a civilă și Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x