DECIZIA nr. 328 din 20 mai 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Adriean Videanu în Dosarul nr. 1.692/1/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 225D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocații Ștefan Deaconu și Cristian Ene, și partea S.N.G.N. Romgaz – S.A. Mediaș, reprezentată de avocata Georgiana Rădulescu, apărătorii aleși având împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului Ștefan Deaconu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât există argumentele necesare pentru un reviriment jurisprudențial. În acest sens, arată că – deși, între momentul sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție și termenul de judecată, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020 – situația premisă și motivele de neconstituționalitate avute în vedere la pronunțarea acestei decizii sunt diferite față de cele din cauză, prin decizia anterior citată Curtea reținând doar că nu există o interdicție a schimbării compunerii completului de judecată în timpul unui proces. Consideră că textul de lege criticat, care dă posibilitatea doar unuia din cei trei judecători ce formează completul de judecată să judece în cameră preliminară și să se pronunțe asupra legalității rechizitoriului, încalcă atât dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la art. 20 din Constituție, cât și prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16,art. 21 alin. (3),art. 124 și ale art. 125 din Legea fundamentală. Dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 aduc atingere independenței judecătorilor ce fac parte din completul de trei judecători care trebuie să judece pe baza unui probatoriu decis în camera preliminară numai de unul dintre ei. Invocă, totodată, și considerentele Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, prin care Curtea a statuat că „rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpatului“. De asemenea, arată că și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 este întemeiată. … 4.Avocatul Cristian Ene, având cuvântul, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și depune concluzii scrise. Arată, în esență, că, în condițiile în care doar un judecător din completul de trei judecă în procedura de cameră preliminară, ceilalți doi judecători ai completului de fond sunt constrânși să judece pe un probatoriu pe care, dacă ar fi fost în cameră preliminară, probabil nu ar fi trebuit să judece, putând să îl excludă sau să dispună restituirea cauzei. Or, de legalitatea rechizitoriului, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală ține însăși admisibilitatea acțiunii penale. Printr-o interpretare eronată și nelegală, un singur judecător poate să decidă – în mod definitiv, în primă instanță în procedura de cameră preliminară – declinarea competenței către o instanță inferioară, care însă nu poate face conflict negativ cu Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă ar constata că nu este competentă, fiind obligată să judece cauza. Într-o astfel de situație, dacă și ceilalți doi judecători ar fi participat la judecarea cauzei în camera preliminară și nu ar fi fost de acord cu declinarea competenței, atunci, conform regulii majorității, cauza nu ar fi fost trimisă instanței de grad inferior, fiind, astfel, evitată o eroare judiciară. Mai arată, totodată, că, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, Curtea a constatat că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. … 5.Pentru partea S.N.G.N. Romgaz – S.A. Mediaș, avocata Georgiana Rădulescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că, prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, Curtea s-a pronunțat asupra unor critici identice cu cele formulate în cauza de față, cu unica diferență că autorul excepției respinse prin decizia menționată a invocat mai multe articole din Constituție și din Convenție decât autorul prezentei excepții. … 6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia susține, în realitate, existența unei necorelări între, pe de o parte, dispozițiile de lege criticate și, pe de altă parte, prevederile art. 11 din Legea nr. 304/2004 și ale art. 354 din Codul de procedură penală, care consacră principiul continuității în activitatea de judecată, aspect ce nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții, și anume Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe. În acest sens, mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară verifică doar competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar nu consistența probelor, astfel că procedura de cameră preliminară nu echivalează cu deliberarea, întrucât nu conduce, în mod automat, la stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului. Nicio normă din Codul de procedură penală nu împiedică ceilalți doi membri ai completului de trei judecători să ridice, dacă este cazul, problema necesității administrării altor probe și să dispună în consecință. Prin urmare, este nefondată critica autorului excepției, potrivit căreia, în cauzele penale aflate în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, un singur judecător din complet decide, în mod absolut, cu privire la probe și îi obligă, din acest punct de vedere, pe ceilalți doi judecători. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Decizia penală nr. 238 din 11 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.244/1/2017, admițând recursul împotriva Încheierii din 10 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în Dosarul nr. 1.692/1/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Adriean Videanu cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 – potrivit cărora, în cauzele penale aflate în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedura de cameră preliminară se desfășoară numai de unul din cei trei judecători care formează completul de judecată – încalcă principiile fundamentale privind statul de drept, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, egalitatea în fața legii, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției și inamovibilitatea judecătorilor. În acest sens, arată că, la momentul transmiterii dosarului la camera preliminară, completul de judecată de la instanța supremă, alcătuit din trei judecători, este deja constituit. Însă, deși completul este constituit din trei judecători, numai unul dintre aceștia se pronunță în cameră preliminară, excluzându-i pe ceilalți doi de la luarea deciziei, instituindu-se, astfel, o diferență de tratament juridic între judecătorii învestiți cu soluționarea fondului dosarului. Arată că de legalitatea rechizitoriului depinde însăși admisibilitatea acțiunii penale. Or, în procedura de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, doar unul dintre cei trei jucători care soluționează cauza în primă instanță se pronunță pe admisibilitate și pe excepțiile procesuale, fără concursul celorlalți doi colegi împreună cu care va judeca fondul cauzei. Astfel, consideră că textul de lege criticat reprezintă o atingere adusă independenței celor doi judecători din complet, care sunt excluși de la verificarea legalității administrării probelor, în condițiile în care cei doi judecători sunt nevoiți să judece pe baza probatoriului decis în camera preliminară de cel de-al treilea membru al completului. Dispozițiile de lege criticate încalcă, de asemenea, dreptul părților la un proces echitabil, prin soluționarea cauzelor de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție doar de către un judecător din cei trei care compun completul de judecată. Câtă vreme completul de judecată este format din trei judecători și instanța trebuie să își mențină continuitatea pe întreg parcursul procesului, este evidentă încălcarea dreptului la un tribunal imparțial, întrucât actul de justiție nu este complet, fiind îndeplinit doar de unul din cei trei judecători ai completului de judecată. … 9.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 nu respectă exigențele impuse de principiile privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Arată, astfel, că persoanele implicate în proceduri penale trebuie judecate cu respectarea principiului referitor la liberul acces la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a principiului nemijlocirii, pentru a putea formula, în mod eficient, cereri de probe, excepții, apărări și concluzii. Consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul nemijlocirii, care stabilește că, într-o cauză penală, având în vedere gravitatea acuzațiilor și seriozitatea consecințelor, hotărârea trebuie pronunțată de judecătorii care au fost prezenți pe tot parcursul procedurii și administrării probelor, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 30 ianuarie 2003 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 57.836/00, pronunțată în Cauza Mellors împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 18 martie 2014, pronunțată în Cauza Beraru împotriva României, și Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunțată în Cauza Cutean împotriva României). Apreciază că nu doar magistratul care a îndeplinit atribuțiile de judecător de cameră preliminară, ci toți membrii completului de judecată învestit cu soluționarea fondului unei cauze penale trebuie să aibă posibilitatea de a asculta nemijlocit părțile și de a soluționa, în mod direct, orice aspecte invocate de acestea în cadrul procedurii camerei preliminare, cu atât mai mult cu cât funcția de judecată a fondului nu este incompatibilă cu cea de judecător de cameră preliminară. Invocă, în acest sens, și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia dreptul la un proces echitabil trebuie respectat de legiuitor și atunci când reglementează procedura desfășurată în camera preliminară (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 32-34). De asemenea, apreciază că textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o situație discriminatorie pentru inculpații judecați în primă instanță de către instanța supremă, în sensul că, în cazul acestora, deși completele care judecă în primă instanță cauzele penale sunt compuse din trei judecători, numai unul dintre aceștia exercită atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) și alin. (6) din Codul de procedură penală, pe când în cazul inculpaților judecați în cauzele penale de competența instanțelor obișnuite, completele de judecată învestite cu soluționarea fondului sunt alcătuite, potrivit prevederilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, dintr-un judecător unic, care îndeplinește, în prealabil, și atribuțiile de judecător de cameră preliminară. Prin urmare, în cazul acestor din urmă inculpați, nu există riscul unei încălcări a principiului nemijlocirii, deoarece același magistrat care a exercitat atribuțiile specifice camerei preliminare, verificând legalitatea actului de sesizare, a actelor efectuate de organele de urmărire penală și a administrării probelor, va realiza și activitatea de judecată a fondului cauzei în baza probelor cu privire la care a verificat legalitatea administrării în mod direct și nemijlocit, cu respectarea și asumarea tuturor consecințelor ce decurg din soluțiile pronunțate în ceea ce privește excepțiile invocate și legalitatea rechizitoriului. Invocă, totodată, Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, prin care Curtea Constituțională a subliniat că procedura desfășurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influență directă asupra desfășurării și echității procedurii ulterioare. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției și ale părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, introduse prin prevederile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a).“ … 14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 125 alin. (1) privind inamovibilitatea judecătorilor, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31^1 din Legea nr. 304/2004, pentru argumentele reținute în paragrafele 71-83 ale deciziei menționate. În acest sens, Curtea a constatat că instanța judecă în complet de judecată a cărui compunere este cea prevăzută de legea privind organizarea judiciară, respectiv Legea nr. 304/2004, iar textul criticat face parte din titlul II – „Instanțele judecătorești“, capitolul I – „Înalta Curte de Casație și Justiție“, secțiunea 4 – „Completele de judecată“ din actul normativ menționat. Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 304/2004, organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei. Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil și judecarea proceselor de către instanțe judecătorești în mod imparțial și independent de orice influențe extranee. Astfel, având în vedere dispozițiile Legii nr. 304/2004, cauzele penale date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, a tribunalului și a curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător [art. 54 alin. (1)], în timp ce în cauzele penale de competența în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție completul de judecată este format din 3 judecători [art. 31 alin. (1) lit. a)]. Textul de lege criticat – art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 – stabilește însă că procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară numai de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a) din lege, așadar din completul de trei judecători, învestit cu soluționarea cauzei date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 au fost introduse prin prevederile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014, act normativ care, potrivit preambulului său, a fost adoptat „având în vedere faptul că intrarea în vigoare a pachetului legislativ în materie penală, procesual penală și execuțional penală, pachet compus din șapte legi organice și numeroase adaptări legislative aduse unui număr de peste 250 de legi speciale, impune necesitatea aplicării coerente a tuturor acestor acte normative, ceea ce presupune existența unui cadru normativ adaptat și corelat; ținând seama de faptul că este imperios necesar ca măsurile legislative cuprinse în noul Cod penal și noul Cod de procedură penală să permită punerea lor în practică eficientă, prin crearea unui regim procedural unitar atât pentru dosarele aflate pe rolul organelor judiciare, cât și pentru cele constituite începând cu 1 februarie 2014; luând în considerare că intrarea în vigoare a noilor coduri trebuie să asigure o mai bună previzibilitate a normei în această materie, fără a genera disfuncționalități la nivelul instanțelor“. … 16.Prin decizia mai sus menționată, Curtea a constatat că, în temeiul prevederilor art. 354 alin. (1) din Codul de procedură penală, având denumirea marginală „Compunerea instanței“, instanța judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancționată cu nulitatea absolută, în condițiile dispozițiilor art. 281 din același act normativ. Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile – din legea privind organizarea judiciară sau din legile speciale – referitoare la compunerea completului de judecată dintr-un judecător, din 2 judecători sau din 3 judecători. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, pentru ca organizarea puterii judecătorești să nu devină în sine aleatorie și pentru a nu permite apariția unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a prevăzut că procedura de judecată se stabilește prin lege, iar cu privire specială asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție a consacrat faptul că atât compunerea sa, cât și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică. Astfel, atunci când legiuitorul constituțional se referă la compunerea instanței supreme – noțiune autonomă folosită de Constituție – nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea și compunerea secțiilor, secțiilor unite, completurilor de judecată care realizează funcția sa jurisdicțională. Legiuitorul constituțional a dat o mare importanță ordonării acțiunii puterii judecătorești atât la nivelul instanței supreme, cât și la nivelul celorlalte instanțe. Această construcție constituțională a dus la calificarea la nivel legal a aspectelor referitoare la compunerea instanței judecătorești ca fiind norme de procedură de ordine publică. De aceea, încălcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecată – care exprimă o exigență de ordine publică – atrage nulitatea absolută a actelor pronunțate de acesta. O astfel de viziune asigură coerență acțiunii puterii judecătorești, garantând, în același timp, independența și imparțialitatea judecătorului. Așadar, normele cu caracter organic privitoare la compunerea instanței sunt menite să asigure încrederea publicului în actul de justiție (Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, paragrafele 177, 178 și 187). … 17.Totodată, prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, mai sus menționată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 3 din Codul de procedură penală reglementează principiul separației funcțiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor alin. (1) fiind enumerate: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată. Funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată și a administrării probelor pe care acesta se bazează, precum și legalitatea soluțiilor de netrimitere în judecată. Funcția de judecată se exercită de către completuri de judecată constituite în condițiile legii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară care, în urma verificării legalității soluției de trimitere în judecată, a dispus începerea judecății, exercită funcția de judecată în cauză. Cu privire la aceste din urmă norme procesual penale, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 19, și Decizia nr. 353 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragraful 12, Curtea a constatat că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. În esență, Curtea a arătat că simplul fapt că un judecător a luat o decizie înaintea procesului nu poate justifica în sine o bănuială de parțialitate în privința acestuia. Ceea ce trebuie avute în vedere sunt întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45).  … 18.De asemenea, Curtea a constatat că obiectul procedurii camerei preliminare, reglementat de dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală, îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară – printre alte atribuții stabilite de prevederile art. 54 din Codul de procedură penală – verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, așadar, judecătorului de cameră preliminară – a cărui activitate se circumscrie competenței materiale, personale și teritoriale a instanței din care face parte -, ceea ce îi conferă acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional. Totuși, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, Curtea a observat că activitatea acestui judecător nu privește fondul cauzei, întrucât actul procesual exercitat de către acesta – după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul constituind actul de sesizare a instanței de judecată – nu antamează și nu dispune, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragrafele 27 și 28). … 19.În același timp, prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, citată anterior, Curtea a reținut că soluționarea unei cauze se realizează ca urmare a deliberării judecătorului sau judecătorilor care compun completul de judecată și pronunțării hotărârii judecătorești, după finalizarea cercetării judecătorești, ulterior închiderii dezbaterilor în cauză. În materie penală, potrivit dispozițiilor art. 393 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori măsurii de siguranță, dacă este cazul să fie luată, asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate și a internării medicale, asupra reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra măsurilor preventive și asigurătorii, a mijloacelor materiale de probă, a cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei. Curtea a statuat că redactarea hotărârii judecătorești – actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează, cu autoritate de lucru judecat, cauza penală – este rezultatul activității de deliberare, desfășurată în secret, la care participă numai membrii completului în fața cărora a avut loc dezbaterea. Așadar – ca garanție a dreptului părților la un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială, care se supune numai legii -, judecătorul care a participat la dezbateri și la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească (Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, paragrafele 176 și 177). De asemenea, Curtea a subliniat că sensul prevederilor art. 124 alin. (1) din Constituție este acela că instanțele judecătorești care înfăptuiesc justiția, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care guvernează toate raporturile sociale deduse judecății. Norma constituțională consacră principiul legalității actului de justiție și trebuie corelată cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, care statuează că „Nimeni nu este mai presus de lege“, și cu cele ale art. 124 alin. (3) din Constituție, care reglementează alte două principii constituționale: independența judecătorului și supunerea lui numai legii. Toate aceste principii fundamentează activitatea instanțelor judecătorești, pe de o parte, și fixează poziția lor față de lege, pe de altă parte. Atribuțiile judecătorului implică identificarea normei incidente, analiza conținutului său și o necesară aplicare a acesteia la faptele stabilite. Astfel, în activitatea de înfăptuire a justiției, judecătorul interpretează legea, realizând un echilibru între spiritul și litera ei, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor, și o aplică raportului conflictual dedus judecății, soluționându-l printr-o hotărâre judecătorească, întemeiată pe un raționament juridic, care stabilește soluția judicioasă aplicabilă situației de fapt care a generat conflictul. … 20.Având în vedere toate cele reținute anterior, prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, mai sus menționată, Curtea a observat că – deși este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei -, în vederea asigurării unui regim procedural unitar în ceea ce privește camera preliminară în toate cauzele penale, indiferent că sunt de competența în primă instanță a judecătoriei, a tribunalului, a curții de apel sau a Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a optat ca, inclusiv în cauzele penale aflate în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedura de cameră preliminară să se desfășoare numai de un judecător, oricare din cei trei judecători ai completului fiind – în acord cu cerințele constituționale ale art. 16 alin. (1) – compatibil să exercite funcția de judecător de cameră preliminară în respectivele cauze. În vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială, care se supune numai legii, cu respectarea continuității completului de judecată, este necesar doar ca hotărârea judecătorească – actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează, cu autoritate de lucru judecat, cauza penală – să fie rezultatul activității de deliberare la care să participe membrii completului în fața cărora a avut loc dezbaterea. Cu alte cuvinte, aprecierea preliminară a cauzei, în speță verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, poate fi realizată de un singur membru al completului de trei judecători – competent să soluționeze cauzele penale în primă instanță la Înalta Curte de Casație și Justiție -, determinant fiind însă ca aprecierea finală în cauză să se facă în urma deliberării membrilor completului care au participat la dezbateri. … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, citată anterior, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adriean Videanu în Dosarul nr. 1.692/1/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește