DECIZIA nr. 34 din 16 februarie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (3), ale art. 28 alin. (3), ale art. 30, ale art. 57 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Gabriel Ionel Lupu în Dosarul nr. 46/96/2019 al Tribunalului Harghita – Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.814D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, regimul juridic instituit prin lege nefiind de natură a afecta dreptul de proprietate al destinatarilor normelor. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 2 din 21 mai 2019, astfel cum a fost modificată prin Încheierea din 13 august 2019 de îndreptare a erorii materiale, pronunțată în Dosarul nr. 46/96/2019, Tribunalul Harghita – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (3), ale art. 28 alin. (3), ale art. 30, ale art. 57 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor. Excepția a fost ridicată de Gabriel Ionel Lupu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 295/2004 încalcă prevederile art. 44 din Constituție, întrucât obligă un cetățean, care nu face parte din forțele armate, pompieri, salvamontiști ori alte profesii ce implică pregătirea militară continuă, să folosească un bun proprietate personală dincolo de voința sa de a utiliza acel bun. Dreptul de a folosi o armă neletală pentru autoapărare nu are de ce să implice un proces continuu și obligatoriu de instruire. Instruirea și abilitatea de a folosi o armă neletală trebuie lăsate la aprecierea persoanei, acestea neputând deveni obligații impuse de lege, întrucât există atât răspunderea civilă delictuală, cât și răspunderea personală pentru fapta penală. … 6.Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 30 din Legea nr. 295/2004 încalcă prevederile art. 44 din Constituție, în privința armelor neletale, întrucât obligă un cetățean să predea un bun proprietate personală la un armurier autorizat sau permit ca bunul să fie ridicat de către organele de poliție, fără o justă și prealabilă despăgubire. În condițiile în care dreptul de proprietate privată este un drept absolut, exclusiv și perpetuu, garantat de Constituție, dispozițiile Legii nr. 295/2004 sunt în totală contradicție cu prevederile Constituției, întrucât impun, de fapt, o confiscare a unui bun proprietate personală, o deposedare, fără o justă și prealabilă despăgubire. Așa cum arma neletală poate fi depozitată la domiciliul proprietarului, cu respectarea unor condiții de securitate a armei, tot așa ar trebui ca legea să prevadă păstrarea armei, chiar dacă permisul proprietarului a expirat sau a fost anulat. Or, nu există o justificare legală și logică pentru ca o armă neletală să nu mai poată fi păstrată, chiar utilizată, pe raza domiciliului, în condițiile în care proprietarul poate folosi pe raza domiciliului său un topor, un cuțit, o motocositoare, obiecte mult mai periculoase decât o atare armă dacă sunt folosite într-un act violent.  … 7.Dispozițiile art. 57 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 295/2004 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează unui deținător de armă neletală, care nu și-a reînnoit permisul de armă, o situație mai nefavorabilă decât unei persoane care îndeplinește pentru prima dată formalitățile pentru deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori neletale. Decăderea unei persoane dintr-un drept nu poate fi stabilită decât de o instanță de judecată. De asemenea, anularea unui permis de portarmă poate avea diferite cauze, și nu toate culpabile, una dintre situațiile neculpabile fiind aceea că persoana nu se prezintă la timp pentru prelungirea permisului de armă, situație în care ar trebui să aștepte 2 ani pentru a putea solicita autorizația de procurare a armelor neletale. Legea o consideră culpabilă, fără însă să fie încălcată vreuna dintre valorile sociale ocrotite de lege care să determine decăderea dintr-un drept, fiind un abuz nepermis al acestei legi. Nu există un prejudiciu, nici material, nici moral, dacă o persoană întârzie cu îndeplinirea formalităților privind prelungirea permisului de portarmă, iar decăderea pe o perioadă de 2 ani, pentru că titularului i-a fost anulat permisul din motive care nu sunt încălcări ale legii penale sau civile, este absurdă și aduce persoana într-o situație de inferioritate față de un alt subiect de drept care ar dori, pentru prima dată, să își asigure dreptul de a purta o armă neletală. Singura cerință corectă a legii ar trebui să impună persoanei care a întârziat cu îndeplinirea formalităților privind prelungirea permisului de portarmă să reia procedura, cu îndeplinirea tuturor formalităților la care este obligat un subiect de drept pentru a deveni titularul dreptului de a purta o armă pentru autoapărare. … 8.Tribunalul Harghita – Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată. Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă […]“. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adoptat la New York la 31 mai 2001, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004. … 9.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (3), ale art. 28 alin. (3), ale art. 30 și ale art. 57 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014. Textele de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 25 alin. (3):Valabilitatea permisului de armă se prelungește de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c)-f), h) și i) și prezintă dovada efectuării unei ședințe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepția posesorilor de arme de vânătoare. Începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilității permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilității permisului de armă. … – Art. 28 alin. (3):În cazul în care persoana se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) sau (2), organul de poliție competent retrage permisul de armă, iar titularul este obligat să facă dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepția situației în care armele se ridică de către organele de poliție. … – Art. 30:Deținătorul armelor este obligat ca, în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la cunoștință măsura prevăzută la art. 29 alin. (1), să depună armele la un armurier autorizat, în vederea înstrăinării sau depozitării, cu excepția situațiilor în care acestea sunt ridicate de organul de poliție competent. Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva măsurii de anulare a dreptului de deținere a armelor de către persoana care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) nu suspendă obligația persoanei de a depune armele la un armurier autorizat. … – Art. 57 alin. (4) lit. e):(4)Autorizația de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: […]e)nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, de port și folosire a armelor letale ori neletale supuse autorizării, cu excepția situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5). …  …  … 13.Dispozițiile art. 30 din Legea nr. 295/2004 au fost modificate ulterior sesizării instanței constituționale prin articolul I pct. 21 din Legea nr. 196/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, însă având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, în forma de la data invocării excepției de neconstituționalitate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății.  … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalității în drepturi, și în art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată. … 15.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor statuează expres în art. 25 alin. (1) asupra valabilității permisului de armă, astfel: „(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri, exceptând perioada de suspendare.“ Obligația instituită în sarcina autorității competente de a notifica titularul „începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilității permisului de armă“, „dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilității permisului de armă“, prevăzută de alin. (3) al aceluiași articol, nu scutește pe titularul permisului de îndeplinirea obligației de a depune arma și muniția la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, obligație a cărei nerespectare este incriminată de legea penală. Astfel, dispozițiile art. 342 alin. (6) din Codul penal incriminează nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, în timp ce art. 30 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor prevede că deținătorul armelor este obligat ca, în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la cunoștință măsura suspendării sau anulării permisului de armă, să depună armele la un armurier autorizat. … 16.Cu privire la reglementarea distinctă a procedurii administrative de suspendare sau de anulare a permisului de armă, prin Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 11 iunie 2019, instanța supremă a statuat că „nu poate modifica momentul în raport cu care armele și munițiile nedepuse la un armurier autorizat devin «bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală», în accepțiunea art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale. Armele și munițiile nedepuse la un armurier autorizat pot constitui bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală, supuse confiscării speciale, numai în cazul în care nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat dobândește configurația unei fapte prevăzute de legea penală și numai de la momentul la care legea penală interzice deținerea în continuare a armei și a muniției.“ Înalta Curte a mai reținut că „armele și munițiile constituie, în general, bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală în absența autorizării, concluzie care se desprinde atât din dispozițiile art. 342 alin. (1) și (2) din Codul penal, cât și din economia Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Deținerea armelor și a munițiilor este neautorizată și, în consecință, interzisă de legea penală atât în ipoteza în care persoana nu are un permis de armă, cât și în ipoteza în care persoana nu are un permis de armă valabil și nu depune arma și muniția în interiorul termenului prevăzut de legea penală. Așadar, la împlinirea termenului de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, termen prevăzut de legea penală, armele și munițiile deținute de persoana care nu are un permis de armă valabil, ca efect al comiterii faptei de a nu le depune la un armurier autorizat, devin bunuri a căror deținere este interzisă de legea penală, în sensul art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal.“ … 17.În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 4 aprilie 2017, prin care a statuat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, invocată într-o cauză având ca obiect contestația exercitată împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care s-a dispus confiscarea unei arme în procedura prevăzută de art. 549^1 din Codul de procedură penală. Astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că „deținerea unui bun este interzisă de lege atât în situația în care deținerea se realizează cu un anumit scop ilicit, expres prevăzut de lege, în lipsa acestui scop, deținerea având un caracter licit, dar și în situația când simpla posesie a unui bun, indiferent de scopul urmărit, constituie o faptă prevăzută de legea penală, fiind vorba în acest caz de o interdicție legală cu caracter general“ (paragraful 22). În ceea ce privește a doua categorie de bunuri, Curtea a apreciat că „legiuitorul a prezumat existența unei periculozități obiective ce derivă din însăși substanța/natura acestor bunuri, astfel că simpla deținere a acestora, contrar dispozițiilor legale, creează acea stare de pericol pentru a cărei înlăturare este necesară intervenția organului judiciar prin măsura confiscării bunurilor respective. În categoria acestor bunuri sunt incluse și acelea pentru a căror deținere este necesară îndeplinirea unor condiții, fiind supuse unui regim de autorizare. În cazul acestora din urmă nerespectarea regimului de autorizare determină ca deținerea să fie contrară legii penale. În doctrină, s-a evidențiat că regimul de autorizare este introdus tocmai pentru a da posibilitatea organelor de stat competente să verifice dacă persoanele care solicită autorizarea prevăzută în fiecare caz în parte prezintă garanții, în sensul că vor folosi aceste bunuri într-un mod care să nu cauzeze o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală și pentru ordinea publică, în general“ (paragraful 23). „Or, […] condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu arme și muniții sunt permise pe teritoriul României sunt reglementate de Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014 […]. Astfel, aceste bunuri intră în categoria celor pentru a căror deținere este necesară îndeplinirea unor condiții, fiind supuse unui regim de autorizare. Îndeplinirea condițiilor impuse de lege este circumscrisă întregii perioade în care bunul se află în posesia persoanei, indiferent dacă aceasta folosește sau nu bunul respectiv, necesitatea îndeplinirii acestor condiții grevându-se pe starea de pericol ce derivă din însăși substanța/natura acestora. Totodată, persoanele în posesia cărora se află aceste bunuri și în sarcina cărora intră îndeplinirea acestor condiții nu se pot prevala de necunoașterea legii“ (paragraful 26). În aceste condiții, Curtea a analizat proporționalitatea măsurii în raport cu scopul vizat, din perspectiva dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituție, precum și în considerarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a apreciat că dispozițiile legale respectă un just echilibru între interesul general și interesul particular în cauză, deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori ca urmare a aplicării măsurii confiscării speciale neconstituind expropriere, și nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 168 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie 2010, sau Decizia nr. 900 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010). … 18.Cu privire la pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 57 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 295/2004, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează unui deținător de armă neletală, care nu și-a reînnoit permisul de armă, o situație mai nefavorabilă decât unei persoane care îndeplinește pentru prima dată formalitățile pentru deținere sau, după caz, port și folosire a armelor letale ori neletale, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe criterii obiective și raționale. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, în prezenta cauză, persoanele la care se face referire nu se găsesc în situații juridice identice, astfel că se justifică în mod obiectiv și rezonabil tratamentul juridic diferit, principiul egalității în fața legii presupunând instituirea unui tratament egal doar pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, paragraful 30, sau Decizia nr. 33 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017, paragraful 35). … 19.Având în vedere că societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai amplu și cu ramificații transfrontaliere, context în care regimul armelor și munițiilor necesită o reglementare specială din partea statului, inclusiv în ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele pentru a putea procura, deține, purta și folosi arme letale și arme neletale, precum și muniția corespunzătoare acestora, dispozițiile legislative precum cele criticate în prezenta cauză devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni. În acest context, Curtea reține că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (…)“. Astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adoptat la New York la 31 mai 2001, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 481 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021). … 20.Față de această împrejurare, Curtea reține că textele criticate instituie o măsură ce este justificată pe deplin în contextul dat, circumscriindu-se opțiunii legiuitorului în ceea ce privește politica contravențională sau penală a statului, în funcție de valorile sociale ocrotite și care pot fi lezate prin săvârșirea unor contravenții sau a unor infracțiuni, ceea ce impune o astfel de reglementare în domeniul dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor, legiuitorul fiind îndreptățit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societății. … 21.Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Ionel Lupu în Dosarul nr. 46/96/2019 al Tribunalului Harghita – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 25 alin. (3), ale art. 28 alin. (3), ale art. 30 și ale art. 57 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Harghita – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește