DECIZIA nr. 338 din 23 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 19 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 6REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 15REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 757 22/11/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 685 26/11/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 20 19/03/2007
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 113 03/03/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 95 27/02/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 569 09/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 799 03/12/2019





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2), art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Gheorghe Tasca, Gheorghe Păunescu, Ciprian Păunescu și Mihail Păunescu în Dosarul nr. 38.893/3/2013** al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 921D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prevederile de lege criticate corespund exigențelor exprimate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la o instanță, reglementând tocmai posibilitatea persoanelor ce se consideră vătămate de a contesta atitudinea pasivă a statului. Arată că, față de aceste considerente, formulează concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și de menținere a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 38.893/3/2013**, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2), art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Gheorghe Tasca, Gheorghe Păunescu, Ciprian Păunescu și Mihail Păunescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent și emiterea unei decizii de compensare reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil care nu poate fi restituit în natură.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 contravin cerinței de previzibilitate și accesibilitate a legii, ca urmare a aplicării acestei legi unor situații deja născute, cu consecința lipsirii de eficiență juridică a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 pentru persoanele care, înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, aveau dreptul de a acționa în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Se creează și o discriminare prin aplicarea unui tratament diferit pentru persoane aflate în situații obiectiv identice, cu referire la beneficiarii Legii nr. 10/2001. Se nesocotește, totodată, independența justiției, prin raportare la puterea legislativă. Se mai arată că, prin aplicarea retroactivă a dispozițiilor noii legi situațiilor juridice deja născute, se ajunge și la încălcarea principiului egalității în fața legii. De asemenea, se susține că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 are caracter retroactiv, întrucât tinde să modifice starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi juridice deja născute. Se aduce atingere și dreptului de acces liber la justiție, exercitarea acestuia fiind interzisă pe o perioadă de 5 ani, respectiv 3 ani pentru dosarele de fond funciar, și fiind permisă doar după perioade lungi de timp și în mod discriminatoriu, cu nesocotirea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. În opinia autorilor excepției, se încalcă, în același timp, și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.7.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost concepută, este neîntemeiată, textele de lege criticate reglementând tocmai posibilitatea pentru persoanele care se consideră vătămate de a contesta în instanță atitudinea pasivă a statului.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu sunt de natură a limita accesul liber la justiție, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalitățile prevăzute de noua lege. Astfel, în toate cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv în scopul asigurării cadrului legal în vederea exercitării acestui drept constituțional.10.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, precizând, în esență, că, în opinia sa, Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supraviețuirea dispozițiilor anterioare în materia restituirii proprietăților, incompatibile cu reforma instituită de legiuitor, și să reglementeze termene diferite de soluționare a dosarelor de despăgubire și de plată a acestora. Totodată, stabilirea condițiilor, termenelor și modalităților concrete de acordare a beneficiilor constând în despăgubirile prevăzute de legile speciale de reparație intră în sfera marjei de apreciere pe care statele membre ale Convenției o au la dispoziție. Precizează că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În acest caz, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2), art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care au următorul conținut:– Art. 24 alin. (2): „În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).“;– Art. 34 alin. (1): „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“;– Art. 35 alin. (2): „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“ 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1) și (3) privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (3), potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Prin prisma art. 20 din Constituție se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la garantarea dreptului la un proces echitabil.15.Examinând excepția de neconstituționalitate prin prisma criticilor formulate, Curtea observă că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Totodată, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea europeană a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).16.Referitor la critica de neconstiționalitate formulată cu privire la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a reținut că termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influențeze situațiile născute sub imperiul vechii reglementări. În cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, se are în vedere o procedură în curs de desfășurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosare care se află încă în lucru, chiar dacă, în lipsa unor termene legale de soluționare, s-au introdus acțiuni în instanță ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de către persoanele îndreptățite. Așadar, Curtea a statuat că nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1), întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.17.Referitor la critica privind pretinsa încălcare a independenței justiției, valoare consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 33, constatând că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu impietează asupra posibilității exercitării actului de justiție în condiții de deplină independență. Textul în sine nu impune nicio constrângere asupra instanței în sensul pronunțării unei anumite soluții, ci doar este susceptibil de o anumită interpretare care conduce la respingerea acțiunii ca prematur introdusă, fără a se intra pe fondul acesteia, interpretare neconstituțională care a fost, de altfel, eliminată, implicit, prin decizia menționată, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.18.În ceea ce privește art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că acestea se referă la dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești împotriva neîndeplinirii de către entitățile învestite de lege a obligației de a emite deciziile în termenele prevăzute de art. 33 și art. 34. Prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, sau Decizia nr. 757 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 5 martie 2019 (paragrafele 18-21), Curtea Constituțională a constatat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite cu soluționarea notificărilor, respectiv cu soluționarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri și emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire. Curtea a observat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României.19.De asemenea, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale.20.Cu privire la pretinsa nesocotire a principiului constituțional al egalității în drepturi, prin Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014, Curtea a reținut, referitor la evaluarea existenței sau nu a discriminării în cazul aplicării unui tratament diferit la situații analoage, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60).21.Curtea a constatat că termenele introduse prin prevederile art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, prezentând în același timp un scop legitim. Acestea sunt termene pe care legiuitorul și le-a asumat și pe care trebuie să le respecte, fără a interveni pentru amânarea aplicării lor, pentru că, în acest fel, s-ar goli de conținut dreptul consacrat de norma criticată și s-ar anula însuși scopul legii. Ca atare, Curtea a constatat existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, apreciem că cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.23.Referitor la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care limitează despăgubirile acordate altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, doar la un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, la care se adaugă și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea observă că autorii prezentei excepții de neconstituționalitate nu au formulat niciun fel de critici, argumentele prezentate fiind axate, în principal, pe pretinsa discordanță dintre prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și dispoziții din Legea fundamentală. În consecință, excepția având acest obiect nu întrunește condiția motivării, impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fiind, astfel, inadmisibilă.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Gheorghe Tasca, Gheorghe Păunescu, Ciprian Păunescu și Mihail Păunescu în Dosarul nr. 38.893/3/2013** al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.II.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x