DECIZIA nr. 344 din 11 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 3 august 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 3REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 5REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 6REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 7REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 7REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE 144 23/07/2012 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 87 07/02/2012
ART. 15REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 350 07/05/2015
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Nairam Trading – S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 1.510/235/2014* al Judecătoriei Gherla și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 590D/2016.2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, administratorul acesteia Stelian Fătu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate dau posibilitatea agentului constatator să sancționeze conducătorul autovehiculului, în situația în care acesta nu este același cu utilizatorul. Consideră că, astfel, se încalcă și prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. În continuare, reprezentantul autoarei excepției se referă la aspecte privind interpretarea dată dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 de către instanțele judecătorești și invocă aspecte privind neregularitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul de lege criticat. Depune concluzii scrise în acest sens.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece se critică modul de aplicare a dispozițiilor de lege la situația de fapt.5.Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepției susține că și instanțele judecătorești au dificultăți în a interpreta art. 7 și art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 22 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.510/235/2014*, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Societatea Nairam Trading – S.R.L. din Cavnic într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, prin care s-a aplicat și pedeapsa complementară a reținerii certificatului de înmatriculare.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, deoarece responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a drumurilor aparține, potrivit art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, utilizatorilor, iar, potrivit art. 2 din același act normativ, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate vehicule și, prin urmare, este evident că nu întotdeauna conducătorul auto al autovehiculului este aceeași persoană cu utilizatorul, așa cum este definit de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. În consecință, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri și, implicit, răspunderea contravențională în cazul nerespectării acestei responsabilități au fost stabilite clar și concis de legiuitor, în art. 7, în sarcina utilizatorului, fiind neconstituțional ca această responsabilitate să fie mutată în sarcina conducătorului auto. De altfel, este ilogic ca șoferul să fie sancționat pentru ceva de ce nu este responsabil și, totodată, ar fi imoral ca un angajat să aibă obligația de a achita rovinieta sau amenda pentru un autovehicul ce este folosit de către o societate comercială în vederea aducerii de venituri. În final, solicită constatarea neconstituționalității art. 8 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în forma în vigoare în ianuarie 2009, care permite ca sancțiunea contravențională, în caz de neplată a rovinietei, să poată fi reținută în sarcina conducătorului auto, iar nu în sarcina utilizatorului. 8.Judecătoria Gherla nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece vizează aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, ce nu intră în competența Curții Constituționale.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile scrise depuse la dosar de acesta, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut: „Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinietă valabilă, li se reține certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare.“ Curtea reține că textul de lege criticat a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așadar, Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, săvârșite la data de 27 ianuarie 2009, dată la care erau în vigoare dispozițiile de lege criticate. În consecință, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinietă valabilă, li se reține certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare. Dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu formulase o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci, nemulțumit fiind de soluția legislativă existentă, solicitase modificarea textelor de lege criticate, în sensul ca personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., atunci când constată contravenția, să poată aplica sancțiunea prevăzută de art. 8 alin. (6) proprietarului vehiculului, iar nu conducătorului auto.16.În speța de față însă, autoarea excepției de neconstituționalitate susține că acest text de lege contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece, în situația în care conducătorul vehiculului nu este aceeași persoană cu utilizatorul, este neconstituțional ca responsabilitatea achitării tarifului de utilizare să fie mutată în sarcina conducătorului auto, „fiind ilogic ca șoferul să fie sancționat pentru ceva ce nu este responsabil“ și, totodată, „fiind imoral ca un angajat să aibă obligația de a achita rovinieta sau amenda pentru un autovehicul ce este folosit de către o societate comercială în vederea aducerii de venituri“. Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile aparține, în exclusivitate, utilizatorilor români, iar, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ, utilizatorii români sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…)“. Așadar, autoarea excepției de neconstituționalitate pleacă de la premisa greșită potrivit căreia, în situația în care conducătorul vehiculului nu este aceeași persoană cu utilizatorul, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare este mutată în sarcina conducătorului vehiculului din sarcina utilizatorului. Or, textele anterior menționate din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu susțin această critică, prevăzând că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile aparține, în exclusivitate, utilizatorilor români.17.În concluzie, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin în niciun fel dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate“. De altfel, această dispoziție constituțională privește valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragraful 18)18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Nairam Trading – S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 1.510/235/2014* al Judecătoriei Gherla și constată că dispozițiile art. 8 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport de criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Gherla și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
Prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x