DECIZIA nr. 330 din 30 mai 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 978 din 27 octombrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 5
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 383 08/06/2021
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 464 14/11/2013
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1006 27/11/2012
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 256 17/06/1997
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 267 04/06/2020
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 330 09/07/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 673 28/11/2023





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Costică Botez în Dosarul nr. 9.655/193/2018 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 366D/2019.2.->La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că se critică o omisiune legislativă.
CURTEA,->>
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 30 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 9.655/193/2018, Judecătoria Botoșani – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Costică Botez într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire a sentinței prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991. În plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se solicitase înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat aduce atingere art. 1, art. 5 și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Plângerea contravențională formulată în cauză îngrădește dreptul la apărare sub aspectul imposibilității solicitării aplicării unei sancțiuni contravenționale direct proporționale cu elementele de circumstanțiere pentru fiecare faptă în parte. Această prevedere nu dă dreptul cetățeanului sancționat contravențional să primească o sancțiune conformă cu pericolul social concret prin raportare la persoana contravenientului și conduita acestuia, ceea ce aduce atingere și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.6.Judecătoria Botoșani – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată atât pentru argumentele prezentate de autorul excepției, cât și pentru că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Din acest punct de vedere nu este asigurată egalitatea cetățenilor în fața legii contravenționale, în contextul în care o situație de fapt lipsită de pericol social concret poate fi analizată de judecător și sancționată cu avertisment în cazul unor contravenienți, iar alți contravenienți sunt excluși de plano de la acest tip de individualizare a sancțiunii contravenționale.7.Pe lângă tratamentul agreat de legea specială, discriminatoriu prin excesiva severitate, aplicabil în cazul construirii fără autorizație, este în mod vădit restrâns exercițiul dreptului de acces liber la o instanță al contravenienților aflați în situația de a contesta sancțiunea aplicată, aspecte care conturează o neconstituționalitate a articolului criticat și din perspectiva încălcării art. 21 alin. (2) și a art. 53 din Constituție.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar textul de lege criticat asigură un tratament juridic identic tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, respectiv persoanelor care săvârșesc contravenții la regimul autorizării construcțiilor. Astfel, persoanele care intenționează să edifice sau să desființeze o construcție au o obligație unică și egală de a obține autorizația conform Legii nr. 50/1991, iar în cazul încălcării acestei obligații, vor suporta sancțiunile legale (amenda contravențională) și dispunerea unor măsuri complementare (oprirea executării lucrărilor și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație), fără nicio discriminare, așa cum dispune art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.10.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 21 din Legea fundamentală, se constată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece textul criticat nu conține norme de natură să îngrădească liberul acces la justiție, iar dispozițiile legale criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii în materia regimului autorizării construcțiilor.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.“14.->În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) - Accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a reținut că nu este aplicabilă sancțiunea avertismentului în domeniul contravențiilor la regimul edificării de construcții, însă o atare reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran și în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situații. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancțiunilor și severitatea acestora, în funcție de gravitatea faptei și de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia, iar verificarea oportunității adoptării unor astfel de reguli excedează competenței Curții Constituționale. De altfel, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții la regimul executării lucrărilor de construcții, de împrejurările specifice în care pot fi săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire, precum și de consecințele posibile ale acestora, opțiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancțiunii avertismentului apare ca justificată prin importanța valorilor pe care le protejează, respectiv viața și siguranța persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții în această materie, aplicarea avertismentului nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv și educativ, al sancțiunii (a se vedea Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, paragraful 27).16.->Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea observă că, în ceea ce privește încălcarea art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții la regimul executării lucrărilor de construcții și de consecințele posibile ale acestora, opțiunea legiuitorului este justificată prin importanța valorilor pe care le protejează, respectiv viața și siguranța persoanelor. În acest context, instanța judecătorească are posibilitatea să individualizeze sancțiunea, aplicând textele de lege care reglementează fapta contravențională și sancțiunea aferentă, apreciind asupra pericolului social concret prin raportare la persoana contravenientului și conduita acestuia.17.Garantarea accesului la justiție al contravenientului, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare nu are legătură cu opțiunea legiuitorului de a exclude aplicarea sancțiunii avertismentului în ceea ce privește executarea lucrărilor de construcții. Acestea sunt drepturi procedurale asigurate prin posibilitatea contestării procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției și a căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță potrivit art. 31 alin. (1) și art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.18.->Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a stabilit în mod constant că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998). Or, în cauză, textul de lege criticat nu instituie diferențieri pe criterii arbitrare, ci este deopotrivă aplicabil tuturor celor care săvârșesc contravenții la regimul edificării construcțiilor, în sensul că sancțiunea avertismentului nu poate fi aplicată niciunuia dintre contravenienți. Așadar, în interiorul acestei categorii de persoane, niciun individ nu se bucură de un regim mai favorabil față de alte persoane care au săvârșit același tip de contravenție (a se vedea Decizia nr. 464 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014).19.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II - Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26).20.->Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii->
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costică Botez în Dosarul nr. 9.655/193/2018 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.->Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2023.Definitivă și general obligatorie.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE->
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu->
-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x