DECIZIA nr. 335 din 11 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1304 din 29 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 618 02/10/2018
ART. 5REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 5REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 6REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ANEXA 3
ART. 6REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015
ART. 14REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 618 02/10/2018
ART. 16REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 618 02/10/2018
ART. 18REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE 226 07/06/2006
ART. 18REFERIRE LAHG 1025 28/08/2003
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 618 02/10/2018
ART. 19REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 3
ART. 19REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 30
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 618 02/10/2018
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 618 02/10/2018
ART. 21REFERIRE LALEGE 325 16/12/2015 ART. 2
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 și art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010, excepție ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar – S.A. în Dosarul nr. 2.379/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 798D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent menționează că toate părțile din dosar, cu excepția autoarei, au depus un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 618 din 2 octombrie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 19 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.379/118/2017, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar – S.A., pârâtă întro cauză având ca obiect încadrare locuri de muncă în condiții speciale.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea arată că prevederile criticate nu sunt suficient de clare și precise, deoarece nu se poate cunoaște momentul până la care mai există obligația de a achita contribuțiile de asigurări sociale pentru condiții speciale de muncă, în situația în care se parcurge procedura de reevaluare și se constată că nu mai există condiții speciale de muncă. Astfel, menționează două decizii contradictorii din 2013 ale aceleiași instanțe judecătorești și același complet prin care s-a admis și, respectiv, respins cereri similare cu cel care fac obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Într-una dintre decizii, instanța a apreciat că, dacă în urma procedurii de reevaluare, anagajatorul nu a mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă, nu se mai poate vorbi de condiții speciale și, prin urmare, nici nu va achita contribuțiile sociale care sunt mai mari decât cele aferente locurilor de muncă normale. În cealaltă decizie, instanța judecătorească a stabilit că, având în vedere că autoarea excepției de neconstituționalitate este menționată în lista cuprinsă în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 care conține unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, este irelevantă parcurgerea procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, fiind necesară adoptarea unui act de modificare având aceeași forță juridică ca și aceea a unei legi. Din cauza neclarității dispozițiilor legale criticate, problema cu privire la momentul până la care unitățile trebuie să încadreze salariații în condiții speciale de muncă este lăsată la aprecierea autorităților administrative și a instanțelor, subiecții de drept implicați neavând posibilitatea să aibă o reprezentare corectă cu privire la modul de rezolvare a problemei menționate.7.În continuare, autoarea excepției argumentează că, dacă s-ar accepta că este obligată să plătească contribuții sociale aferente locurilor de muncă în condiții speciale, deși, în fapt, salariații nu își desfășoară activitatea în astfel de condiții, s-ar ajunge la un prejudiciu de natură să încalce prevederile art. 44 din Constituție. 8.De asemenea, autoarea arată că prevederile Legii nr. 325/2015 nu pot fi aplicate în mod retroactiv.9.În sfârșit, autoarea excepției arată că salariații care lucrează în condiții speciale de muncă și pentru care există aviz în acest sens sunt discriminați față de salariații care, deși nu lucrează în condiții speciale de muncă și nu au aviz în acest, ar avea, totuși, potrivit legii, aceleași drepturi.10.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că prevederile vizate de excepție sunt constituționale și că argumentele expuse nu au legătură cu textele constituționale în raport de care sunt invocate. În mod specific, instanța apreciază că stabilirea prin lege și în legislația secundară a criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și a procedurii de urmat în acest sens reprezintă atribuția exclusivă a legiuitorului și nu afectează dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor rezultate din actele normative respective. Aspectele semnalate în cadrul argumentelor prezentate de autoarea excepției nu au legătură cu constituționalitatea, ci cu interpretarea legislației în materie, interpretarea diferită a dispozițiilor legale citate conturând o practică neunitară a instanțelor judecătorești.11.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Cu referire la obiectul excepției de neconstituționalitate Curtea observă că, în ceea ce privește art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, autoarea acesteia nu se raportează, în fapt, decât la unitățile prevăzute în anexa nr. 3, nu și la activitățile prevăzute în anexa nr. 2. În plus, Curtea observă că dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt criticate în forma lor ulterioară modificării aduse de Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015. Ca atare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu circumstanțierea anterioară, art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 și art. II din Legea nr. 325/2015 care au următorul cuprins:– Art. 30 alin. (1) lit. e) și alin. (2)-(3): „(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din … e) … unitățile prevăzute în anexele nr. …3; (2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului. (3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi“;– Art. II din Legea nr. 325/2015: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorează contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții normale de muncă, aceștia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă“.15.Autoarea excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind standardele de calitate a legii, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă și la protecția socială a muncii și art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate. 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 618 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă COREMAR – S.A. din Constanța și a constatat că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 și ale art. II din Legea nr. 325/2015 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.17.Având în vedere că, în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către aceeași autoare și pentru aceleași motive ca în cauza soluționată prin decizia menționată, precum și faptul că nu au intervenit rațiuni de natură să determine modificarea jurisprudenței, vor fi rezumate, în continuare, cele reținute de Curtea Constituțională.18.Astfel, Curtea a observat că dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 enumera locurile de muncă încadrate în condiții speciale, iar ipoteza prevăzută la lit. e) se referă la acele locuri de muncă în care încadrarea în condițiile speciale a avut în vedere nu doar natura activității, ci și condițiile concrete în care se desfășoară aceasta în diversele unități și consecințele asupra securității și sănătății salariaților și a capacității de muncă a acestora. Aceste condiții nu puteau fi constatate decât printro evaluare concretă, care s-a realizat anterior, potrivit procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. În urma acestei evaluări, Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale a stabilit lista activităților și unităților unde se află locuri de muncă încadrate în condiții speciale. Abrogând Legea nr. 226/2006, Legea nr. 263/2010 a preluat listele activităților și unităților cu locuri de muncă încadrate în condiții speciale în anexele nr. 2 și 3 (a se vedea paragraful 27 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018, precitată).19.Curtea a reținut, totodată, că art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 stabilește criteriile generale care justifică această încadrare, arătând că este vorba despre „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților“. Per a contrario, atunci când locurile de muncă nu întrunesc aceste criterii, acestea nu pot fi încadrate în condiții speciale (a se vedea paragraful 28 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018). Prin urmare, încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în condiții speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din același act normativ, iar, în măsura în care, în urma reevaluării, se constată că aceste criterii nu mai sunt întrunite, nu se mai poate vorbi de existența unui temei legal pentru a se păstra o astfel de încadrare (a se vedea paragraful 29 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018).20.În aceste condiții, a statuat Curtea, aspectele invocate de autorul excepției nu relevă vicii de constituționalitate, ci probleme de interpretare și aplicare a legii, a căror soluționare revine competenței instanței de judecată (a se vedea paragraful 30 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018).21.Cu referire la dispozițiile art. II din Legea nr. 325/2015, Curtea a reținut următoarele. Cu toate că, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, acestea se aplică de la momentul intrării sale în vigoare pentru viitor, această situație nu trebuie interpretată în sensul că, anterior intrării sale în vigoare, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obținut avizul de încadrare în condiții speciale de muncă datorau contribuția de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiții speciale de muncă. Din contră, a stabilit Curtea, precizarea făcută în textul de lege, în care se arată că angajatorii nu mai plătesc contribuții de asigurări sociale aferente locurilor de muncă în condiții speciale, „nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiții speciale de muncă“, nu face decât să confirme că, prin constatarea inexistenței condițiilor concrete de risc la locul de muncă, în urma reevaluării, dispozițiile legale referitoare la locurile de muncă în condiții speciale nu mai sunt incidente (a se vedea paragraful 31 al Deciziei nr. 618 din 2 octombrie 2018).22.Având în vedere jurisprudența anterior menționată, precum și faptul că nu au intervenit motive de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge criticile de neconstituționalitate.23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă Coremar – S.A. în Dosarul nr. 2.379/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x