DECIZIA nr. 331 din 11 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Bicheru în Dosarul nr. 2.748/216/2015 al Judecătoriei Curtea de Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 211D/2016. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. În acest sens, referitor la critica raportată la prevederile art. 16 din Constituție, invocă jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că persoanele condamnate și persoanele aflate în curs de judecată nu se află în aceeași situație juridică. De asemenea arată că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu au nicio legătură cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 9 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.748/216/2015, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Bicheru cu ocazia soluționării unei cereri referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 4 din Codul penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 încalcă principiul legalității, egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și dreptul la un proces echitabil, întrucât creează discriminare între persoanele condamnate înainte de 1 februarie 2014 și cele condamnate ulterior acestei date pentru fapte identice comise în același timp, fapte cu privire la care a intervenit abrogarea incriminării. Într-o atare situație, instanța de judecată va căuta incriminări similare cu cele abrogate, în condițiile în care limitele speciale ale pedepselor pot fi semnificativ diferite. De asemenea consideră că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu prezintă claritatea, precizia și previzibilitatea pe care trebuie să le întrunească o normă juridică, având în vedere formularea „sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire“. Susține că atributele de claritate, precizie și previzibilitate se înglobează în noțiunea de proces echitabil. Invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii, și anume Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunțată în Cauza Amann împotriva Elveției, paragraful 50, și Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 52, 55 și 56. … 6.Judecătoria Curtea de Argeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța judecătorească arată că trebuie făcută diferența între abrogare și dezincriminare. Abrogarea unui text care incriminează o anumită faptă nu înseamnă neapărat că acea faptă a fost dezincriminată. Astfel, este posibil ca fapta să-și schimbe numai sediul de incriminare și denumirea, conținutul rămânând același, așa cum este și cazul de față, fără ca diferențele între pedepsele prevăzute de cele două texte de lege să afecteze în vreun fel previzibilitatea legii. Va exista dezincriminare atunci când o incriminare din legea veche nu mai are corespondent în legea nouă – ipoteză prevăzută de dispozițiile art. 4 din Codul penal -, precum și atunci când o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii -situație reglementată de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012. Potrivit dispozițiilor de lege criticate nu va exista însă dezincriminare în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. În ceea ce privește previzibilitatea legii, instanța arată că aceasta presupune ca legea să fie redactată într-un mod suficient de clar și de precis, astfel încât orice persoană să îi poată anticipa efectele și să își regleze conduita în mod corespunzător. Precizia cu care trebuie redactat un text de lege nu este însă absolută. Astfel, Curtea Constituțională a definit și cu alte ocazii problema previzibilității și relația acesteia cu principiul legalității, în sensul că statele au obligația de a asigura definirea oricărei infracțiuni prin lege, iar această condiție este îndeplinită dacă orice persoană poate să anticipeze, pe baza textului legal și a interpretării date acestuia de către instanțele de judecată, care sunt acțiunile sau omisiunile ce pot atrage răspunderea sa penală. Așadar, în situația din prezenta cauză, în care un text de lege este abrogat, dar fapta ca atare este în continuare incriminată de lege sub o altă denumire, nu se poate vorbi de imprevizibilitatea legii, atâta timp cât orice persoană poate anticipa efectele acesteia și poate să își regleze conduita în mod corespunzător. O altă interpretare ar duce la o absolutizare nejustificată a principiului previzibilității legii. … 7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat are în vedere situațiile în care, prin noile reglementări în materie penală, au fost eliminate suprapunerile legislative, intenția legiuitorului fiind nu dezincriminarea unor fapte, ci doar eliminarea acestor suprapuneri. Este, astfel, evident că neaplicarea art. 4 din Codul penal în cazurile în care faptele sancționate prin Codul penal din 1969 sunt în continuare incriminate prin noua lege penală, chiar și sub o altă denumire, nu este de natură a contraveni vreunui principiu constituțional, prin urmare nici prevederilor art. 16 privind egalitatea în drepturi. Consideră că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu împiedică însă aplicarea principiului privind legea penală mai favorabilă în cazurile care cad sub incidența sa. … 9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, având în vedere faptul că nu poate fi pus semnul egalității între persoanele condamnate definitiv și cele care se află în curs de judecată. Curtea Constituțională a statuat în mod constant, în jurisprudența sa, faptul că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această diferență de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 683 din 19 noiembrie 2014. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: „Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire“. … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit textului de lege criticat, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. Prevederile art. 4 din Codul penal – ce reglementează ipoteza în care o faptă este dezincriminată, caz în care legea penală se aplică retroactiv – statuează că: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi“. Dispozițiile art. 4 din Codul penal reproduc, astfel, integral conținutul art. 12 alin. 1 din Codul penal din 1969, deși denumirile marginale sunt diferite. Prevederile art. 12 din Codul penal anterior au ca denumire marginală „Retroactivitatea legii penale“, iar cele ale art. 4 din noul Cod penal – „Aplicarea legii penale de dezincriminare“, reglementările fiind însă identice. … 15.Curtea reține că dezincriminarea privește fapta prevăzută de legea penală în întregul său, sub raportul tuturor condițiilor de incriminare și de sancționare, în sensul că fapta dezincriminată nu mai constituie infracțiune sub nicio formă, în nicio modalitate. Precizări importante în acest sens se găsesc în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 187/2012, care la alineatul (1) stabilește că dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Dacă însă legea nouă modifică numai o parte din condițiile de incriminare în raport cu legea veche, nu este vorba despre o dezincriminare, adică despre o abolire a incriminării, ci despre o continuitate a incriminării faptei, astfel că vor fi incidente dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile. Dezincriminarea nu trebuie confundată cu abrogarea unei incriminări, deoarece este posibil ca o faptă cu privire la care s-a abrogat incriminarea să rămână incriminată în cuprinsul altei legi penale. Astfel, incriminarea prevăzută într-o lege penală abrogată poate să se regăsească într-un alt text – din Codul penal sau dintr-o lege specială cu dispoziții penale. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a precizat, prin prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, că dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. Prin urmare, fapta nu este dezincriminată în cazul în care norma de incriminare din legea veche nu se mai regăsește în legea nouă, dar conținutul ei este acoperit de o incriminare generală existentă. Aceeași interpretare rezultă și din partea finală a textului art. 7 din Legea nr. 187/2012, care stabilește că, ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracțiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispozițiile legii de punere în aplicare a Codului penal, trimiterea se consideră făcută la infracțiunea sau infracțiunile prevăzute de legea nouă, având aceleași elemente constitutive. … 16.În considerarea celor arătate mai sus, Curtea constată că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, întrucât nu au o formulare neclară, ambiguă și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerințele privind claritatea, accesibilitatea și previzibilitatea legii. Orice justițiabil are posibilitatea de a cunoaște – din textul normei juridice criticate, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanțele judecătorești și în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate – care sunt acțiunile și inacțiunile ce pot atrage răspunderea sa penală. … 17.În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce consacră principiul legalității incriminării și pedepsei („nullum crimen, nulla poena sine lege“) – pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni -, instituie și cerința potrivit căreia legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, Curtea de la Strasbourg a reținut că noțiunea de „drept“ folosită la art. 7 corespunde celei de „lege“ care apare în alte articole din Convenție și înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară, presupunând cerințe calitative, îndeosebi cele ale accesibilității și previzibilității (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, întro măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. … 18.Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv întro normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a Statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și MilitaruPidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 19.Referitor la pretinsa discriminare între, pe de o parte, persoanele care au săvârșit faptele și au fost condamnate sub imperiul legii vechi, iar, pe de altă parte, cele care, săvârșind faptele în aceleași condiții, nu au fost condamnate, urmând a li se aplica noile dispoziții, Curtea reține că aceste două categorii de persoane nu se găsesc în situații identice sau similare, având în vedere că unele persoane au fost condamnate definitiv, iar celelalte nu au fost condamnate definitiv, astfel încât tratamentul juridic diferențiat este justificat și nu se poate vorbi despre existența unei discriminări (Decizia nr. 385 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 31 iulie 2014, paragraful 36). Prin urmare, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. … 20.În fine, Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție nu sunt aplicabile în cauza de față, obiectul excepției de neconstituționalitate fiind o reglementare de drept penal substanțial care vizează continuitatea incriminării faptelor penale, iar nu o normă de natură a avea incidență în materia garanțiilor dreptului la un proces echitabil. … 21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Bicheru în Dosarul nr. 2.748/216/2015 al Judecătoriei Curtea de Argeș și constată că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește