DECIZIA nr. 331 din 10 mai 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 27 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 9
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 15REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 16REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 59 17/02/2004
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 19 08/04/1993
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 806 07/12/2017
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 27REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 28REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 30REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 16.502/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 49D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care reiterează jurisprudența Curții în materie, în special Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, și pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate ale Legii nr. 77/2016 criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.502/236/2016, Judecătoria Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca, contestatoare într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției arată că prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 77/2016 încalcă exigențele referitoare la accesibilitatea, previzibilitatea și securitatea legii, întrucât legiuitorul intervine în contractele de credit asupra cărora părțile au căzut de acord, modificând funcția esențială a bunului imobil din garanție împotriva riscului de neplată în mijloc de plată cu efect liberatoriu, înlătură efectele fideiusiunii legal constituite și exclude orice analiză asupra posibilității efective de a putea restitui din veniturile personale prezente ori viitoare sumele efectiv împrumutate. Legiuitorul român nu a înțeles să dea posibilitatea creditorului din contractele în vigoare să își manifeste acordul pentru modalitatea de stingere alternativă, la fel cum nu a înțeles să dea părților care doresc să încheie noi contracte posibilitatea să aleagă între a insera în contract alternativa dării în plată și a nu o insera.6.Potrivit autoarei excepției, rigorile constituționale impun ca posibilitatea modificării normelor juridice să fie limitată, respectiv, dacă aceasta este necesară, să intervină gradual, astfel încât să se asigure coerența și climatul de securitate necesar dezvoltării unor relații economice normale, inclusiv în relația consumator profesionist.7.Prevederile art. 3 din Legea nr. 77/2016 contravin expectației legitime a creditorului în legătură cu derularea raportului contractual și conțin o gravă eroare de tehnică legislativă de natură să producă confuzie, respectiv să genereze situații litigioase. Astfel, se arată că, în măsura în care derogă de la întreaga legislație civilă, un act nu este de conceput că îndeplinește condiția accesibilității.8.Prevederile art. 8 alin. (5) și 10 din Legea nr. 77/2016 încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece se aplică și contractelor aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, precum și în cazul acelor contracte în privința cărora s-a finalizat o executare silită prin adjudecarea bunului de către un terț.9.De asemenea, prevederile art. 3, art. 5 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 77/2016 încalcă prevederile art. 44 și art. 135 din Constituție, întrucât impun stingerea discreționară a dreptului de creanță al creditorului constând în dreptul de a putea solicita restituirea sumelor împrumutate fără existența unei contraprestații echivalente valoric. Astfel, prin efectul liberatoriu constând în ștergerea creanței reziduale a băncii formate din diferența dintre soldul creditului la momentul plății și valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanțe este afectat iremediabil prin dispariția sa.10.În fine, se mai arată că prevederile art. 1 alin. (3), art. 3 și art. 10 din Legea nr. 77/2016 instituie o imixtiune injustă și inechitabilă în raportul contractual și încalcă principiul proporționalității prevăzut de art. 53 din Constituție, întrucât nu au fost adoptate în urmărirea unui scop legitim și nu sunt necesare.11.Judecătoria Giurgiu – Secția civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu își formulează opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.12.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): „Dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“;– Art. 3: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;– Art. 5 alin. (2) „Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.“;– Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“;– Art. 10: (1)La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2)De dispozițiile prezentului articol beneficiază și codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligația debitorului principal.;– Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată“.16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituție cu privire la principiul legalității, în componenta sa referitoare la exigențele de previzibilitate și accesibilitate a legii, precum și cu privire la principiul securității juridice, art. 15 alin. (2) care prevede principiul neretroactivității legii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 135 alin. (2) privind economia, precum și dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în prealabil, necesitatea verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea […] unei dispoziții dintr-o lege […] care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.18.Curtea observă că, în ceea ce privește contractul de credit care a ocazionat litigiul cu a cărui soluționare a fost învestită instanța care a sesizat Curtea, acesta a fost încheiat înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarea excepției a invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, așa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] și ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, este inadmisibilă.19.Faptul că contractul de credit ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești care a sesizat Curtea în acest dosar a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant și în examinarea admisibilității, de asemenea din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a excepției de neconstituționalitate a tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă.20.În continuare, din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte.21.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, faptul că, prin decizia antereferită, Curtea a constatat că prevederile menționate în prealabil sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum și faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016, va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.22.În continuare, Curtea va examina, din perspectiva jurisprudenței sale anterioare în materie, pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile și dispozițiile constituționale invocate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate și, pe de altă parte, celelalte dispoziții ale Legii nr. 77/2016 criticate, respectiv prevederile art. 1 alin. (3), art. 5 alin. (2), art. 8 alin. (5) și art. 10 din Legea nr. 77/2016.23.În ceea ce privește criticile formulate de către autoarea excepției din perspectiva respectării exigențelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție și a principiilor subsumate acestuia, respectiv al accesibilității, previzibilității și securității legii, Curtea reiterează paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care a reținut, în esență, că aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituție vizează, mai degrabă, chestiuni care țin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanța judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite.24.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reamintește faptul că, în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, a stabilit că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ [paragraful 115].25.În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituție și Primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sunt aplicabile considerentele din paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. Astfel, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres, în cadrul alin. (1), o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă, limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.26.Cu referire specifică la prevederile art. 11 teza întâi, raportate la prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, având în vedere că, în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești, față de imobilul afectat ipotecii a fost declanșată executarea silită, Curtea reiterează paragrafele 196-199 din Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018. Astfel, Curtea a reținut că, pentru o înțelegere clară a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, se impune situarea sa în contextul mai larg al art. 8 din Legea nr. 77/2016, în integralitatea lui. Alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 77/2016 instituie un remediu judiciar de drept civil specific Legii nr. 77/2016, respectiv dreptul de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar.27.În primul rând, acest remediu judiciar are o natură subsidiară, în sensul că se poate recurge la el numai în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Mai precis, în situația în care creditorul nu procedează, potrivit art. 5 alin. (2) și (4) din Legea nr. 77/2016, la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar sau/și în situația, reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016, în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației formulate potrivit art. 7 din Legea nr. 77/2016, creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată.28.În al doilea rând, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 îl indică pe titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Astfel, dacă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 nu face decât să se refere la categoria generală a debitorului, art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 se referă la o anumită categorie, specifică, de titulari ai acestui drept la acțiune, respectiv consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de art. 8 al Legii nr. 77/2016 – consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârșit, de asemenea în scopul clarificării sferei titularului dreptului la acțiunea instituită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5) al acesteia dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acțiune, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa.29.Rezultă că, în soluționarea acțiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv al celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanța judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este, de altfel, statuată și în paragraful 123 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care Curtea a reținut că instanța judecătorească poate aprecia cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii și în faza executării silite. În urma procesului de aplicare, inclusiv în faza executării silite, a teoriei impreviziunii, instanța judecătorească va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 121).30.Prevederile Legii nr. 77/2016 au fost criticate și din perspectiva dispozițiilor art. 135 alin. (2) din Constituție referitor la economie. În acest context, Curtea reamintește că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017 [paragraful 65], a reținut că însuși textul art. 45 din Constituție referitor la libertatea economică dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii – legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cel al liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“.31.Cu privire la criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituție, pentru identitate cu rațiunea avută în vedere de Curte în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, prevederile constituționale menționate nu au incidență în soluționarea acestora [paragraful 130].32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziții legale,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și a dispozițiilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 16.502/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceeași parte, în același dosar al aceleiași instanțe.3.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x