DECIZIA nr. 328 din 21 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 676 din 14 august 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 7REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 566
ART. 8REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 566
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 9REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 17REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 17REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 18REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 18REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 3
ART. 20REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 77
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 686 26/11/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 618 04/11/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 21REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 174 29/03/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 180 01/04/2014
ART. 24REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 613 04/10/2016
ART. 25REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 25REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 26REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1541 25/11/2010
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 820 09/11/2006
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 20 02/02/2000
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 169 26/03/2019
ART. 27REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 28REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 28REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 28REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 244 03/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 438 23/06/2020





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Aurica Stoicescu în Dosarul nr. 31.212/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 597D/2018.

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul a urmărit realizarea unui sistem unitar de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale. Mai mult, în reglementarea modalității de restituire, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut statului o marjă largă de apreciere. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 8 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 31.212/3/2016, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Aurica Stoicescu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.238 din 21 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, prin care sa dispus anularea Deciziei de compensare nr. 8.982 din 31 mai 2016, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că acordarea de măsuri compensatorii pentru bunurile preluate abuziv, prin raportare la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar nu la grila notarială din anul în care se emite decizia de compensare, reprezintă o măsură discreționară și lipsită de o motivare concretă și obiectivă. Se arată în acest sens că textul de lege criticat încalcă principiile proporționalității, previzibilității și așteptării legitime și nu poate avea un caracter perpetuu, nu poate eluda evoluția și realitățile economico-sociale, astfel încât plafonarea măsurilor compensatorii la nivelul grilei notariale din anul 2013 încalcă dreptul de proprietate, fără ca măsura să aibă o justificare obiectivă, rezonabilă sau un scop legitim.6.Se mai arată că textul de lege criticat încalcă principiile tempus regit actum, damnum emergens lucrum cessans și restitutio in integrum, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor constând în măsuri compensatorii, principii care trebuie să se raporteze la data acordării efective a acestora. De asemenea, faptul că instanța constituțională a statuat că Legea nr. 165/2013 respectă principiul tempus regit actum nu înseamnă că acesta nu trebuie respectat și prin prevederea legală criticată, respectiv în privința momentului stabilirii măsurilor compensatorii și al cuantumului acestora.7.Se mai susține că textul de lege criticat nu îndeplinește condiții minime de coerență și logică juridică și împiedică accesul liber la justiție, prin faptul că nu indică criterii obiective, rezonabile și verificabile, în vederea verificării unei minime legalități avute în vedere la stabilirea măsurilor compensatorii. În acest sens se mai arată că singura posibilitate a instanțelor de a verifica legalitatea acordării măsurilor compensatorii este aceea de a verifica aplicarea corectă a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind încălcat în acest mod și dreptul la un proces echitabil, prevăzut în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.8.Se mai susține că textul de lege criticat încalcă principiile egalității în drepturi, al unicității, echității, al bunei-credințe și al loialității față de cetățeni, având în vedere faptul că, pe de o parte, art. 566 din Codul civil prevede că, în toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii, iar, pe de altă parte, faptul că este folosită o grilă notarială stabilită în mod arbitrar, având ca moment de referință anul 2013. Mai mult, valoarea punctelor acordate prin măsurile de compensare nu este actualizată la momentul plății.9.Se mai arată că textul de lege criticat încalcă art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se raportează în mod rezonabil la valoarea de circulație a bunului pentru care se acordă măsurile compensatorii, fiind în contradicție și cu scopul adoptării actului normativ criticat, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.10.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, ci, dimpotrivă, urmărește respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor în vigoare. Se mai apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile art. 15 din Constituție, având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, precum și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, cum este cazul în speță, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul imediat următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.11.Se mai consideră că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât legislația nou-adoptată de legiuitor constituie modalitatea prin care acesta a înțeles să transpună în actele normative adoptate exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluționate să fie evaluate prin raportare la același sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi.12.Se mai consideră că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituție, întrucât prin prevederile de lege criticate doar sau stabilit noi termene pentru soluționarea administrativă a cererilor de restituire, la expirarea cărora orice persoană interesată se poate adresa instanței judecătorești pentru verificarea legalității deciziilor și dispozițiilor emise în această procedură, fiind garantate creanțele asupra statului, prin modalitatea de despăgubire reglementată prin legea criticată.13.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție se apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât măsura instituită prin textul de lege criticat nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, dat fiind faptul că nu îi pune în pericol existența sau efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală. De asemenea, se apreciază că actul normativ criticat nu contestă existența unui „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici nu se neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin hotărâri judecătorești, măsurile legale criticate fiind de natură să asigure obținerea despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite, chiar dacă într-o perioadă mai lungă de timp. Totodată, se mai apreciază că legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 165/2013, a respectat obligațiile asumate prin tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și prin celelalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că sunt criticate prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Având în vedere că soluția legislativă este, în esență, aceeași cu cea existentă înaintea modificării, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității prevederilor noii reglementări, astfel cum acestea au fost preluate din redactarea anterioară a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, […], și se exprimă în puncte. […].“18.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private și art. 148 alin. (2) și (4) referitoare la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne, precum și la garantarea aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție și ale art. 47 – Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției critică prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 din perspectiva faptului că modalitatea de evaluare a imobilului ce face obiect al deciziei de compensare se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest sens se arată, în esență, că modalitatea de evaluare nu corespunde unei despăgubiri reale, în conformitate cu principiile tempus regit actum, damnum emergens lucrum cessans și restitutio in integrum, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor constând în măsuri compensatorii, principii care trebuie să se raporteze la data acordării efective a acestora, încalcă dreptul de proprietate privată, principiul egalității în drepturi și împiedică accesul liber la justiție, prin faptul că nu indică criterii obiective, rezonabile și verificabile, în vederea verificării unei minime legalități avute în vedere la stabilirea măsurilor compensatorii.20.Cu titlu prealabil, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 3 pct. 7 din Legea nr. 165/2013, grilele notariale se referă la ghidurile privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condițiile impuse de art. 77^1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.21.În ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc regula evaluării imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24, Curtea a statuat că prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a urmărit să introducă un sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluționate să fie evaluate prin raportare la același sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Prin introducerea acestui nou sistem de calcul este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie – Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente – referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare. Însă, așa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 42, legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție. De asemenea, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragrafele 30 și 31, Curtea a statuat că numărul de puncte rezultat din evaluarea realizată, în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, potrivit grilei notariale din anul 2013, reflectă valoarea integrală a bunului supus măsurii de restituire, statul nerecurgând la plafonarea sau reducerea acestei sume nominale. Ceea ce apare ca fiind o pretinsă încălcare a dreptului de proprietate privată este reprezentat de faptul că legiuitorul nu a prevăzut reactualizarea sumelor de bani aferente punctajului astfel stabilit la momentul executării efective a creanței. În acest sens, Curtea a reținut că există două modalități prin care statul își execută obligațiile corelativ punctajelor stabilite, respectiv: valorificarea punctelor prin achiziționarea de imobile în cadrul licitațiilor organizate, în condițiile art. 27 din lege, sau valorificarea punctelor în numerar, în condițiile art. 31 din lege. De la data stabilirii punctajului și până la executarea obligației de către stat, în mod inevitabil, va curge o perioadă de timp indiferent de modalitățile de executare pentru care s-a optat. Așadar, este evident că, în lipsa reactualizării, cel/cei ce suportă riscul devalorizării sumei de bani aferente, în mod ideal, punctajului stabilit este/sunt fostul proprietar/moștenitorii acestuia. Neaplicarea indicelui prețurilor de consum pentru reactualizarea creanței este o măsură care menține valoarea nominală a sumei de bani aferentă punctajului, eventualele pierderi de natură patrimonială urmând a fi suportate de beneficiarul creanței. De altfel, în sensul că statul nu va reactualiza creanța, expunerea de motive la legea menționată prevede în mod textual că, „având în vedere disponibilitatea statului român de a pune la dispoziție terenurile din domeniul său public și privat în vederea valorificării punctelor la licitații, posibilitatea de vânzare a punctelor compensatorii, cât și dificultățile economice și financiare actuale, tranșele de plată nu vor fi actualizate cu indicele de inflație.“22.În consecință, prin decizia menționată, Curtea a reținut că, prin neactualizarea sumelor aferente punctajului, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condițiile Legii nr. 165/2013, fiind, în același timp, o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate – și anterior menționate și în prezenta cauză – din Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.23.Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat – având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv – că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016).24.De asemenea, prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea a statuat că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Mai mult, în jurisprudența Curții europene se arată că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Având în vedere și faptul că art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție permite legiuitorului organic să stabilească limitele și conținutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că Legea nr. 165/2013 nu impune plafonarea despăgubirilor – măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, dar prin raportare la un alt sistem de referință al evaluării decât cel preexistent – cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege – și fără acordarea de dobânzi sau penalități.25.Totodată, prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 17, Curtea a constatat că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. Astfel, s-a reținut în decizia menționată, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.26.În ceea ce privește susținerile referitoare la inegalitatea în drepturi a unor persoane aflate în aceeași situație juridică, dar care au primit despăgubiri înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).27.În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, prin faptul că valoarea despăgubirilor este calculată prin raportare la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar nu la grila notarială din anul în care se emite decizia de compensare, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea reține că o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 169 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 11 iunie 2019, paragrafele 34 și 35).28.Prin urmare, având în vedere că cele reținute prin deciziile la care s-a făcut mai sus referire își mențin valabilitatea, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, criticile de neconstituționalitate formulate în legătură cu prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 15 alin. (2),art. 16,art. 21, prin raportare la art. 6 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 47 dinCarta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 44 alin. (1) și (2) și art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prin raportare și la art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la aceeași Convenție, sunt neîntemeiate.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurica Stoicescu în Dosarul nr. 31.212/3/2016 (2.195/2017) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că prevederile art. 21 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x