DECIZIA nr. 342 din 11 mai 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 784 din 3 octombrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 41 18/06/2014
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 3REFERIRE LALEGE 4 17/01/2017
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 4REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 4REFERIRE LAOUG 77 26/06/2013
ART. 4REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 55 05/02/2014
ART. 8REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 9REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 11REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 11REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 55 05/02/2014
ART. 12REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 13REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 55 05/02/2014
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1257 07/10/2009
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1039 09/07/2009
ART. 16REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 43 17/03/2015
ART. 19REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LAPACT 16/12/1966
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 21REFERIRE LALEGE 43 17/03/2015
ART. 21REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 21REFERIRE LAOUG 13 22/02/2006
ART. 21REFERIRE LAOUG 142 21/09/2000
ART. 22REFERIRE LATRATAT 25/04/2005
ART. 22REFERIRE LALEGE 316 18/06/2001
ART. 22REFERIRE LAACORD 02/02/2001
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 258 14/03/2006
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 83 19/05/1998
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1189 06/11/2008
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 55 05/02/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1257 07/10/2009
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 104 20/01/2009
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 230 09/05/2013
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 738 19/09/2012
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1105 21/09/2010
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 297 23/03/2010
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1555 17/11/2009
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1257 07/10/2009
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1008 07/07/2009
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 104 20/01/2009
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1133 27/11/2007
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 544 28/06/2006
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 230 09/05/2013
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 1105 21/09/2010
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 1257 07/10/2009
ART. 30REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 30REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014 ART. 1
ART. 31REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 31REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 28
ART. 32REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 32REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014 ART. 5
ART. 33REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 33REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 82 24/12/1991 ART. 28
ART. 34REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 37REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014 ART. 3
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 38REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 38REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014 ART. 12
ART. 38REFERIRE LAHG 725 21/07/2010
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 256 17/06/1997
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 279 23/04/2015
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 383 07/07/2005
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 41REFERIRE LATRATAT 25/04/2005
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 55 05/02/2014
ART. 44REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 45REFERIRE LAOUG 41 18/06/2014
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, excepție ridicată de Ciprian Astanei în Dosarul nr. 661/32/2014* al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 438D/2016.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Radu Botezatu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției de neconstituționalitate, care, mai întâi, depune concluzii scrise și menționează că prin acestea a precizat în ce constă neconstituționalitatea prevederilor criticate. În esență, cu privire la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție, arată că Parlamentul este cel care adoptă legi, delegarea legislativă fiind o măsură excepțională. În acest context prezintă anumite exemple de acte normative cu privire la delegarea legislativă și precizează că, spre exemplu, Legea nr. 4/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe conține prevederi exprese referitoare la un anumit domeniu, cum ar fi cel al fondurile europene, dându-se posibilitatea Guvernului să reglementeze într-un anumit sector de activitate. Astfel, față de conținutul normativ al ordonanței de urgență criticate în prezenta cauză, care reglementează activitatea unei agenții cu activitate în domeniul absorbției fondurilor europene, consideră că aceste aspecte a fi trebuit reglementate printr-o lege și nu printr-o ordonanță de urgență.4.În continuare arată că, prin procedura de reglementare, prin modul de aplicare și prin conținutul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014, mai ales în privința personalului agenției reorganizate, s-a intrat în domeniul legislației muncii, context în care precizează că trebuie avut în vedere și art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În final, susține că ordonanța de urgență criticată a preluat prevederi dintr-un act normativ constatat ca fiind neconstituțional, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2013.5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia. Cu privire la situația de urgență, menționează că aceasta a fost determinată de mai multe aspecte, cum ar fi faptul că s-a ținut seama de necesitatea implementării prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului UE din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune; de obligația României de a desemna pentru fiecare program de dezvoltare rurală o autoritate de plată acreditată și de necesitatea absorbției fondurilor menționate; de necesitatea înființării și stabilirii cadrului instituțional al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și de pregătirea construcției instituționale pentru gestionarea alocațiilor financiare comunitare. În acest context, precizează că Guvernul a acționat în limitele delegării legislative prevăzute de Constituție.6.Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalității se menționează că egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite tratamentul juridic nu poate decât diferit, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție.7.Referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 5 februarie 2014 se arată că aceasta nu este aplicabilă în cauza de față, deoarece Curtea, prin acea decizie, a constatat că actul normativ supus controlului de constituționalitate afectează instituții fundamentale ale statului; or, agenția în discuție nu este instituție fundamentală a statului potrivit dispozițiilor constituționale.8.De asemenea se apreciază că prin conținutul normativ al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014 nu este încălcat dreptul la muncă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 661/32/2014*, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, excepție ridicată de Ciprian Astanei într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea unui act administrativ.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (4),art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece singura entitate abilitată să adopte legi, conform Constituției, este Parlamentul, cu anumite excepții, printre care este și dreptul Guvernului de a emite acte cu caracter normativ în regim special, de urgență, derogare care are însă un caracter excepțional; or, în cazul ordonanței de urgență criticate, aceasta nu este motivată sub aspectul urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale ce a determinat adoptarea în regim de urgență.11.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 reglementează o activitate importantă a unui sector, ce are un conținut special în ceea ce privește organigrama, atribuțiile, răspunderile, obligațiile și drepturile celor care activează în instituția Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Astfel, față de conținutul normativ al acesteia și față de modalitatea de reglementare, se consideră că sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 115 alin. (6), prin prisma afectării dreptului la muncă și a dreptului de proprietate. În acest sens, pe de o parte, se arată că motivul adoptării ordonanței de urgență a fost protecția unei categorii de angajați – foști directori ai oficiilor județene, ce aveau contracte de muncă pe perioadă determinată și care, prin acest act normativ, s-au transformat în contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, fără concurs sau examen, fapt ce a creat o situație discriminatorie, contrară art. 16 alin. (1) din Constituție și prevederilor Codului muncii, față de persoanele care au ocupat posturi similare prin concurs sau examen. Pe de altă parte, se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 afectează dreptul la muncă și dreptul de proprietate, deoarece, astfel cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică.12.Totodată, se consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 este neconstituțională, deoarece preia dispoziții dintr-un act normativ care a fost constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, aspect ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituție.13.Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 76, art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 115 alin. (4) din Constituție, care impun adoptarea unor legi organice pentru reglementarea statutului funcționarilor publici și motivarea situației de urgență care a condus la adoptarea unor asemenea acte normative ale executivului; or, în cazul de față, nu a existat o situație extraordinară în considerarea căreia trebuie adoptată o ordonanță de urgență.14.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materia prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției și aplicarea acestora la speța dedusă judecății, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu art. 1 alin. (4),art. 16 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În ceea ce privește încălcarea art. 115 alin. (6) coroborat cu art. 41 și art. 44 alin. (3) din Constituție, menționează că urmează să se pronunțe instanța de contencios constituțional. În acest context, cu privire la aplicabilitatea, în speța de față, a celor statuate de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, învederează faptul că, în decizia respectivă, s-a avut în vedere afectarea în sens negativ a unor instituții fundamentale ale statului. Or, Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale nu este instituție fundamentală potrivit Constituției.16.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6), din perspectiva afectării dreptului la muncă și a dreptului de proprietate, pot deveni incidente aspectele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 și Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009 – în ceea ce privește schimbarea statutului personalului, vizat de text, din funcționari publici în personal contractual. Astfel, se poate aprecia de către Curtea Constituțională că reorganizarea nu este una reală și efectivă și alternativa propusă – ca urmare a desființării unor posturi, respectiv încetarea contractului prin acordul părților sau ocuparea unui post de execuție sau inferior – apare ca nejustificată și ilegitimă; în același sens ar putea fi apreciate și dispozițiile care reglementează condiții în care nu se poate încheia un contract de muncă, altele decât cele stabilite de Codul muncii.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 26 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 43/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015, cu modificările ulterioare.20.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 alin. (3) potrivit căruia „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire“, art. 61 alin. (1) potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.“, art. 115 alin. (4) și alin. (6) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență și la limitele domeniului de reglementare al acestora și art. 147 alin. (4) cu privire la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. De asemenea se menționează prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției SAPARD pentru implementarea tehnică și financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 28 septembrie 2000, a fost înființată Agenția SAPARD, apoi a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 27 februarie 2006. Ulterior, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 26 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 43/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015, cu modificările ulterioare.22.Curtea observă că, potrivit preambulului ordonanței de urgență criticate, în esență, aceasta a fost adoptată având în vedere obligațiile ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, fiind necesară luarea tuturor măsurilor privind construcția instituțională pentru derularea fondurilor destinate finanțării politicii agricole comune. Astfel, s-a ținut seama de: necesitatea implementării prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului UE din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, ale Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) prin care sa impus crearea cadrului adecvat și eficient pentru managementul și implementarea tehnică și financiară a fondurilor comunitare acordate României după data de 1 ianuarie 2014 prin intermediul acestor fonduri; obligația României de a desemna pentru fiecare program de dezvoltare rurală o autoritate de plată acreditată și necesitatea absorbției fondurilor menționate; respectarea obligațiilor ce revin României, rezultate din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, ratificat prin Legea nr. 316/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 5 iulie 2001. În acest context, s-a mai arătat că, în perioada 2014-2020, România va fi beneficiara unor importante alocări financiare de la Uniunea Europeană, fapt ce impune luarea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura o capacitate ridicată de absorbție a acestor fonduri. Guvernul a mai arătat că cele menționate mai sus vizează interesul public și constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar nepromovarea acestui act normativ în regim de urgență ar avea consecințe nefavorabile atât în plan financiar, cât și în plan social, respectiv ar conduce chiar la pierderea fondurilor comunitare existente, circa 200 milioane euro, aferente perioadei de tranziție, precum și la neaccesarea în condiții optime a sprijinului financiar pus la dispoziția României pentru noua perioadă de programare, pentru care au fost alocate României fonduri în valoare de 8,1 miliarde euro, cu impact deosebit de grav asupra vieții economice și sociale. În final, față de cele prezentate, a concluzionat că s-a impus adoptarea în regim de urgență a unui act normativ pentru stabilirea cadrului instituțional al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în vederea întăririi și pregătirii construcției instituționale pentru gestionarea alocațiilor financiare comunitare pentru gestionarea fondurilor provenite din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, fiind o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată.23.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituție (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.24.Situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență (a se vedea în acest sens Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). De asemenea, în accepțiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, „inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare, […] constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență în sensul arătat“.25.Raportând considerentele de principiu reținute în jurisprudența Curții Constituționale la cele cuprinse în preambulul ordonanței de urgență criticate, Curtea observă că cele prezentate îndeplinesc, în mod cumulativ, cerințele constituționale, neputându-se reține pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4).26.Cu privire la invocarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.“, Curtea, în ceea ce privește interdicțiile și limitele de reglementare pe calea ordonanțelor de urgență, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, a reținut că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituție se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale“ și că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text – regimul instituțiilor fundamentale ale statului sau drepturile și libertățile prevăzute de Constituție -, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. În acest context, Curtea a arătat că verbul „a afecta“ este susceptibil de interpretări diferite, așa cum rezultă din unele dicționare. Din punctul de vedere al Curții, aceasta urmează să rețină numai sensul juridic al noțiunii, sub diferite nuanțe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecințe negative“.27.În ceea ce privește regimul instituțiilor fundamentale ale statului, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că „sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic (instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014). Așadar, instituțiile fundamentale ale statului au „statut constituțional“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, și Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, precitată).28.Astfel, Curtea a considerat că sunt instituții fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009), Președintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, precitată, sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013), Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, precitată), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009), ministerele și celelalte organe ale administrației publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, precitată), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010), consiliile locale, primarii și consiliile județene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) sau Curtea Constituțională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012).29.Cât privește înțelesul sintagmei „afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului“, Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora – structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.“. De asemenea, toate aceste componente se subsumează organizării și funcționării instituțiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, precitată).30.În speța de față, actul normativ supus controlului de constituționalitate are ca obiect de reglementare înființarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțată din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care se desființează. Scopul Agenției îl constituie implementarea tehnică și financiară a Fondului european pentru agricultură și dezvoltare rurală [art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014].31.Astfel, Agenția preia, pe baza protocolului de predare-preluare, prevederile bugetare pe anul 2014 și execuția bugetară până la momentul predării-preluării, precum și patrimoniul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, potrivit situației financiare încheiate la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, Agenția preia atribuțiile ce decurg din funcțiile de raportare, recuperare debite și monitorizare ex-post ale Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit pentru Programul SAPARD, precum și atribuțiile de implementare tehnică, plată și monitorizare pentru Programul național de dezvoltare rurală 2007-2013 și asigură respectarea criteriilor de acreditare pe toată perioada pentru care i-a fost conferit managementul asistenței prin deciziile Comisiei Europene. La data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, Agenția se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din actele interne la care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este parte și din actele internaționale privind activitatea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, la care este parte statul român [art. 2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014].32.Potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014, Agenția are ca principală atribuție implementarea tehnică, în condițiile delegării de funcții de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea de management pentru Programul național de dezvoltare rurală, precum și implementarea financiară (plata) FEADR prin Programul național de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 (PNDR 2014-2020). Agenția preia atribuțiile ce decurg din funcțiile de implementare tehnică, plată și monitorizare pentru Programul național de dezvoltare rurală 2007-2013 și atribuțiile de raportare, recuperare debite, precum și cea de monitorizare ex-post ale Agenției pentru Programul SAPARD.33.De asemenea, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, Agenția preia, în condițiile legii, pe baza protocolului de predare-preluare, prevederile bugetare pe anul 2014, execuția bugetară până la momentul predării-preluării și întreg personalul fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu excepția personalului Direcției pentru coordonarea agențiilor de plăți, care își va desfășura activitatea în structura Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu păstrarea structurii organizatorice, a numărului de posturi aferente, cu menținerea funcțiilor specifice de natură contractuală, precum și cu menținerea drepturilor salariale avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. În vederea întăririi structurii organizatorice, Agenția preia, prin protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, un număr de 116 posturi, împreună cu personalul, dotările, prevederile bugetare pe anul 2014 și execuția bugetară până la momentul predării-preluării de la structurile județene de dezvoltare rurală din cadrul Autorității de management pentru Programul național de dezvoltare rurală. Patrimoniul preluat se stabilește pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 [art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014].34.Față de această împrejurare, având în vedere conținutul normativ al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014, Curtea observă că, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, nu se afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea vreunei instituții fundamentale a statului în sensul celor reținute în jurisprudența Curții Constituționale în materie.35.O altă interdicție prevăzută de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție este aceea ca prin ordonanța de urgență să nu fie afectate „drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție“. Incidența dispozițiilor constituționale este subsecventă în acest caz stabilirii unor drepturi, libertăți sau îndatoriri fundamentale al căror exercițiu sau existență să fi suferit o restrângere sau o vătămare. Cu alte cuvinte, Curtea trebuie să identifice dreptul sau libertatea afectată și, implicit, să constate nerespectarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție. Autorul excepției de neconstituționalitate invocă pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 44 alin. (3).36.În ceea ce privește art. 44 alin. (3) potrivit căruia „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.“, Curtea constată că aceste prevederi nu au incidență în cauză, deoarece textul supus controlului de constituționalitate nu conține norme cu privire la expropriere în sensul textului constituțional.37.Cu privire la invocarea prevederilor art. 16 și art. 41 din Constituție, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate raportată la acest prevederi este neîntemeiată. În acest sens, Curtea reține că, din examinarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014 [spre exemplu, art. 3 și art. 4], se deduce că personalul încadrat pe funcții de conducere, aferent vechii structuri, este preluat în noua structură, în condițiile acestei ordonanțe de urgență, iar, în cazul posturilor vacante, acestea se ocupă prin examen sau concurs, potrivit legii.38.Totodată, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014, în situația în care, ca urmare a reorganizării, se regăsesc funcții de conducere similare ca atribuții cu cele existente în structura Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, personalul care ocupă aceste funcții se preia în cadrul acelorași funcții de conducere din structura Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale fără examen sau concurs, pe baza acordului acestora [art. 12 alin. (2)]. Dacă, drept urmare a reorganizării, postul de conducere nu se mai regăsește în structura Agenției, ocupantul postului respectiv va fi preluat pe un post de execuție corespunzător studiilor și condițiilor de vechime ale persoanei care ocupa postul de conducere, pe baza acordului acestuia [art. 12 alin. (3)]. Încadrarea personalului în noua structură organizatorică a Agenției, în limita posturilor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările și completările ulterioare, se face prin decizie a directorului general al Agenției, în conformitate cu termenele și procedurile legale în vigoare [art. 12 alin. (4)]. Posturile de conducere nou-înființate se ocupă prin concurs, organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare [art. 12 alin. (5)]. Persoanele care refuză reîncadrarea pe funcție de execuție ca urmare a desființării funcției de conducere ocupate, precum și persoanele care refuză trecerea pe funcții de conducere inferioare se consideră că și-au dat acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părților [art. 12 alin. (6)].39.În ceea ce privește principiul egalității, Curtea constată că, în mod constant, în jurisprudența sa, a statuat că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).40.În ceea ce privește dispozițiile art. 41 din Constituție, Curtea, observă că, potrivit alin. (1), „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.“. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex, ce implică diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă reprezintă numai una dintre componentele acestui drept. Astfel, odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanții care să îi asigure stabilitatea, neputând fi de conceput că prevederile constituționale ar asigura libertatea de a obține un loc de muncă, dar nu și garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condițiilor și limitelor constituționale. Cea mai importantă garanție pentru exercitarea dreptului la muncă o constituie stabilirea limitativă, prin lege, a cazurilor în care și a motivelor pentru care încetarea raporturilor juridice de muncă poate avea loc din inițiativa și din voința unilaterală a angajatorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, și Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015).41.Aplicând considerentele de principiu reținute de instanța de contencios constituțional cu privire la art. 16 și art. 41 din Constituție la cauza de față, Curtea observă că dispozițiile legale criticate nu vizează crearea unui statut privilegiat sau discriminatoriu pentru o anumită categorie de personal, ci rezultă dintr-o opțiune a legiuitorului care urmărește întărirea structurii organizatorice a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în scopul implementării tehnice și financiare a Fondului european pentru agricultură și dezvoltare rurală, respectiv a măsurilor privind construcția instituțională pentru derularea fondurilor destinate finanțării politicii agricole comune în virtutea obligațiilor ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, fără ca prin aceste norme legale să fie adusă atingere dreptului la muncă.42.Având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea/afectarea unui drept fundamental, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.43.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 61 alin. (1), Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor constituționale, Guvernul poate adopta, pe calea delegării legislative constituționale sau pe calea abilitării Guvernului de a emite ordonanțe, acte normative – ordonanțe, ordonanțe de urgență, cu putere de lege, cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 115 din Constituție, fără ca prin acest mecanism să fie încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin prisma prevederilor constituționale care consacră faptul că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.44.Referitor la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a Deciziei nr. 55 din 5 februarie 2014, precum și la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, pe de o parte, Curtea reține că situația reglementată prin ordonanța de urgență criticată în cauza de față este diferită față de cea reglementată prin actul normativ care a făcut obiectul controlului de constituționalitate ce s-a concretizat prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014; pe de altă parte, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2014 nu este adoptată ca urmare a punerii de acord a dispozițiilor constatate neconstituționale prin decizia precitată, astfel că nu reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (2) din Constituție în sensul punerii de acord a unor prevederi legale cu cele statuate prin decizia de admitere a Curții Constituționale, ci constituie un act de sine stătător.45.Față de cele prezentate mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014, în raport cu dispozițiile constituționale și convenționale menționate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.46.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian Astanei în Dosarul nr. 661/32/2014* al Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x