DECIZIA nr. 341 din 26 mai 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 867 din 2 septembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ActulREFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 426
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 1REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 2REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 2REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 4REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 856 14/10/2020
ART. 8REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 8REFERIRE LAMASURI 14/10/2020 ART. 3
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 10REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 11REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 50
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 152 06/05/2020
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 7
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 20REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 21REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 23REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 141
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 24REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 25REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 79
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 141
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 26REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 27REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 27REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 27REFERIRE LAOUG 21 15/04/2004 ART. 42
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 28REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 28REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 29REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 31REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 32REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 32REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 34REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 34REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 50 15/02/2022
ART. 35REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 35REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 322 09/07/2024





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 5, 65 și 66 din această lege, în special, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Ion-Mircea Vîrtopeanu în Dosarul nr. 12.573/288/2020 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.530D/2021.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.573/288/2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblu, și a dispozițiilor art. 5, 65 și 66 din această lege, în special, precum și ale art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Ion-Mircea Vîrtopeanu într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că Legea nr. 55/2020 a fost emisă cu încălcarea principiului bicameralismului, contravenindu-se astfel art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție. De asemenea, arată că nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic și Social, contravenindu-se astfel prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 141. 6.Autorul excepției susține și că dispozițiile Legii nr. 55/2020 echivalează cu o lege de abilitare a Guvernului de a legifera în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale, ceea ce încalcă prevederile art. 108 din Constituție. Consideră că legea prin care se restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale trebuie să prevadă, chiar în conținutul său, norme care să permită analiza respectării tuturor principiilor prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituție, respectiv principiul necesității, proporționalității, nediscriminării și al neatingerii existenței dreptului sau libertății pe care le restrânge. Or, Legea nr. 55/2020, cu toate că prevede la art. 2 că măsurile care se dispun în starea de alertă trebuie să fie proporționale cu nivelul de gravitate a situației de urgență care a impus-o, enumeră numai generic măsurile care pot fi dispuse prin hotărâre a Guvernului, fără a conține norme care să permită analiza respectării celor patru principii obligatorii care trebuie respectate de legea prin care se restrânge exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale – ceea ce face imposibilă analiza acestor măsuri în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională dacă este învestită în acest sens. Mai mult, Legea nr. 55/2020 deleagă ministrului afacerilor interne competența de a efectua această analiză și de a propune declararea, prelungirea sau încetarea stării de alertă, iar Guvernului, instituirea, prelungirea, încetarea acestei stări și totodată măsurile de restrângere a drepturilor și a libertăților fundamentale. Aceste aspecte contravin prevederilor constituționale ale art. 61 alin. (1) și ale art. 1 alin. (4).7.Autorul excepției arată că hotărârile Guvernului de prelungire a stării de alertă nu pot fi supuse controlului de constituționalitate, ci doar controlului exercitat de instanțele de contencios administrativ, urmând o procedură de durată, ceea ce echivalează cu lipsa unui recurs efectiv cu privire la măsurile ce se aplică pe termene limitate. 8.De asemenea, susține că măsurile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 55/2020 nu cuprind și o listă a drepturilor și a libertăților ce vor comporta o restrângere, având un caracter atât de general, încât autoritățile pot să își extindă competența de „legiferare” fără vreo limită, cu încălcarea flagrantă a art. 53 din Constituție. În acest, sens, arată că, deși există o dispoziție expresă în cuprinsul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 referitoare la posibilitatea ca printr-un ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne să se dispună obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, Guvernul a extins prin art. 3 alin. (2) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 obligativitatea purtării măștii de protecție în toate spațiile deschise.9.O altă critică pe care autorul o formulează se referă la faptul că mai multor dispoziții ale Legii nr. 55/2020, respectiv art. 8, art. 9 alin. (1), art. 13, 14 și 33-38, le lipsește elementul dispozitiv al normei legale, acesta fiind înlocuit cu un element permisiv, în funcție de deciziile unor autorități care fac parte din aparatul executiv. Dar acestea nu se încadrează în categoria dispozițiilor permisive, noțiune autonomă a teoriei generale a dreptului, deoarece acestea ar trebui să cuprindă permisiuni acordate cetățenilor prin actul normativ, pe când, în cazul Legii nr. 55/2020, acestea reprezintă veritabile delegări de autoritate în domeniul legiferării către autorități din sfera executivă. Aceste decizii ale autorităților ce fac parte din aparatul executiv sunt ordine de miniștri sau hotărâri ale Consiliului Național pentru Situații de Urgență, care sunt adoptate, conform practicii de până acum, cu puțin timp înainte de ora 24,00 a unei zile, urmând a fi implementate începând cu ziua imediat următoare, în fapt, trecând doar câteva ore în care cetățenii sau operatorii economici să își adapteze conduita la noile reguli.10.Totodată, în privința art. 5 din Legea nr. 55/2020, autorul excepției susține că lipsesc atât ipoteza, cât și dispoziția normei, acestea nefiind clare și previzibile în conținutul normei.11.Încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție devine și mai gravă în condițiile în care se impun sancțiuni de natură contravențională potrivit art. 65 și 66 din Legea nr. 55/2020, dar acestea sunt norme care instituie sancțiuni pentru ceva nespecific. În acest sens, arată că art. 66 lit. a) stabilește sancțiunea contravențională a amenzii de la 500 de lei la 2.500 de lei pentru fapta prevăzută la art. 65 lit. h), adică nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d), iar art. 66 lit. b) stabilește sancțiunea contravențională a amenzii de la 1.000 de lei la 5.000 de lei pentru fapta prevăzută la art. 65 lit. i), adică nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor de izolare la domiciliu stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d). Art. 5 alin. (2) lit. d) prevede însă doar că măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu, dar fără a le stabili în concret. De asemenea, în baza art. 66 lit. a) se sancționează fapta prevăzută la art. 65 lit. m), adică circulația persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile și, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b), dar art. 5 alin. (3) lit. b) prevede doar că măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: restrângerea sau interzicerea circulației persoanelor și vehiculelor în locurile și, după caz, în intervalele orare stabilite. În baza art. 66 lit. b) se sancționează fapta prevăzută la art. 65 lit. q), adică nerespectarea de către conducătorii instituțiilor sau operatorilor economici a condițiilor stabilite potrivit art. 5 alin. (3) lit. f), referitoare la desfășurarea activității acestor instituții sau operatori economici, dar art. 5 alin. (3) lit. f) prevede doar că măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt limitarea sau suspendarea pe durată determinată a activității unor instituții sau operatori economici. 12.Autorul excepției arată că, pentru astfel de cazuri, nu au fost stabilite nici măcar în cuprinsul legii, în cadrul altor articole, măsuri concrete, iar acolo unde au fost stabilite astfel de măsuri – de exemplu, art. 65 lit. q) din Legea nr. 55/2020 – simplul fapt că trimiterea nu se face la articolul respectiv, ci la acele „descrieri“ de măsuri ce pot fi luate de autorități din sfera executivă o privează de caracterul de claritate și previzibilitate a legii (a se vedea art. 5 din Legea nr. 55/2020), aspect interzis prin art. 1 alin. (5) Constituția României, inclusiv prin prisma faptului că se încalcă și dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.13.În susținerea criticilor sale, autorul excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la cerințele de claritate și previzibilitate a normei legale, amintind Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Decizia nr. 405 din 16 iunie 2016 și Decizia nr. 152 din 6 mai 2020. 14.Cu privire la dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, arată că acestea, prin faptul că extind obligația de a purta masca de protecție și în spațiile publice deschise, aduc atingere dreptului la viață garantat de art. 26 din Constituție, art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Or, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, printr-o ordonanță de urgență nu pot fi reglementate măsuri de natură să afecteze drepturi sau libertăți fundamentale.15.Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia acesteia.16.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, în ansamblu, și dispozițiile art. 5, 65 și 66 din această lege, în special. Având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, respectiv plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, constând în faptul că autorul excepției nu a purtat mască de protecție în spațiul public deschis, precum și dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea apreciază că aspectele de neconstituționalitate intrinsecă invocate în raport cu unele dispoziții din Legea nr. 55/2020 nu pot fi circumscrise decât dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) în ceea ce privește trimiterea la dispozițiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, care au următoarea redactare:– Art. 5 alin. (2) lit. d): (2)Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt: […]d)măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;– Art. 65 lit. h): Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: […]h)nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);– Art. 66 lit. a): Contravențiile prevăzute la art. 65 se sancționează după cum urmează:a)cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravențiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) și ș).20.De asemenea, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 6 noiembrie 2020, care au următorul conținut: „La articolul 13, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: «a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;»“21.Autorul excepției susține că dispozițiile Legii nr. 55/2020, în ansamblul său, contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 61 alin. (2) privind structura Parlamentului, ale art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului și ale art. 141 privind Consiliul Economic și Social. De asemenea, susține că dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și ale art. 108 privind actele Guvernului. În ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, susține că sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituție referitor la domeniile ce nu pot fi reglementate prin ordonanțe de urgență.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică Legea nr. 55/2020 atât sub aspectul unor vicii de constituționalitate extrinseci, cât și pentru vicii de neconstituționalitate intrinsecă.23.Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă ce privesc Legea nr. 55/2020, în ansamblu, Curtea reține că autorul excepției invocă încălcarea principiului bicameralismului cu prilejul adoptării acestui act normativ, precum și faptul că nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic și Social, potrivit art. 141 din Constituție.24.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a mai analizat constituționalitatea Legii nr. 55/2020 în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, paragraful 35, Curtea, analizând criticile de neconstituționalitate vizând încălcarea principiului bicameralismului, a reținut concluzia potrivit căreia completările operate de Camera Deputaților asupra formei adoptate de Senat a Legii nr. 55/2020 întrunesc cele două condiții ale respectării principiului bicameralismului, referitoare la lipsa unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, respectiv, la lipsa unei configurații deosebite, semnificativ diferită, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, nefiind, prin urmare, contrare dispozițiilor art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție.25.De asemenea, prin paragrafele 36-39 din decizia mai sus amintită, Curtea a reținut că Senatul și Camera Deputaților nu au solicitat și nu au primit avizul Consiliului Economic și Social. Referitor la același aviz, în expunerea de motive a Legii nr. 55/2020, la secțiunea a 3-a intitulată „Impactul socioeconomic al proiectului de act normativ“, la toate punctele acestei secțiuni, se menționează că „proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect“, inițiatorul, respectiv Guvernul, asumându-și astfel că Legea nr. 55/2020 nu are impact socioeconomic. Aceeași concluzie rezultă și din pct. 5, referitor la informații privind avizarea, al secțiunii a 6-a a expunerii de motive, cu denumirea „Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ“, în care se specifică, în mod expres, avizarea proiectului doar de către Consiliul Legislativ. Curtea a apreciat că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 79 și 141 privind Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social. În acest sens, a reținut că art. 141 din Constituție, exprimând sintetic rolul pur consultativ pentru Parlament și Guvern al Consiliului Economic și Social, nu face niciun fel de referire expresă la obligația inițiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic și Social și nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate în legea de organizare și funcționare a acestuia, la care Legea fundamentală face trimitere. Curtea a reținut însă că, într-un mod cu totul diferit, legiuitorul constituant a reglementat în art. 79 din Legea fundamentală rolul Consiliului Legislativ, care „este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României“. Sub acest aspect, nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ duce la neconstituționalitatea legii sau ordonanței – simplă sau de urgență. Curtea a statuat, prin urmare, că, dacă voința legiuitorului constituant ar fi fost în sensul impunerii obligativității solicitării avizului, atunci aceasta ar fi fost exprimată în cuprinsul art. 141 din Legea fundamentală, într-un mod asemănător celui folosit la redactarea art. 79 pentru reglementarea rolului și atribuțiilor Consiliului Legislativ.26.În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea constată că un prim aspect de neconstituționalitate invocat privește competența Guvernului de a stabili periodic, prin hotărâri, care sunt măsurile pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri. Față de această critică, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 108 alin. (1) și (2) din Constituție, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legii. Prin urmare, Guvernul are competența constituțională de a emite hotărâri în executarea legilor. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, precitată, paragraful 41, a reținut că Legea nr. 55/2020 constituie un act normativ-cadru care stabilește principiile de bază ale instituirii stării de alertă, prevăzând, cu titlu general, măsurile ce pot fi dispuse în cadrul acesteia, în vederea atingerii obiectivelor mai sus arătate. Aceste măsuri, astfel cum se arată, în mod expres, la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, sunt adoptate în aplicarea legii analizate, de către Guvern, prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, starea de alertă putând fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile. Această manieră de reglementare denotă intenția legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare și adecvate particularităților crizei epidemiologice existente și evoluției acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesități de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii nr. 55/2020 și nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, legea analizată prevede, în mod expres, procedura de instituire și de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate și prelungite astfel de măsuri, condițiile implementării lor, precum și autoritățile și instituțiile statale implicate.27.Cât privește susținerea autorului excepției potrivit căreia actele administrative emise de executiv în vederea aplicării măsurilor prevăzute de Legea nr. 55/2020 nu ar putea fi atacate în instanță în termene care să asigure eficiența dreptului de acces la justiție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, precum și soluția legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispozițiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce privește soluționarea acțiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și a ordinelor și a instrucțiunilor prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă. În considerentele deciziei amintite, Curtea a arătat că în măsura în care prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție consacră controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, iar dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 exclud, în mod expres, aplicarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 relevă o reglementare lipsită de claritate și predictibilitate în ceea ce privește stabilirea procedurii jurisdicționale aplicabile acestor acțiuni în contencios administrativ, din conținutul normei neputându-se decela care sunt „reglementările de drept comun aplicabile în materie“ (paragraful 35). Mai mult, Curtea a observat că lipsa de claritate a reglementării are consecințe directe asupra exercitării dreptului de acces la justiție și a dreptului consacrat de art. 52 alin. (1) din Constituție, persoana interesată să atace în justiție o hotărâre a Guvernului ori un ordin sau o instrucțiune emisă în temeiul Legii nr. 55/2020 neputând identifica reglementările procedurale aplicabile, astfel încât să se conformeze acestora (paragraful 38). Curtea a apreciat că în cazul atacării în justiție a hotărârilor Guvernului, a ordinelor sau a instrucțiunilor miniștrilor emise în vederea punerii în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, asigurarea unui acces la justiție efectiv, în sensul mai sus reținut, s-ar realiza doar în măsura în care hotărârea pronunțată de instanța de judecată ar determina, odată cu constatarea nelegalității actului administrativ atacat, înlăturarea efectelor acestuia și a consecințelor sale. Or, aceste efecte ale hotărârii judecătorești nu ar putea fi obținute decât în măsura în care pronunțarea acesteia ar avea loc în termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea lor în vigoare, așa cum reiese din dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) și ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 55/2020 nu conțin niciun fel de dispoziții procedurale care să garanteze soluționarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a stării de alertă într-un termen scurt, care să asigure un drept efectiv de acces la justiție. De asemenea, Curtea a apreciat că nici dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar răspunde acestor exigențe. În concluzie, având în vedere toate cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, precum și soluția legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispozițiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce privește soluționarea acțiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și a ordinelor și a instrucțiunilor prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 și ale art. 52 alin. (1) din Constituție (paragrafele 44-48).28.În ceea ce privește critica vizând lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, Curtea constată că, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, paragraful 40, a reținut, în esență, că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligații a căror încălcare constituie contravenții. De asemenea, a arătat că este vorba de măsuri menționate în Legea nr. 55/2020.29.Curtea a amintit că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților, astfel că revine executivului sarcina să selecteze, în funcție de datele concrete ale evoluției pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporțională a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale persoanei.30.Curtea a arătat că precizarea acestor măsuri în conținutul textelor de lege supuse controlului de constituționalitate ar avea drept consecință aplicarea lor pe toată durata pandemiei de COVID-19, fără a da posibilitatea autorităților să selecteze necesitatea și intensitatea intervenției în funcție de evoluția rapidă și imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire și combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar și imperativul respectării caracterului proporțional al restrângerii exercițiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv și datele concrete ale realității. S-ar putea ajunge astfel în situația în care obligațiile impuse să aibă aceeași sferă de aplicare, deși gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor.31.Caracterul general al dispozițiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele care constituie contravenție sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, așa cum de altfel este și măsura obligativității purtării măștii de protecție, consacrată în mod expres în conținutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. În situația autorilor excepției de neconstituționalitate care au fost sancționați contravențional pentru nerespectarea obligației de a purta masca de protecție, Curtea a constatat că aceștia aveau posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acestei obligații prin examinarea conținutului art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea și prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menționat în mod constant obligativitatea purtării măștii de protecție.32.Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a considerat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaște conținutul măsurilor la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) și art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum și obligațiile ce le revin, astfel încât să își poată conforma conduita potrivit dispozițiilor legale și să înțeleagă consecințele nerespectării acestor obligații.33.De asemenea, instanța constituțională a apreciat că aceleași concluzii sunt valabile și în ceea ce privește posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată de a identifica fapta contravențională, de a evalua gravitatea faptei și de a stabili o sancțiune contravențională proporțională cu aceasta.34.Curtea a reținut și că art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prevede posibilitatea agentului constatator ca, în cazul constatării săvârșirii unei contravenții prevăzute la art. 65 lit. h) din același act normativ, să aplice o amendă de la 500 de lei la 2.500 de lei. În aplicarea acestei sancțiuni, agentul constatator va avea în vedere conținutul măsurilor pentru asigurarea rezilienței comunităților, reglementate la nivel de lege și nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau de prelungire a stării de alertă, obligațiile ce revin persoanelor fizice, valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate, precum și împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare. Prin urmare, Curtea a apreciat că agentul constatator și – în cazul contestării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției – instanța de judecată dispun de elementele necesare identificării faptei contravenționale și aprecierii caracterului proporțional al sancțiunii contravenționale.35.Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, Curtea constată că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 martie 2022, a admis excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblu. Față de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, și având în vedere că motivul de inadmisibilitate a intervenit ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate care constituie obiectul prezentei cauze, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 a devenit inadmisibilă.36.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion-Mircea Vîrtopeanu în Dosarul nr. 12.573/288/2020 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă și constată că Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblu, și dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) în ceea ce privește trimiterea la dispozițiile art. 65 lit. h) din această lege, în special, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x