DECIZIA nr. 334 din 26 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. I (art. 19^1) din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare și ale art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 10.254/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 987D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, considerând că aspectele invocate de autorul excepției privesc chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii și nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate. În subsidiar, consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.254/3/2017, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. I (art. 19^1) din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare și ale art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe pronunțate în materia salarizării. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagmele „dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul“ și „conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea“ din art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 și din art. I din Legea nr. 193/2016 sunt contrare art. 1 alin. (3), art. 15, 16, 20, 41, 42 și 126 din Constituție. Arată că reglementările criticate sunt discriminatorii în condițiile în care, conform art. 158 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, există două tipuri de doctorat – doctorat științific și doctorat profesional -, iar conducătorii instituției au posibilitatea de a alege în mod discreționar între categoriile de personal care posedă titlul științific de doctor într-un alt domeniu decât cel în care își desfășoară activitatea.  … 6.În legătură cu cele susținute, autorul excepției arată că deține diplomă de doctor în fizică, dar este cadru militar activ al Ministerului Apărării Naționale și apreciază că fizica poate fi privită ca fiind relevantă în domeniul militar. În acest sens, invocă prevederile pct. 2 subpunctul 2111 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupațiilor din România – nivel grupă de bază, conform Clasificării internaționale standard a ocupațiilor – ISCO 08, în care sunt menționați specialiștii în fizică și știința pământului, respectiv fizicienii și astronomii care efectuează cercetări și îmbunătățesc sau dezvoltă concepte, teorii și metode operaționale referitoare la materie, spațiu, timp, energie, forțe și câmpuri și interacțiunile care apar în cadrul acestor fenomene fizice. Aceștia aplică cunoștințele științifice referitoare la fizică și astronomie în domenii ca industrie, medicină și în domeniul militar (sau alte domenii).  … 7.Autorul excepției invocă și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, în care sunt enumerate cunoștințele, competențele și abilitățile generale și de specialitate pe care le dobândește absolventul de studii universitare de doctorat științific, sunt enumerate domeniile în care se organizează doctoratul științific și se arată că instituțiile de învățământ superior promovează interdisciplinaritatea în studiile universitare de doctorat. … 8.Consideră că interpretarea potrivit căreia domeniul în care deține titlul de doctor nu poate fi asimilat domeniului militar este contrară Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, art. 3 din Legea educației naționale nr. 1/2011, care enumeră principiile ce guvernează atât învățământul preuniversitar și superior, cât și învățarea pe tot parcursul vieții din România, precum și art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează principiile sistemului de salarizare. … 9.Totodată, consideră că nu se face aplicarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 21 din 21 noiembrie 2016, prin care instanța supremă a statuat că au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 126 din Constituție, precum și dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2000 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 10.Autorul excepției consideră că este imposibil de acceptat ca dobândirea titlului de doctor într-un alt an să aducă unor categorii de persoane, aflate în situații identice, un tratament diferențiat, fără a exista o justificare rațională și obiectivă în acest sens. De asemenea, consideră discriminatorie diferențierea între persoane ce lucrează în diferite domenii de activitate și este nedrept ca Ministerul Apărării Naționale să beneficieze de cunoștințele sale în domeniu, de expertiza sa, precum și de calitățile și abilitățile sale neoferindu-i în schimb o remunerație aferentă pentru aceasta. Apreciază că nu este tratat în mod egal cu toți cei care încasează sporul de doctorat. … 11.Autorul excepției susține și că neacordarea acestui spor conferit de art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă art. 41 și 42 din Constituție, nefiind remunerat pentru activitatea depusă. De asemenea, apreciază că articolul de lege ar fi trebuit să fie redactat într-un mod diferit, prin eliminarea oricăror condiționări referitoare la domeniul de activitate.  … 12.În continuare, aduce mai multe argumente pentru a demonstra că fizica este implicată în toate tehnologiile militare și în modul de utilizare a acestora și arată că a fost discriminat în raport cu alți colegi în ceea ce privește participarea la un master de conducere interarme, întrucât există condiția de a fi absolvit studii universitare militare cu diplomă de licență. Susține că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție prin coroborare cu protocoalele și Carta Europeană a Drepturilor Omului la care România este parte. … 13.În ceea ce privește art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă susține că acesta este contrar prevederilor art. 1, 16, 21, 124, ale art. 125 alin. (1), ale art. 126 și 127 din Constituție, întrucât duce în mod indirect la lipsa continuității instanței statuată de dispozițiile art. 214 și ale art. 233 alin. (1) lit. m) din același cod. De asemenea, consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.  … 14.Autorul excepției arată că, din cauza textului de lege criticat, justițiabilul nu are o garanție că beneficiază de un proces echitabil, că judecătorul cunoaște foarte bine ce spun părțile, că acesta cunoaște în profunzime ceea ce se spune, în condițiile în care nu a făcut parte din complet (în cazul de față, președintele de secție) și deci nu cunoaște în detaliu ceea ce s-a discutat.  … 15.Referitor la raportarea la art. 16 din Constituție, autorul excepției arată că art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă poate duce la discriminări, întrucât procesele se pot judeca neechitabil, și dacă s-a statuat că judecătorul care a dat hotărârea o și semnează, fiind interzis a fi schimbat în fondul cauzei, atunci se poate ajunge ca, în anumite situații, unii să fie mai presus de lege dacă semnează altcineva în locul acestora. În Cauza Pullar împotriva Regatului Unit, 1996, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că judecătorii nu trebuie să manifeste preferințe sau prejudecăți personale, or, în cazul de față, se poate vedea că instanța și-a însușit toată argumentația intimaților, fără a avea o bază legală, admițându-le excepția invocată a lipsei calității procesuale pasive și exonerându-i astfel de orice sancțiune fără a judeca logic și obiectiv cauza, mai ales că hotărârea dată este semnată de către președintele de secție în locul președintelui de complet. … 16.În ceea ce privește raportarea la art. 24 din Constituție, autorul excepției întreabă ce apărare își poate pregăti o parte în proces în condițiile în care judecătorul este schimbat sau în condițiile în care semnează un alt judecător, ce nu a participat în dezbaterea pe fond a cauzei, făcându-și altă imagine, neparticipând la toate fazele procesului. … 17.În ceea ce privește raportarea la art. 124 din Constituție susține că semnarea hotărârii de către președintele de secție poate fi interpretată și altfel, respectiv că președintele de complet nu este de acord cu hotărârea și în acest caz nu semnează, legea permițând președintelui de secție să semneze. În toate variantele, astfel de prevederi lasă loc de interpretări și suspiciuni. … 18.Autorul excepției învederează că, în cauză, completul de judecată a fost schimbat de mai multe ori, nerespectându-se continuitatea instanței așa cum se statuează în art. 214 din Codul de procedură civilă și, în plus, în locul președintelui de complet a semnat președintele de secție.  … 19.Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, în ceea ce privește art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. I (art. 19^1) din Legea nr. 193/2016, arată că reglementarea nu este de natură a avea valențe neconstituționale sau de a crea prin ea însăși discriminări sau deosebiri de tratament în funcție de vreunul dintre criteriile de discriminare prevăzute de lege. Împrejurarea că norma legală impune beneficiarilor unor drepturi îndeplinirea unor condiții precum cea a desfășurării activității în domeniul pentru care posedă titlul științific de doctor nu este prin ea însăși de natură a conduce la discriminarea salariaților aflați în această situație, întrucât aceasta se aplică egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de textul de lege, iar un tratament diferit aplicat unor persoane aflate în situații diferite (persoane care posedă titlul științific în domeniul în care își desfășoară activitatea și persoanele care posedă titlul științific de doctor într-un domeniu fără legătură cu activitatea desfășurată) nu înseamnă a discrimina deoarece există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat, iar statul, în cadrul unor politici cu caracter general și social, poate crea inegalități de drept, destinate a înlătura sau atenua consecințele unor inegalități de fapt. O discuție ar putea exista cu privire la persoanele care nu posedă titlul științific în domeniul în care își desfășoară activitatea, însă legiuitorul a lăsat la aprecierea conducătorului instituției acordarea dreptului în funcție de împrejurarea de fapt că „pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea“. Instanța de judecată consideră însă că și în acest caz se are în vedere legătura dintre pregătirea doctorală și domeniul/compartimentul unde salariatul își desfășoară activitatea, astfel încât textul de lege nu instituie prin el însuși diferențe sau discriminări, ci dă posibilitatea acelor persoane care nu posedă titlul științific în domeniul în care își desfășoară activitatea să beneficieze totuși de plata sporului pentru titlul științific deținut, dacă, în concret, pregătirea doctorală a salariatului este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea. Faptul că, de la caz la caz, se va putea ajunge ca salariați deținând același titlu științific să beneficieze sau nu de sporul în discuție în funcție de acest element obiectiv, reprezentat de utilitatea pregătirii în desfășurarea activității, este o chestiune care ține de aplicarea legii, iar nu de caracterul discriminatoriu al textului de lege. În orice caz, persoanele aflate în această situație au posibilitatea de a contesta aplicarea diferită a normei legale de același angajator în cazuri asemănătoare sau analoage, însă textul de lege nu permite prin el însuși interpretarea că acordarea dreptului s-ar putea face în condiții subiective, iar nu obiective, ținând de utilitatea pregătirii doctorale prin raportare la atribuțiile postului deținut de salariatul beneficiar. Este adevărat că textul de lege nu prevede cât de largă sau strictă poate fi această apreciere a conducătorului instituției și nici nu impune existența unor criterii obiective, însă aceasta nu face ca textul legii să fie evaziv sau să fie susceptibil de valențe neconstituționale din perspectiva criticilor aduse. … 20.Cu privire la art. 426 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată arată că legea prevede în mod expres că, în măsura în care există un impediment pentru judecătorul unic care a soluționat procesul de semnare a hotărârii, hotărârea se va semna de președintele instanței, în cazul de față, de președintele secției, prin întocmirea procesului-verbal vizând cauza împiedicării judecătorului președinte de complet și aplicarea semnăturii în locul acestuia. Instanța de trimitere consideră că semnarea hotărârii după tehnoredactare de către președintele instanței de judecată, în situația excepțională a imposibilității de semnare de către judecătorul unic/președintele completului de judecată, după caz, nu presupune că hotărârea nu a fost pronunțată de completul în fața căruia au avut loc dezbaterile sau că a fost pronunțată sau redactată de judecători străini de dezbaterea judiciară care s-a purtat în cadrul procesului, astfel încât aceasta nu presupune încălcarea principiului continuității, întrucât nu presupune că hotărârea a fost pronunțată de alți judecători decât cei cărora le-a fost repartizată aleatoriu cauza. Totodată, stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional, în cauză reglementările criticate satisfăcând exigențele impuse de normele constituționale. … 21.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. I (art. 19^1) din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, și ale art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017, autorul excepției critică doar conținutul alin. (1) prima frază. De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile art. I din Legea nr. 193/2016, autorul excepției are în vedere, în realitate, pct.1 din acest articol, care introduce art. 19^1 în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât nu sunt invocate aspecte de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea apreciază că obiectul excepției îl constituie, în realitate, dispozițiile art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestor prevederi de lege. În consecință, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (1) prima frază din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 și ale art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:– Art. 14 alin. (1) prima frază din Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul.“; … – Art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010: (1)Personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/indemnizația de încadrare, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:a)își desfășoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul științific sau conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă; … b)nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie. … (2)Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care îndeplinesc condițiile de acordare, începând cu luna următoare aprobării cererii.; … – Art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de președintele completului, iar dacă și acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situație, hotărârea se va semna de către președintele instanței. Când împiedicarea privește pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul-șef. În toate cazurile se face mențiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.“ …  … 25.Autorul excepției susține că dispozițiile art. 14 alin. (1) prima frază din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 15 referitor la universalitate, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 42 privind interzicerea muncii forțate și ale art. 126 referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 125 alin. (1) referitor la statutul judecătorilor, ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor.  … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorul acesteia critică dispozițiile art. 14 alin. (1) prima frază din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 sub aspectul condițiilor pe care aceste texte de lege le prevăd pentru acordarea sporului/indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, considerând că aceste condiții sunt discriminatorii, întrucât nu îi dau posibilitatea de a valorifica titlul de doctor în fizică, deși desfășoară activitatea în domeniul militar.  … 27.Față de aceste critici, Curtea reține că dispozițiile art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 prevăd acordarea unui spor salarial personalului care deține titlul științific de doctor, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul științific sau conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă. … 28.Abrogând această reglementare, Legea-cadru nr. 153/2017 prevede acordarea unei indemnizații lunare pentru titlul științific de doctor personalului care deține titlul științific de doctor dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Prin urmare, noua reglementare nu mai prevede posibilitatea acordării unor drepturi bănești în cazul în care conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă. … 29.Cu privire la prima condiție, prevăzută în ambele reglementări, respectiv aceea ca persoana să își desfășoare activitatea în domeniul în care posedă titlul științific, Curtea s-a pronunțat în mai multe rânduri, constatând constituționalitatea acesteia. În acest sens sunt Decizia nr. 689 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2020, Decizia nr. 695 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2020, Decizia nr. 207 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 3 iulie 2020, și Decizia nr. 187 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1039 din 6 noiembrie 2020. Prin aceste decizii, Curtea a arătat că indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale. Prin urmare, acordarea acestui drept depinde în exclusivitate de opțiunea legiuitorului. Mai mult, având în vedere că acest drept se acordă din fonduri publice, legiuitorul, raportându-se la resursele financiare disponibile, stabilește condițiile de acordare a indemnizației pentru titlul științific de doctor, iar atunci când aceleași temeiuri o impun, poate dispune suspendarea dreptului sau chiar încetarea acordării acestuia. … 30.Curtea a precizat că libertatea de reglementare a legiuitorului este limitată de prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, astfel că toți cetățenii care îndeplinesc condițiile acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor trebuie să se bucure în mod egal de acest drept. În ceea ce privește însă cerința legală care condiționează acordarea indemnizației pentru titlul științific de doctor de desfășurarea activității funcției de bază într-un domeniu pentru care înalta calificare profesională dobândită prin obținerea acestui titlu prezintă relevanță, Curtea a apreciat că aceasta se sprijină pe evidente rațiuni obiective, ce vizează înseși temeiurile pentru care acest drept este acordat. Astfel, Curtea a observat că, prin reglementarea indemnizației pentru titlul științific de doctor, legiuitorul recunoaște și recompensează contribuția profesională deosebită pe care o persoană care a obținut titlul de doctor se presupune că o are în domeniul în care își desfășoară activitatea profesională. În concepția legiuitorului, simpla calificare a unei persoane în diverse domenii de activitate, chiar dacă se face la un nivel superior, nu justifică per se acordarea acestei indemnizații dacă nu este valorificată în activitatea profesională de bază. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic diferit între persoanele care dețin titlul de doctor în domeniul în care își desfășoară activitatea profesională de bază și cele care dețin acest titlu în alte domenii, nerelevante pentru această activitate, este justificată în mod obiectiv și rezonabil (Decizia nr. 689 din 31 octombrie 2019, antereferită, paragrafele 16-18). … 31.Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.  … 32.Cât privește condiția prevăzută de art. 19^1 din Legeacadru nr. 284/2010 potrivit căreia sporul pentru deținerea titlului de doctor putea fi acordat și în situația în care conducătorul instituției aprecia că pregătirea doctorală era utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă – soluție legislativă care nu a mai fost păstrată în conținutul art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017 -, Curtea constată că aceasta reprezenta o reglementare mai generoasă, care dădea posibilitatea obținerii sporului prevăzut de acest articol de lege și persoanelor care dețineau un titlu de doctor în alte domenii decât cele în care își desfășurau activitatea.  … 33.Reglementarea lăsa conducătorilor instituțiilor libertatea de a discerne cu privire la acordarea acestui spor, astfel că decizia acestora era discreționară. Curtea apreciază însă că marja de apreciere pe care textul de lege a lăsat-o conducătorilor instituțiilor în această materie a fost justificată de diversitatea situațiilor care se puteau naște în practică și care prezentau particularități imposibil de surprins și anticipat de legiuitor.  … 34.În plus, Curtea observă că textul de lege nu conținea în sine nicio prevedere care să determine interpretarea potrivit căreia marja de apreciere a conducătorilor instituției se putea transforma în libertatea de a decide diferit pentru persoane aflate în situații identice, astfel că, dacă în practică asemenea tratamente diferite au avut loc, trebuie avute în vedere probleme de aplicare a legii, ce pot fi supuse controlului instanțelor de judecată.  … 35.De altfel, Curtea apreciază că tot competenței instanței de judecată revine și analizarea aspectelor invocate de autorul excepției referitoare la modalitatea de aplicare, de către conducătorul instituției, a dispozițiilor legale criticate în ceea ce privește aprecierea incidenței domeniului în care acesta deține titlul de doctor asupra activității profesionale pe care o desfășoară și acordarea drepturilor bănești corelative. … 36.Curtea amintește că interpretarea legilor este operațiunea rațională, indispensabilă în procesul aplicării și respectării acestora, având ca scop clarificarea înțelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluționare a cauzelor cu care au fost învestite, această operațiune este realizată de instanțele judecătorești, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative. De asemenea, o greșită interpretare și aplicare a legii poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, Curtea, exercitând competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 și 21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19). … 37.În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aspectele referitoare la aplicarea și interpretarea legii în spețele deduse spre judecată instanțelor judecătorești. … 38.În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate vizând dispozițiile art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că textul de lege se referă la situațiile în care există o cauză care împiedică judecătorii care au participat la soluționarea cauzei sau grefierul să semneze hotărârea judecătorească și nu are în vedere situația în care membrii completului care judecă procesul nu au putut rămâne aceiași în tot cursul judecății, situație reglementată distinct de art. 214 din Codul de procedură civilă. De asemenea, Curtea constată că textul de lege se referă în mod exclusiv la cauze care împiedică semnarea hotărârii și nu are în vedere situația în care hotărârea nu ar fi redactată de judecătorul care a participat la dezbateri. Conținutul textului de lege este clar în această privință, iar susținerile autorului excepției sunt lipsite de suport juridic, astfel că urmează a fi respinse ca neîntemeiate. … 39.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 10.254/3/2017 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1) prima frază din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 19^1 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare și ale art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește