DECIZIA nr. 337 din 9 iulie 2024

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepție ridicată de Silviu Cuc în Dosarul nr. 3.926/111/2019 al Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 985D/2020. … 2.Dezbaterile au avut loc în data de 9 aprilie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Ioana-Codruța Dărângă, și în prezența autorului excepției de neconstituționalitate și a reprezentantului acestuia, domnul avocat Răzvan Doseanu, cu împuternicire avocațială aflată la dosar, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 28 mai 2024, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3 iunie 2024 și apoi pentru 9 iulie 2024, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 6 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.926/111/2019, Tribunalul Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Excepția a fost ridicată de Silviu Cuc în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei hotărâri a Comitetului Bisericii Penticostale Tabor. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 anihilează dreptul oricărui membru de a se adresa instanței de judecată atunci când acesta a fost sancționat de către organele statutare ale cultului religios, încălcându-i-se flagrant o serie de drepturi constituționale. În același timp, organele statutare, deși este posibil să fie chiar remunerate din bani publici, dobândesc putere deplină, fără a putea fi controlate de către o instanță de judecată sub aspectul legalității actelor pe care le emit. … 5.Se afirmă că acest monopol decizional conferit exclusiv instanțelor disciplinare interne ale unui cult religios este incompatibil cu ordinea juridică a unui stat de drept. Or, Curtea Constituțională trebuie să intervină ferm și să admită faptul că deciziile organelor statutare ale unui cult religios trebuie supuse unui control judecătoresc, în ipoteza în care se contestă de către destinatar legalitatea procedurii emiterii deciziei și chiar legalitatea acesteia. Trebuie avut în vedere în acest context faptul că statutul cultelor religioase are natura juridică de „lege“ pentru destinatarii normei, nefiind permis niciun derapaj de la acesta.  … 6.Se mai susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale sub aspectul excluderii instanțelor judecătorești de la efectuarea controlului asupra măsurilor dispuse de organele de jurisdicție (statutare) ale cultelor religioase, în ceea ce privește pierderea calității de membru din cadrul unui cult religios. … 7.Se afirmă că jurisprudența Curții Constituționale în materie nu își mai găsește aplicabilitatea în prezent, ci devin incidente considerentele Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013, întrucât situația juridică, prin analogie, este aproape identică. … 8.Se apreciază că dispozițiile legale criticate instituie competența de soluționare a diferendelor existente la nivelul cultului de către instanțele de disciplină ale acestuia și exclud astfel un control judecătoresc asupra actelor emise de cult, chiar dacă acestea lezează drepturile și interesele legitime ale unui membru. Practic, atunci când un membru al unui cult este sancționat de către organele statutare, acesta nu poate ataca această sancțiune la instanțele de judecată, chiar dacă ar constata încălcări grave ale propriului statut de către organele de conducere ale cultului. Cu alte cuvinte, primind o cerere prin care se contestă legalitatea excluderii din cultul respectiv, instanța judecătorească, chiar dacă ar observa că au fost încălcate procedurile statutare în aplicarea sancțiunii, nu poate decât să respingă cererea ca inadmisibilă. … 9.Chiar dacă organele interne de disciplină ale cultului își desfășoară activitatea pe baza unor prevederi statutare, care, în principal, trebuie să asigure părților dreptul la opinie, dreptul de a se apăra și o procedură echitabilă, nu se poate considera că acestea întrunesc condițiile specifice unui tribunal independent și imparțial, în sensul conferit de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 10.Se consideră că, potrivit art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006, cererea membrului unui cult, căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din acel cult, nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent. Așadar, în această materie, accesul liber la justiție nu este doar limitat, ci complet anihilat. Ca atare, se încalcă inclusiv plenitudinea de competență a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Or, dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție statuează că prin lege se stabilește competența instanțelor judecătorești, și nu că asupra unui diferend nicio instanță nu este competentă să se pronunțe. Chiar dacă prin lege specială competența materială de soluționare a unei cauze este atribuită altor organe (celor cu atribuții jurisdicționale, de exemplu), soluțiile acestora pot fi contestate în justiție, respectându-se astfel liberul acces la justiție. … 11.În final, autorul excepției afirmă că actele autorităților disciplinare bisericești pot fi, în anumite condiții, supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, ca urmare a calificării lor ca acte administrative, pornind de la ideea că serviciile religioase sunt servicii publice, de utilitate publică și prestate în regim de putere publică. … 12.Tribunalul Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 sunt constituționale, cultele religioase având autonomie față de stat și organizându-se potrivit statutelor proprii, disciplina internă a acestor culte fiind reglementată prin acte juridice specifice, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, potrivit cărora:(1)Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor și reglementărilor proprii.(2)Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice.(3)Existența organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislației cu privire la contravenții și infracțiuni în sistemul jurisdicțional. … 17.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) – (3) referitor la accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul statuează cu privire la posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecată religioasă și la obligația ca, în problemele de disciplină internă, să fie aplicabile exclusiv prevederile statutare și canonice, în aplicarea principiului autonomiei religioase, consacrat de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală. … 19.Referitor la autonomia cultelor religioase, prin Decizia nr. 448 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, Curtea a observat, în acord cu studiile doctrinare în materie (Radu Carp – Studia Politica, Romanian Political Science Review, vol. X, nr. 2/2010, Ed. C.H. Beck, p. 349-357), că acest concept s-a născut datorită separației dintre stat și biserică, fiecare dintre aceste instituții având competențe specifice care nu interferează. De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 3 noiembrie 2009, pronunțată în Cauza Lautsi împotriva Italiei, a reafirmat obligația statului de a fi neutru în exercitarea autorității publice, mai ales în ceea ce privește educația, prin neafișarea simbolurilor religioase aparținând unui cult anume în sălile de clasă. De asemenea, Curtea a observat că în cazul cultelor religioase termenul autonomie se referă la capacitatea de a legifera și a se conduce potrivit statutelor proprii. Totodată, Curtea a mai observat că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că existența autonomă a comunităților religioase este indispensabilă într-o societate democratică și constituie o problemă esențială în protecția libertății religioase garantate de prevederile art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Hasan și Chaush împotriva Bulgariei, paragraful 62). Prin urmare, Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului exprimată în textul de lege criticat este pe deplin justificată din perspectiva principiului autonomiei cultelor în raport cu statul, principiu reflectat la nivel constituțional de art. 29 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia [… ]“ . … 20.Sintetizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie competența de soluționare a diferendelor existente la nivelul cultului de către instanțele de disciplină ale acestuia și exclud controlul judecătoresc asupra actelor emise de cult, chiar dacă acestea lezează drepturile și interesele legitime ale unui membru. … 21.Curtea observă că, astfel cum sunt formulate, criticile autorului aduc în discuție o pretinsă soluție legislativă care nu a fost cuprinsă în textele legale criticate, solicitând, de fapt, modificarea și completarea dispozițiilor legale ce formează obiectul excepției, astfel încât, alături de organele proprii de judecată religioasă ale cultelor religioase, instanțele judecătorești să poată soluționa diferendele existente la nivelul cultului pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor și reglementărilor proprii ale acestora. Or, a accepta susținerea autorului excepției ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ . Așadar, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, criticile aduse prevederilor legale invocate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) – (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, excepție ridicată de Silviu Cuc în Dosarul nr. 3.926/111/2019 al Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește