DECIZIA nr. 34 din 19 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Niță în Dosarul nr. 13.877/303/2017/a1 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 283D/2018.  … 2.La apelul nominal, pentru autorul excepției, răspunde avocatul Dumitru Irinel Samoilă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în notele scrise depuse la dosar. Susține, astfel, că revirimentul jurisprudențial solicitat cu privire la dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală vizează critici noi de neconstituționalitate, și anume lipsa de echitate a procedeului de dovedire a vătămării, prin prisma titularului acestei obligații, în cazul nulității relative, respectiv imprevizibilitatea textului de lege criticat în raport cu organul judiciar care urmează să dea eficiență sancțiunii nulității relative sub aspectul remedierii încălcării dreptului părții. Arată că dovedirea vătămării este, de cele mai multe ori, imposibil de efectuat, această cerință fiind un transplant juridic din procedura civilă. Consideră că nu inculpatul trebuie să dovedească existența vătămării și a celorlalte aspecte prevăzute de norma criticată, ci procurorul trebuie să probeze că nu există o încălcare a legii și nicio vătămare a drepturilor inculpatului. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea nr. 37/CP din 16 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.877/303/2017/a1, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Adrian Niță cu ocazia soluționării unei contestații întro cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalității, principiul universalității drepturilor, libertăților și obligațiilor consacrate prin Constituție și prin alte legi, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Arată că, în cazul în care inculpatul invocă o nulitate relativă, acesta trebuie să dovedească nu numai încălcarea unei norme de procedură, ci și cauzarea unei vătămări a drepturilor sale, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului respectiv. Astfel, deși nu prevede expres, textul de lege criticat determină inclusiv regimul probațiunii în materia vătămării, în sensul că sarcina demonstrării acesteia aparține participantului la procesul penal care invocă nulitatea relativă. În procesul penal, marea majoritate a actelor de procedură sunt guvernate de principiul oficialității, fiind întocmite de organe judiciare ce dispun de autoritatea statală și au puterea de dispoziție și de constrângere. În cazul în care organul judiciar încalcă o normă de procedură penală în detrimentul unei părți sau al unui subiect procesual, aceasta/acesta din urmă trebuie să demonstreze, pe de o parte, că încălcarea i-a provocat o vătămare, iar, pe de altă parte, că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act. Deci, probațiunea persoanei interesate în demonstrarea vătămării trebuie să vizeze ambele paliere, ceea ce, nu de puține ori, echivalează în fapt cu o veritabilă probatio diabolica, și implicit determină încălcarea dreptului la un proces echitabil. Concluzionează că „toate normele de drept procesual penal sunt obligatorii, măsura în care acestea sunt sau nu respectate fiind dată de intensitatea și inerența sancțiunii aplicabile. Sancțiunea își pierde însă efectivitatea și eficacitatea dacă probarea vătămării cade în sarcina celui pentru protecția căruia a fost instituită, de la bun început, norma“. … 7.Tribunalul București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că autorul excepției solicită, în realitate, pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii interpretative prin care să se statueze că dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează în sensul că vătămarea drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali – care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului – nu trebuie să fie dovedită de persoana care o invocă, ci sarcina de a proba inexistența vătămării îi revine organului judiciar. Or, o asemenea interpretare nu poate fi admisă, întrucât persoana care se consideră vătămată este cea mai în măsură să dovedească o încălcare a drepturilor sale procesuale, iar organul judiciar și-ar depăși competența dacă ar interveni peste poziția procesuală a unei părți din proces, putând fi acuzat de părtinire. Apreciază că impunerea unei obligații în sarcina organelor judiciare de a dovedi lipsa unor posibile vătămări aduse drepturilor procesuale ale părților prin unele carențe ori defecte ale actelor judiciare ar deschide calea unor abuzuri majore de drept din partea justițiabililor, deoarece, prin interpretarea tendențioasă a textelor de lege, s-ar pune practic organul judiciar la dispoziția părților din proces. Consideră că, în acest mod, toate nulitățile relative s-ar transforma în nulități absolute, ceea ce ar bloca activitatea judiciară din cauza celor mai mici erori. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 9.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 857 din 14 decembrie 2017, în sensul că dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.“ … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalității drepturilor, libertăților și obligațiilor consacrate prin Constituție și prin alte legi, ale art. 16 alin. (2), potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției în numele legii, precum și ale art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament și ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare.  … 15.Astfel, prin Decizia nr. 247 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală, reținând, în paragraful 26, că nulitatea relativă este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalității și rezultă din încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de către procuror, părți și subiecții procesuali principali, atunci când au un interes procesual propriu în respectarea dispozițiilor legale încălcate. Prin urmare, nulitatea relativă are următoarele caracteristici: intervine atunci când prin încălcarea dispozițiilor legale s-a produs o vătămare a drepturilor participanților la procesul penal anterior enumerați; trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau întrun anumit moment procesual; se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu își exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege; iar subiecții procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum și un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale pretins încălcate. Așadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziții procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. Cu toate acestea, cele mai întâlnite cauze de nulitate relativă se referă la: reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerințe care asigură organizarea și desfășurarea procesului penal, competența organelor judiciare, sesizarea organelor judiciare, forma și conținutul actelor procedurale, procedura de citare și de comunicare a actelor procedurale, termenele procedurale și administrarea probelor. … 16.Prin decizia mai sus menționată, paragraful 27, Curtea a constatat că, spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută se caracterizează prin aceea că nu poate fi înlăturată în niciun fel, poate fi invocată în orice stare a procesului penal – cu excepția cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. e) și f) din Codul de procedură penală, care pot fi invocate în condițiile stabilite de prevederile art. 281 alin. (4) din același cod – și poate fi luată în considerare din oficiu. Cazurile de nulitate absolută se referă la: compunerea completului de judecată, competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului la judecată, atunci când aceasta este obligatorie, prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea lor la ședința de judecată este obligatorie potrivit legii, și la efectuarea unor acte procesuale și procedurale interzise de lege ca efect al inadmisibilității sau al decăderii. Curtea a reținut că în cazul nulităților absolute vătămarea procesuală este prezumată iuris et de iure, neexistând o condiție în sensul dovedirii existenței acesteia, pe când în cazul nulităților relative vătămarea produsă prin nerespectarea legii trebuie dovedită de către acela care invocă această sancțiune. Chiar și dovedită fiind, se va constata incidența nulității relative numai dacă vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Astfel, Curtea a reținut că nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care nu poate fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă. Așadar, condiționarea anulării actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege de dovedirea existenței unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificația unei sustrageri a respectivului act de procedură de la aplicarea sancțiunilor legale sau a unei „derogări“ de la obligativitatea respectării legii.  … 17.Totodată, prin Decizia nr. 247 din 4 iunie 2020, mai sus citată, paragraful 28, Curtea a concluzionat că, în mod evident, nulitatea absolută nu poate interveni în cazul oricărei încălcări a normelor de procedură, ci aceasta trebuie să fie incidentă atunci când normele de procedură încălcate reglementează un domeniu cu implicații decisive asupra procesului penal (Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 57). Cu alte cuvinte, atunci când normele de procedură reglementează elemente esențiale, cu implicații fundamentale asupra procesului penal, legiuitorul trebuie să reglementeze sancțiuni adecvate aplicabile în cazul încălcării acestora. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a observat că autorul excepției dorește, practic, ca sancțiunea nulității absolute să intervină în cazul încălcării oricărei norme de procedură penală, fără nicio distincție, ceea ce ar echivala cu reglementarea unei prezumții absolute că încălcarea oricărei norme procedurale generează o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii nulității absolute, nu și prin aplicarea altor remedii procesuale. O asemenea reglementare ar presupune că încălcarea oricărei dispoziții legale ar atrage, per se, sancțiunea cea mai gravă – nulitatea absolută – consecința într-un asemenea caz fiind îngreunarea desfășurării procedurilor penale. … 18.În același sens sunt și Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, Decizia nr. 462 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 991 din 22 noiembrie 2018, Decizia nr. 87 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 19 iunie 2019, Decizia nr. 630 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 19 decembrie 2019, și Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 27 august 2020.  … 19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 20.Având în vedere cele mai sus arătate, dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalității drepturilor, libertăților și obligațiilor consacrate prin Constituție și prin alte legi, ale art. 16 alin. (2), potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, și ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției în numele legii. … 21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Niță în Dosarul nr. 13.877/303/2017/a1 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește