DECIZIA nr. 344 din 23 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 979 din 5 decembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ART. 3REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 509
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 849
ART. 11REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 846
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 15REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 25
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 132 07/03/2019
ART. 16REFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 509
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 843
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 20 24/01/2002
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 156 15/05/2001
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ticu Donciu în Dosarul nr. 434/189/2017 al Judecătoriei Bârlad și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.373D/2017.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate, ele aplicându-se la fel persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. Nu poate fi vorba de încălcarea dreptului de proprietate, atâta timp cât debitorul a încercat încălcarea dreptului de proprietate al creditorului prin neîndeplinirea obligației sale de a restitui suma datorată. Dispozițiile art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă reprezintă o noutate legislativă în plan procesual, dar aceleași principii au existat și în vechea reglementare, respectiv art. 509 alin. (5) din vechiul Cod de procedură civilă. Chiar dacă nu există sinonimie perfectă a celor două categorii de reglementări, ele dispun în mod similar în privința modului de desfășurare a licitației. De altfel, rămâne cerința ca prețul să fie serios, ca o condiție esențială a procedurii de valorificare a bunului în cadrul executării silite.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 434/189/2017, Judecătoria Bârlad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Ticu Donciu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă încalcă drepturile debitorului, acesta nefiind în niciun caz pe o poziție de egalitate cu creditorul, și că există, astfel, o disproporție între avantajul obținut de către creditor și dezavantajul apărut pentru debitor. Pe cale de consecință, se poate ajunge, astfel, la o situație foarte gravă pentru debitor, având în vedere faptul că, de cele mai multe ori, creanțele sunt cesionate către alte societăți, pe sume foarte mici comparativ cu creditul acordat, iar societatea care execută silit imobiliar dobândește un avantaj foarte mare chiar prin vânzarea bunului la un preț sub cel al valorii creanței sau a garanției; însă, de partea cealaltă, debitorul este prejudiciat, întrucât există riscul ca prin vânzarea efectuată, să nu fie stinsă nici măcar creanța. Se apreciază că se nesocotește principiul egalității în drepturi, existând un privilegiu nejustificat pentru creditor. Textul de lege ignoră faptul că creditorii beneficiază de o diminuare a riscurilor și prin prisma fondului de garanție bancară în situația creditelor neperformante, dar care au respectat întru totul condițiile legale de acordare, recuperează 75% din suma împrumutată. Inechitatea este reprezentată și prin prisma faptului că, prin pactul comisoriu de gradul IV, de care se prevalează societățile bancare, creditul este considerat scadent anticipat, banca fiind obligată printr-un text imperativ de lege să prezinte o situație a soldului creditului acordat în vederea stabilirii creanței certe, lichide și exigibile. Se mai arată că dreptul de proprietate, chiar dacă este un drept real absolut, trebuie exercitat în limitele egale stabilite de legiuitor, apreciindu-se că pragul de 10.000 de lei instituit prin art. 813 alin. (5) din Codul de procedură civilă este unul derizoriu din perspectiva cuantumului valoric al unei locuințe, fapt care îl expune pe debitor, prin prisma art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, la o subevaluare a patrimoniului său în favoarea creditorului. 6.Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că textul legal criticat încalcă și art. 47 din Constituție, în contextul în care debitorul este exclus de la posibilitatea de a avea un trai decent pentru o datorie derizorie raportată la valoarea bunurilor imobile deținute, în speță, a apartamentului-locuință proprietate personală. 7.Se mai arată că este normal ca orice cetățean să își asume obligațiile pecuniare contractate, fără însă ca acesta să fie expus printr-o favorizare efectivă a creditorului care nu ține cont într-un mod echitabil nici de sumele plătite din credit, nici de faptul că beneficiază de încasarea unei asigurări pentru creditul neperformant, fapt care duce în mod evident la o îmbogățire fără justă cauză pentru acesta din urmă, din cauza pârghiilor legale favorabil create de textele de lege invocate. Debitorul, din cauza textelor de lege criticate, este expus executării silite imobiliare, adică a imobilului locuință personală, deși are și alte bunuri executabile, precum veniturile salariale cu privire la care poprirea a continuat până la data la care instanța a trimis suspendarea executării silite.8.Judecătoria Bârlad apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Raportat la egalitatea în drepturi, instanța a reținut că dispozițiile legale contestate nu aduc nicio atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, dimpotrivă, se urmărește respectarea acestui principiu în ceea ce îi privește pe cei doi contractanți din titlul executoriu. 9.Referitor la dreptul de proprietate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, proprietatea privată fiind ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular, iar drepturile de creanță sunt asimilate drepturilor de proprietate. Instanța apreciază că executarea silită prin urmărirea silită imobiliară nu poate fi considerată o atingere a dreptului de proprietate privată, atât timp cât însuși debitorul a încercat încălcarea dreptului de proprietate al creditoarei prin neîndeplinirea întocmai a obligației sale de a restitui suma împrumutată. Referitor la nivelul de trai, instanța a reținut că acesta este garantat de stat prin asigurarea dreptului la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în instituțiile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, precum și la măsuri de asistență socială, ceea ce nu poate fi pus în discuție în speță, când se urmărește executarea silită imobiliară ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată a creditului contractat.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Se susține că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente. Procesul-verbal de licitație poate fi atacat, în termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, pe calea contestației la executare, de către debitor sau de către terțul dobânditor, creditorii urmăritori și de către oricare altă persoană interesată potrivit mențiunilor din cartea funciară [art. 849 alin. (2) din Codul de procedură civilă], iar, dacă instanța admite contestația, executorul judecătoresc va continua urmărirea de la actul desființat [art. 849 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Stabilirea pragului valoric privitor la prețul de pornire al licitației și a prețului minim la care poate fi adjudecat bunul imobil la licitație trebuie să țină seama de necesitatea garantării unui just echilibru al drepturilor și intereselor legitime ale părților raportului de drept execuțional civil [realizarea integrală și la timp a dreptului de creanță al creditorului – art. 1.516 alin. (1) din noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), respectiv evitarea unei urmăriri abuzive a bunurilor imobile ale debitorului], care este asigurat de actuala reglementare.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: „(9) Dacă nici la a doua licitație imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitație, în condițiile prevăzute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitația va începe de la prețul de 50% din prețul de pornire al primei licitații. Dacă nu se obține acest preț și există cel puțin 2 licitatori, bunul va fi vândut, la acest termen, la cel mai mare preț oferit, chiar dacă acesta din urmă este mai mic decât valoarea creanței ori a garanției. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de pornire al acestei licitații. În conținutul publicației de vânzare întocmite pentru cel de-al treilea termen vor fi inserate, sub sancțiunea nulității, toate aceste mențiuni privind modul de stabilire a prețului de adjudecare a imobilului la al treilea termen.“15.În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent. Se mai invocă art. 25 privind nivelul de trai din Declarația Universală a Drepturilor Omului.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 132 din 7 martie 2019*), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a statuat că dispozițiile art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865 care prevedeau o soluție legislativă similară sunt constituționale. Curtea a reținut că susținerile potrivit cărora creditorii își adjudecă aceste bunuri la un preț foarte mic pentru că, fie folosesc interpuși, fie instanțele acceptă rapoarte de evaluare neactualizate la data licitației, țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța judecătorească, fapt ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.*) Decizia nr. 132 din 7 martie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 14 octombrie 2019.17.Astfel, cu acel prilej, Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia legea instituie o discriminare prin faptul că debitorii nu își pot adjudeca bunul supus procedurii de licitare direct sau prin interpuși este neîntemeiată. Legiuitorul a stabilit anumite reglementări cu caracter special în ceea ce privește participarea debitorului/creditorului la licitația propriu-zisă. Astfel, art. 843 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că debitorul nu poate licita nici personal, nici prin persoane interpuse, iar la art. 843 alin. (5) că, în toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din prețul de pornire al primei licitații. Aceste dispoziții au fost instituite pentru a preveni fraudarea intereselor debitorilor, respectiv ale creditorilor.18.Legiuitorul a prevăzut că nici creditorul nu își poate adjudeca bunul direct sau prin interpuși la o valoare mai mică de 75% din valoarea bunului, protejând astfel interesele debitorului. În aceste condiții, prețul oferit de creditorul adjudecatar trebuie să fie real și serios, iar nu derizoriu, pentru că altfel s-ar ajunge la o deposedare abuzivă a debitorului.19.Însă situația debitorului urmărit este diferită atât de situația creditorului adjudecatar, cât și de situația terțului adjudecatar. În jurisprudența sa, Curtea a reținut principiul conform căruia egalitatea în drepturi a cetățenilor nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001, și Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002).20.Debitorul este o persoană care nu și-a respectat obligațiile înscrise într-un titlu executoriu, iar legiuitorul a instituit dispozițiile legale criticate în scopul satisfacerii interesului creditorului, dar și cu respectarea, în limita posibilului, a intereselor debitorului urmărit. 21.Pentru aceleași argumente, Curtea a remarcat că nu se poate constata nici încălcarea art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Constituție.22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv prin raportarea la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ticu Donciu în Dosarul nr. 434/189/2017 al Judecătoriei Bârlad și constată că prevederile art. 846 alin. (9) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bârlad și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x