DECIZIA nr. 343 din 11 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 634 din 3 august 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ActulREFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 111 08/12/2010 ART. 16
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 16
ART. 4REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 4REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 16
ART. 5REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 5REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 34
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ART. 9REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 9REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 10REFERIRE LALEGE 116 24/04/2009
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 10REFERIRE LAC.EURO.S.S 16/04/1964
ART. 10REFERIRE LAC.EURO.S.S 16/04/1964 ART. 68
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 13REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 5
ART. 13REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 13REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 34
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 15REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 15REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 16REFERIRE LALEGE 132 27/06/2011
ART. 16REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 18REFERIRE LALEGE 66 19/04/2016
ART. 18REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010
ART. 18REFERIRE LAOUG 111 08/12/2010 ART. 12
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 lit. c) și ale art. 16 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Tribunalul Vaslui – Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.361/89/2015 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 511D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece textele de lege criticate instituie o măsură de protecție socială fără a încălca vreo prevedere din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.361/89/2015, Tribunalul Vaslui – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 lit. c) și ale art. 16 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea Dispoziției Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui prin care s-a dispus suspendarea dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului (întrucât beneficiara nu s-a prezentat în ultima jumătate a lunii februarie 2015 la Serviciul resurse umane pentru a semna în Registrul de evidență a personalului care beneficiază de concediu și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, fiind plecată împreună cu copilul în concediu, în Franța, unde soțul său își desfășoară activitatea lucrativă).5.În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulație, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 26 privind viața intimă, familială și privată. În acest sens, arată că, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, se poate dispune suspendarea dreptului la indemnizația de creștere a copilului, în măsura în care plătitorul indemnizației constată că nu mai este îndeplinită cerința prevăzută de art. 12 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, respectiv aceea de a locui în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile. Noțiunea de „a locui în România“ a fost înțeleasă diferit de către părți. Dacă reclamanta consideră că cerința de „a locui în România“ nu exclude deplasarea în străinătate într-un stat membru al Uniunii Europene pentru o perioadă scurtă și determinată de timp, pârâtul apreciază că această condiție exclude posibilitatea de a părăsi teritoriul României, caz în care se impune suspendarea dreptului la plata indemnizației de creștere a copilului. Astfel, prevederile de lege criticate încalcă art. 25 alin. (1) din Constituție, în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că deplasarea în străinătate pentru o perioadă scurtă și determinată de timp, indiferent de scopul deplasării, fără a fi operată o schimbare de domiciliu sau de reședință, atrage după sine suspendarea unui drept la o indemnizație acordată în condițiile legii. Condiționarea, prin lege, a acordării indemnizației de creștere a copilului de obligația de a locui în țară și de a nu părăsi teritoriul României reprezintă, fără îndoială, o măsură care înfrânge libertatea de circulație a cetățenilor. O asemenea condiție poate apărea, în prezența textelor constituționale, ca o veritabilă sancțiune pentru cei care locuiesc, fie și temporar, în afara țării. Pe de altă parte, nu se poate considera nici că faptul de a locui în străinătate ar fi practic incompatibil cu dreptul de a primi indemnizația de creștere a copilului prevăzută de lege. Mai mult, nu se poate susține că dreptul de a primi indemnizație de creștere a copilului ar fi corelativ cu îndeplinirea unor obligații ce presupun prezența obligatorie în țară a celor în cauză, precum participarea la formarea veniturilor sectorului public, din care se alimentează cheltuielile ocazionate de plata indemnizațiilor maternale.6.Cu privire la încălcarea art. 20 alin. (1) din Constituție, instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate arată că, potrivit art. 20 alin. 2 lit. a) din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, cetățenii Uniunii Europene au drepturile și obligațiile prevăzute în tratate, bucurându-se astfel de dreptul de libera circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre. Or, dreptul la liberă circulație și de ședere este încălcat dacă o dispoziție legală internă permite ca dreptul la o prestație socială să fie suspendat în situația în care cetățeanul european părăsește teritoriul statului membru care a recunoscut dreptul la plata indemnizației pentru a se deplasa și a locui o perioadă scurtă și determinată de timp pe teritoriul unui alt stat membru. În acest caz, dispoziția de drept intern contravine prevederilor art. 20 alin. 2 lit. a) din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene și, implicit, dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Constituție. De asemenea, instanța are în vedere și prevederile art. 34 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în caz de maternitate, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale. Orice persoană care are reședința și se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. În Regulamentul CE nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociale este reglementată și situația prestațiilor de maternitate și paternitate asimilate, iar în capitolul privind dispozițiile generate, s-a stabilit în art. 7 că, exceptând cazul în care Regulamentul prevede altfel, prestațiile în numerar care se plătesc în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre sau al regulamentului nu pot face obiectul niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări, în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenți într-un stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă de furnizarea prestației. În aceste condiții, având în vedere că legislația europeană exclude clauzele de rezidență, conform art. 7 din Regulamentul nr. CE 883/2004, adoptat în baza art. 48 din TFUE, prevederile de lege criticate vin în contradicție cu această dispoziție, fiind încălcat implicit art. 20 din Constituție.7.În final, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 26 din Constituție, instanța arată că, în condițiile în care prevederile de lege criticate nu fac distincție între diferitele împrejurări ce determină încetarea îndeplinirii condiției de a locui în România, în situația în care părăsirea teritoriului României este justificată de necesitatea de a reuni familia, dispunerea de către autoritățile publice a măsurii suspendării dreptului la indemnizația de creștere a copilului constituie o ingerință a statului în viața de familie. Această ingerință nu poate fi justificată decât de necesitatea protejării unui interes public, însă cu condiția de a asigura un echilibru între interesul particular al respectării vieții de familie și cel general. Or, protejarea interesului general, constând în aceea de a preveni încasarea mai multor prestații de maternitate sau paternitate asimilate în cadrul sistemelor de asigurări sociale a unor state diferite, prin instituirea unei interdicții pentru beneficiarul indemnizației de a părăsi teritoriului României, nici măcar pentru reunirea familiei într-un alt stat membru al Uniunii Europene, constituie o ingerință disproporționată în viața de familie, conducând la încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituție.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele invocate de autoarea excepției vizează probleme de interpretare și aplicare a legii, de competența exclusivă a instituțiilor publice cu atribuții în domeniu, respectiv a instanței de judecată în caz de litigiu. În subsidiar, precizează că, pentru a da eficiență principiului liberei circulații pe teritoriul Uniunii Europene, prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, s-a introdus alin. (5) în cuprinsul art. 12 cu următorul conținut: „Prevederile alin. (1) se corelează în mod corespunzător în cazul persoanelor îndreptățite cărora li se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.“ În Raportul Comisiei de Muncă și Protecție Socială din Camera Deputaților, noua soluție legislativă este astfel justificată: „Este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispozițiilor legislațiilor interne aplicabile, precum și complicațiile care pot rezulta din această cauză.“10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece condiționarea, prin lege, a acordării drepturilor (indemnizații și stimulente de inserție), de obligația de a locui în România nu reprezintă o măsură care înfrânge libertatea de circulație a cetățenilor, aceștia având posibilitatea deplasării transfrontaliere, dar și posibilitatea de stabilire în străinătate și revenire în țară. În plus, nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 26 din Constituție, care pleacă de la principiul necesității reunirii familiei materializat în dreptul părinților de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi împreună. Suspendarea dreptului la indemnizația de creștere a copilului nu poate fi imputată statului, în condițiile în care deplasarea în străinătate pentru o perioadă scurtă și determinată de timp este o alegere personală, o formă de exprimare a vieții private și de familie. Mai mult, nu se poate reține nici încălcarea art. 20 din Constituție, de vreme ce Codul european de securitate socială, ratificat prin Legea nr. 116/2009, reglementează la art. 68 lit. a) posibilitatea suspendării prestațiilor de asigurări sociale, atât timp cât persoana interesată nu se găsește pe teritoriul părții contractante.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 12 lit. c) și ale art. 16 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. c) și art. 16 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , cu următorul conținut:– Art. 12 alin. (1) lit. c): „Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se acordă în situația în care solicitantul îndeplinește cumulativ următoarele condiții: […] c) locuiește în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.“;– Art. 16 alin. (2) lit. h): „Dreptul la indemnizațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 și art. 9 alin. (4) și (5) se suspendă începând cu ziua următoare celei în care: […] h) în situația în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 12;“.14.În opinia instanței de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulație și art. 26 privind viața intimă, familială și privată. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 20 alin. 2 lit. a) din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene și ale art. 34 alin. (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate prevăd că drepturile stabilite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare (indemnizația pentru creșterea copilului), se acordă în situația în care solicitantul îndeplinește cumulativ anumite condiții, printre care și aceea de a locui în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/ acestora, iar, în cazul în care nu mai sunt îndeplinite aceste condiții, dreptul la indemnizație se suspendă.16.Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea Dispoziției Inspectoratului de Poliție al Județului Vaslui prin care s-a dispus suspendarea dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului (întrucât beneficiara nu s-a prezentat în ultima jumătate a lunii februarie 2015 la Serviciul Resurse Umane pentru a semna în Registrul de evidență a personalului care beneficiază de concediu și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, fiind plecată împreună cu copilul în concediu, în Franța, unde soțul său își desfășoară activitatea lucrativă). Instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, susține că noțiunea de „a locui în România“ a fost înțeleasă diferit de către părți. Dacă reclamanta consideră că cerința de „a locui în România“ nu exclude deplasarea în străinătate într-un stat membru al Uniunii Europene pentru o perioadă scurtă și determinată de timp, pârâtul apreciază că această condiție exclude posibilitatea de a părăsi teritoriul României, caz în care se impune suspendarea dreptului la plata indemnizației de creștere a copilului. Or, Curtea constată că astfel de susțineri nu constituie aspecte ce țin de constituționalitatea textelor de lege criticate, ci constituie chestiuni de interpretare și aplicare a textului de lege criticat la situația dedusă judecății. Textele de lege criticate prevăd doar că drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare (indemnizația pentru creșterea copilului), se suspendă în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare a indemnizației, prin care și condiția de a locui în România. 17.Curtea reține că interpretarea textelor de lege criticate în vederea aplicării lor la situația beneficiarei indemnizației pentru creșterea copilului care a părăsit teritoriul României pentru o perioadă scurtă și determinată de timp, precum și interpretarea dacă această situație poate fi privită ca o încălcare a condiției de „a locui în România“, constituie aspecte ce intră în competența de soluționare a litigiului dedus instanței de judecată ce a sesizat Curtea Constituțională. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de instanța de judecată din oficiu, este inadmisibilă, deoarece aspectele invocate de autoarea excepției vizează probleme de interpretare și aplicare a legii, de competența exclusivă a instituțiilor publice cu atribuții în domeniu, respectiv a instanței de judecată în caz de litigiu.18.De altfel, Curtea observă că, potrivit art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, introdus prin Legea nr. 66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, „Prevederile alin. (1) se corelează în mod corespunzător în cazul persoanelor îndreptățite cărora li se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială“, iar potrivit art. 7 din acest Regulament, „Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, prestațiile în numerar care se plătesc în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre sau al prezentului regulament nu pot face obiectul niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenți într-un stat membru, altul decât cel în care este situată instituția responsabilă de furnizarea prestației.“19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. c) și ale art. 16 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Tribunalul Vaslui – Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.361/89/2015.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vaslui – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x