DECIZIA nr. 331 din 11 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1212 din 11 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 124 10/03/2020
ART. 8REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 9REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 12 05/02/2007
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 23 12/12/2005
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 20REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 21REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE 152 27/06/2017
ART. 22REFERIRE LALEGE 115 24/05/2017
ART. 22REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 22REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 6
ART. 22REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 24REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 461 11/07/2019
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 25REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 25REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 403 06/06/2019
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 41
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 5 30/05/2018
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 26REFERIRE LALEGE 119 30/06/2010
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 124 10/03/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 22 21/01/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 814 05/12/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 622 10/10/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 349 23/05/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 284 07/05/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 616 02/10/2018
ART. 27REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 27REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 10
ART. 28REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 814 05/12/2019
ART. 29REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 403 06/06/2019
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 20 20/05/2019
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 20
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 154 27/03/2018
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 616 02/10/2018
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 34REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 417 11/07/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 104 10/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 462 01/07/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Eugen Pecete în Dosarul nr. 1.352/121/2017 al Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 769D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 770D/2018, având obiect parțial identic. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Silișteanu în Dosarul nr. 1.455/121/2017 al Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5.Curtea pune în discuție, din oficiu, conexarea Dosarului nr. 770D/2018 la Dosarul nr. 769D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. 6.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 770D/2018 la Dosarul nr. 769D/2018, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 124 din 10 martie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin sentințele civile nr. 474 și nr. 475 din 13 aprilie 2018, pronunțate în dosarele nr. 1.352/121/2017 și nr. 1.455/121/2017, Tribunalul Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, referitor la art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016. Excepția a fost ridicată de Eugen Pecete și de Constantin Silișteanu, reclamanți în litigii având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că acordarea ajutoarelor instituite prin art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, lege organică, au fost suspendate anual prin ordonanțe de urgență. Acest fapt vizează exclusiv executarea acestor norme, fără să afecteze deci substanța drepturilor pe care le instituie. Având în vedere forța juridică inferioară a ordonanțelor de urgență față de legi, ca acte ale Parlamentului, inexistența unui motiv obiectiv și just care să fi justificat măsura suspendării acordării ajutoarelor, precum și faptul că a fost suspendată aplicarea unor norme care se află în vigoare, se apreciază că se încalcă supremația legii, precum și previzibilitatea normei juridice. Prin suspendarea anuală a acordării ajutoarelor s-a ajuns la golirea de conținut a dreptului, aducându-se, astfel, atingere art. 1 alin. (1) și (5) și art. 44 alin. (1) din Constituție. Acțiunea puterii executive de a suspenda norme organice care, prin natura lor, sunt obligatorii, în mod succesiv și neprevizibil, și care pare a avea efect pe o perioadă nedeterminată este contrară principiului supremației legii și celui privind separația puterilor în stat. Sunt invocate în sprijinul acestei argumentări și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXIII din 12 decembrie 2005 și nr. XII din 5 februarie 2007.10.În continuare, se arată că beneficiarii ajutoarelor au avut așteptarea legitimă ca la sfârșitul fiecărei perioade de suspendare a acordării acestora să le primească. Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârile C-459/2002, paragrafele 23 și 24, și C-550/2009, paragraful 59, a recunoscut implicit necesitatea respectării așteptărilor legitime ale destinatarilor dreptului adoptat și intrat în vigoare printr-o normă dintr-o lege organică. Odată cu intrarea în vigoare a unei norme juridice, puterii executive îi revine sarcina de a asigura punerea ei în aplicare, care este recunoscută deopotrivă în art. 1 alin. (1) din Constituție și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.11.În opinia autorilor, sunt încălcate și prevederile art. 53 din Constituție, deoarece nu este indicat nici măcar scopul în vederea căruia a fost luată măsura suspendării acordării ajutoarelor. În plus, măsura nu este necesară, ca ultimă soluție pentru atingerea obiectivului urmărit de stat. Eventuala justificare privind criza economică nu se poate susține, întrucât Guvernul a raportat creșteri importante și continue pe plan economic. 12.Se mai arată că ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 au caracter patrimonial, fiind subsumate noțiunii de bun, în sensul dat acesteia de către Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și reprezintă, deopotrivă, o manifestare a conceptului de stat social, valoare consacrată de art. 1 alin. (3) din Constituție. 13.Tribunalul Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dispozițiile criticate fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (1), (4) și (5), ale art. 44 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție. Astfel, instanța arată că, deși măsurile de suspendare a ajutoarelor în intervalul dintre data instituirii acestora și anul 2016 au fost justificate prin invocarea situației economice, măsura de suspendare a acestora și pentru anul 2017 nu a mai fost justificată în mod similar. 14.De asemenea, deși, aparent, măsurile legislative criticate doar suspendă exercițiul dreptului la ajutoarele instituite de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în realitate îl restrâng. Or, în condițiile în care contextul în care au fost luate aceste măsuri nu se situează printre cazurile enumerate de art. 53 alin. (1) din Constituție care autorizează statul să restrângă exercițiul dreptului la ajutoare, măsurile menționate au fost luate cu încălcarea prevederilor constituționale evocate. 15.În sfârșit, instanța judecătorească mai arată că distincția dintre drepturi fundamentale, de rang constituțional și drepturi care nu au acest caracter, cum este și dreptul la ajutoarele instituite de art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu este operantă în cauza de față, deoarece acesta a fost recunoscut și în mod implicit acordat de aceste prevederi legale, doar exercițiul acestuia fiind suspendat.16.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare a Curții, îl reprezintă art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017.20.Cu referire la motivarea excepției care vizează art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2016, se observă că este criticat doar art. 10 alin. (1) din aceasta. 21.De asemenea, având în vedere motivarea excepției care vizează art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, potrivit căruia „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) și art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 (….) se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017“, Curtea reține că aceasta nu vizează toată enumerarea prevederilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 enumerate, ci exclusiv art. 10 alin. (1) al acesteia.22.Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea se va pronunța cu privire la constituționalitatea art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, precum și a art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 115/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, care au următorul cuprins:– Art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016:În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.– Art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017:Prevederile […] art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.23.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate contravin normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul social, art. 1 alin. (4) referitor la separația puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și Primul Protocol adițional la Convenție.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate au un conținut similar cu al unor acte normative prin care a fost suspendată și pentru perioade anterioare intervalului 1 martie-31 decembrie 2017 acordarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII: Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine publică și Siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Acestea prevedeau că: „(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: Vechime efectivă: – până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; – între 5-10 ani – un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; – între 10-15 ani – un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; – între 15-20 ani – un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; – între 20-25 ani – un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; – între 25-30 ani – un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; – peste 30 ani – un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază. (2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.“25.Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, începând cu data de 1 iulie 2017 [cu privire la constituționalitatea abrogării art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII, a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 461 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 30 octombrie 2019]. 26.Primul dintre actele normative de suspendare îl reprezintă Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, prin care a fost suspendată plata drepturilor menționate pentru perioada 30 iunie-31 decembrie 2010, iar ultimul act adoptat este art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018, care suspendă plata acestor drepturi pentru anii 2019-2021 (pentru descrierea detaliată a evoluției cronologice a adoptării acestor acte normative, analiza diferenței dintre normele substanțiale care instituie drepturile salariale și normele prin care s-a suspendat în timp aplicarea acestora, precum și a modului de interpretare a acestor norme prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, precum și prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 mai 2018, a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, paragrafele 82-92). 27.Prin deciziile nr. 284 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 26 iulie 2019, și nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate ale ambelor texte criticate în cauza de față. În deciziile nr. 814 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 10 martie 2020, și nr. 349 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 16 octombrie 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate a art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016. În sfârșit, în deciziile nr. 124 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020, nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, și nr. 622 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2020, a respins, ca neîntemeiate, excepții de neconstituționalitate a art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017. În Decizia nr. 814 din 5 decembrie 2019, precitată, Curtea a examinat exclusiv excepția de neconstituționalitate a celor două texte criticate în cauza de față. 28.Autorii susțin că ordonanțele de urgență sunt inferioare ca forță juridică legilor. În plus, cele două ordonanțe de urgență nu puteau să modifice Legea-cadru nr. 284/2010, care este lege organică. Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție, ordonanța de urgență poate cuprinde norme de natura legii organice. Prin urmare, Curtea reține netemeinicia acestei critici de neconstituționalitate extrinsecă.29.Autorii excepției invocă inexistența unui motiv obiectiv și just care să fi justificat măsura suspendării acordării ajutoarelor. Cu privire la acest aspect, Curtea reamintește că, atunci când interferează cu drepturi care nu au caracter fundamental, statul se bucură de o largă marjă de apreciere (cu referire la jurisprudența consistentă a Curții referitoare la lipsa caracterului fundamental al drepturilor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 814 din 5 decembrie 2019, precitată, paragraful 36).30.Cu referire la critica potrivit căreia se încalcă previzibilitatea normelor prin care statul a suspendat acordarea drepturilor, în mod succesiv și, aparent, pe o perioadă indefinită, se reține că prin Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98, Curtea a reiterat considerentele reținute în deciziile sale anterioare prin care a constatat conformitatea actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 cu standardele de claritate a legii. În esență, Curtea a reținut că înțelesul normelor de suspendare a plății drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, potrivit căreia voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept, precum și faptul că dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.31.Curtea observă că și instanța supremă a ajuns la o concluzie similară. Astfel, prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casație – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că solicitarea instanței de trimitere referitoare la lămurirea înțelesului art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, adică a dispozițiilor de suspendare în 2018, este inadmisibilă, având în vedere că acestea nu sunt neclare, imprecise, lacunare (a se vedea paragraful 71 din Decizia nr. 20 din 20 mai 2019).32.În ceea ce privește critica referitoare la presupusa încălcare a principiului separației puterilor în stat și a supremației legii prin acțiunea Guvernului de a suspenda efectele art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea reține că Guvernul, pe lângă îndatorirea fundamentală de a asigura executarea legilor, este abilitat de art. 115 din Constituție să și legifereze, sub controlul Parlamentului. Or, câtă vreme măsurile criticate în cauză au fost adoptate de către Guvern în exercitarea competenței constituționale de a legifera, prin intermediul ordonanțelor de urgență și a respectat prevederile art. 115 din Constituție, nu se poate spune că a interferat cu atribuția Parlamentului de a legifera și nici nu a adus atingere supremației legii. 33.În continuare, Curtea reține că criticile formulate în temeiul art. 53 din Constituție sunt vădit neîntemeiate, ținând seama de faptul că, în condițiile în care drepturile salariale în discuție nu au caracter constituțional, acest articol constituțional nu este nici măcar incident, el fiind aplicabil doar în situația în care statul acționează în câmpul de aplicare a unor drepturi sau libertăți fundamentale, consacrate de Constituție. De altfel, în considerentele paragrafului 29 din Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, Curtea a statuat că drepturile bănești în discuție reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.34.Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 44 din Constituție și Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea observă că, în Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, precitată, paragraful 52, Curtea a făcut trimitere la Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, prin care s-a stabilit că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare.35.În sfârșit, referitor la argumentul autorilor privind întemeierea pe valoarea statului social a acordării drepturilor și ajutoarelor salariale suspendată prin actele normative criticate, Curtea reține că, deși este legitimă conexiunea realizată de către autori, Legea fundamentală, prin natura ei, impune armonizarea unor valori dintre cele mai diverse. Astfel, faptul că, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție, România este stat social nu împiedică același stat să ia măsuri care răspund exigențelor, obiectivelor și limitărilor inerente vieții social-economice, care, adesea, impun modificări rapide inclusiv în ceea ce privește acordarea, neacordarea, suspendarea unor drepturi salariale, așa cum este și cazul drepturilor vizate în prezenta excepție de neconstituționalitate.36.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, și având în vedere argumentele suplimentare reținute, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. 37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugen Pecete și de Constantin Silișteanu în dosarele nr. 1.352/121/2017 și nr. 1.455/121/2017 ale Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x